Din păcate, hipnoza este folosită pe scară largă de medicina oficială, de medicii psihoterapeuţi. Dintre aceştia, o parte utilizează hipnoza din ignoranţă religioasă. Alţii se declară atei. Sunt şi unii care slujesc în mod conştient răului.
Ortodoxiei îi sunt străine metodele care acţionează în chip silnic asupra personalităţii. Adepţii utilizării transelor hipnotice vorbesc despre „deschiderea unor canale psihosomatice speciale" în timpul hipnozei, despre influenţarea „fără frâne" a psihicului uman, evitând critica conştientului, despre eliberarea capacităţilor de rezervă ale organismului, despre efecte terapeutice zguduitoare.
Ca specialist, declar cu toată convingerea că hipnoza nu dă nici un fel de rezultate excepţionale. Chiar dacă ea mai aduce câte un „folos", nu se ştie cum se va repercuta acesta în viitor... Mai bine zis se ştie, şi încă în mod exact. La asta hipnologii nici nu se gândesc (în cel mai bun caz).
Hipnoza reprezintă o violare a sufletului omenesc. De exemplu, în al treilea stadiu de hipnoză subiectul se supune necondiţionat „guru"-lui său: poate vedea, poate auzi, poate pipăi obiecte inexistente, oameni inexistenţi (are halucinaţii induse); poate să nu simtă durere, după bunul plac al hipnotizatorului; îşi dă în vileag gândurile, simţămintele, dorinţele ascunse. Există un aşa-numit „efect de sugestie posthipnotică", atunci când indicaţiile hipnologului sunt executate la un anumit interval de timp după şedinţă.
Ce îndreptăţire poate să aibă lipsirea omului de simţul critic şi de judecată fie şi pentru scurtă vreme, fie şi cu un scop aparent bun ? Nici una. Omul este o mare taină, iar nouă, păcătoşilor, pur şi simplu nu ne este dat să ştim şi să vedem ce se petrece în adâncul sufletului omenesc. Nici un sfânt n-a recurs la vindecarea oamenilor în stare de alterare a conştiinţei. Plăcuţii lui Dumnezeu împărtăşeau oamenilor cu blândeţe şi cu smerenie darul vindecării, pe care îl dobândeau de la Dumnezeu pentru sfinţenia vieţii lor.
Trebuie spus că hipnoza ajunge cu timpul să creeze dependenţă, la fel ca un narcotic. Sunt oameni care umblă din hipnotizator în hipnotizator, năzuind să încerce cât mai des stări „neobişnuite". Ce păcat de aceşti oameni! Şi cât de criminal se comportă cei care îi aduc la o asemenea dependenţă!...
In ultimii ani, în literatura de specialitate au apărut multe publicaţii care atestă dezorganizarea activităţii psihice a omului în urma desei aplicări asupra lui a hipnozei profunde.
Stareţii Optinei, despre hipnoză:
„Cumplită treabă hipnoza asta. Era o vreme când oamenii se temeau de ea, fugeau de ea, iar acum sunt atraşi de ea... Li se pare că trag folos de pe urma ei" (Cuviosul Nectarie).
„Şi doar tot necazul vine din faptul că această cunoaştere intră în viaţa noastră sub masca a ceva ce poate aduce omenirii un uriaş folos" (acelaşi).
„Hipnoza este putere rea, necreştinească" (Cuviosul Varsanufie).
„Dacă voi, părăsindu-L pe Dumnezeu, recurgeţi la magnetism, care este un mijloc împotriva firii, eu unul n-am ce să vă mai spun" (Cuviosul Macarie).
DR. DMITRI AVDEEV
CAND SUFLETUL ESTE BOLNAV, EDITURA SOPHIA
Cumpara cartea "CAND SUFLETUL ESTE BOLNAV"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.