Sarut mana tatal meu,
Sarut mana mama mea...
Motto : De la margini, o Apostoli
La Ghetsimani v-adunati...
Doua evenimente aflate la antipozi au cutremurat lumea spirituala la inceputul postului dedicat Maicii Domnului; intre doua mari sarbatori cu semnificatie grea: zilele premergatoare ale "Schimbarii la Fata" a Mantuitorului - ziua ce readuce in fiecare an sufletelor noastre bucuria minunata de pe Muntele Taborului - descoperirea Sfintei Treimi si aratarea dumnezeirii lui Iisus Hristos. Cealalta,"Fericita Adormire" a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.
Primul este un ranjet al satanei - o crima terifianta la care participa un tanar absolvent de seminar merituos, fiu de preot ajuns proxenet. Al doilea pare a fi un suras ceresc - un preot misionar "de elita" apartinand unei adevarate dinastii de slujitori ai altarului, intemeiata de doi tarani; surprins sub daramaturi ctitorind o biserica - cu un strigat dureros, ca un cantec de jale reeditand Balada Mesterului Manole, aduna de la marginile lumii Apostoli la "Fericita Adormire". O familie cu 30 de preoti si inca zece in devenire, se aduna de peste mari si tari, de la capetele pamantului, pe norii cerului intr-un satuc cu un nume parca predestinat - Sfantu Ilie, unde, in sfanta lumina a Taborulu, ii cheama dragostea si dorul de mama - o vaduva la aproape 90 de ani - anii patriarhilor.
Cunosteam de mult numele Parintelui Vasile Mihoc, teolog consacrat, profesor la Sibiu, din articolele publicate in saptamanalul "Oastei Domnului", dar nu stiam ca este chiar "varful de lance" (in termeni ostasesti!) al plutonului "mihocesc" despre care tot auzeam. Vestea socanta care a inconjurat globul m-a cutremurat. Asemenea multor curiosi am inceput a rascoli pagini web si avalansa de informatii au conturat profilul unui eveniment urias, ca o adevarata "revolutie". Se vede de departe ca nu este o moarte banala a unui preot oarecare, ci toate detaliile arata ca sunt puse "cap la cap" de undeva "de sus". Un eveniment socant, cu o incarcatura simbolistica si spirituala atat de grea, nu poate avea (dupa mintea mea...) decat o singura semnificatie: Dumnezeu ne cheama sa-i citim semnele !
Scriu acest articol pentru ca... nu pot sa tac! Cand am inceput sa receptez informatiile despre accidentul din Berlin, eram inca consternata de faptul ca suspectul crimei din Timisoara este un fiu de preot si absolvent de seminar. Apoi mintea mea s-a lasat cu totul prada unei imagini pe care o traiam in urma cu doi ani, cand, vrednicul de pomenire parintele Ioan Sabau de la Folt spunea: "Cititi vremurile!"
Traiam atunci una din cele mai frumoase zile din viata mea: participam la prima Sfanta Liturghie intr-un peisaj mirific pe un munte inalt din masivul Godeanu - ca si in Evanghelie - la piatra de temelie a unei noi biserici, asezata cu ceva timp in urma. Tot ca si in Evanghelie, slujba a fost savarsita de trei preoti, unul din ei fiind vrednicul de pomenire parintele Ioan Sabau din Folt, judetul Hunedoara, plecat la cer anul acesta in februarie - aureolat cu titulatura de "patriarh" al hunedorenilor.
Parintele avea un trup tot mai mic, parea o jumatate de om la 93 de ani atunci, un trup tarsit prin puscarii si prin lungul drum al vietii. Il cunosteam de multi ani, din 1998 cand am publicat pentru prima data povestea vietii sale, continan si istoricul bisericii ctitorite de el - prima in regimul comunist - cea din comuna Vinerea, judetul Alba. Participa cu drag la toate evenimentele religioase importante, avand multi "carausi" devotati din zona Orastiei. O data l-am rugat sa-mi povesteasca ceva pentru ziar. "Ham, vrei sa faci bani pe pielea mea!" - mi-a zis hatru. Mi-a marturisit ca nu are putere sa mai povesteasca, dar daca vin la evenimentul cutare dupa Sfanta Liturghie o sa vorbeasca si voi avea ce scrie. Asa s-a intamplat si stiam ca asa va fi si aici pe varful acestui "Tabor". Si cand a inceput a vorbi, parca se zguduiau toti muntii din jur! Glasul lui "tuna" peste vai si muntii aceia ca niste cusme de daci - muntii aceia ce gazduiau odinioara templele lui Zamolxe pareau acum infricosati de vorbele omuletului ascuns in vesminte. Si-a navalit din nou in mintea mea acea imagine cu parintele strigand peste munti:
"- Mama lui Moise n-a vrut sa faca crima si i-a dat pruncului drumul pe Nil. Moise nu ar fi fost, daca nu era mama lui. Azi vedem cum milioane de mame isi ucid copiii. Cati Moise n-am pierdut noi? Pentru acea mama Dumnezeu i-a dat lui Moise putere mare si toiag sa brazdeze marea. La originea acestei puteri sta mama...Oamenii nu mai asculta de Dumnezeu. Familia a fost zguduita. Familia cu care Dumnezeu a facut lumea...Dumnezeu a spus barbatilor: "Ati ajuns ca niste cai buiestri, nechezand dupa femeia aproapelui". Tatal cu fiul se gasesc la aceeasi desfranata. Familia de astazi este complet ravasita prin acest puhoi de ispite, de desfranare. Apusul este la pamant in ce priveste familia. Sa se casatoreasca mama cu fiu, tata cu fiica?
Mai tarziu il avem pe Ilie in vremea regelui Ahab si a Isabelei care se inchinau la Baal si la Astarta. Azi avem "baalul" petrecerilor si "astarta" sexului. S-a rugat Ilie la Dumnezeu sa inchida cerul trei ani si sase luni...pana a ucis toti preotii lui Baal si a Astartei. Aceasta dorinta a lui Dumnezeu de a starpi pe toti oamenii care se inchina idolilor lumesti, toate legile desarte, toti preotii idolatriei, o vedem in aceasta sarbatoare."
Iata dar mesajul dat de Dumnezeu la aceste doua mari sarbatori, romanilor, incepand cu preotii: pedeapsa pentru inchinarea la idoli, si pentru uciderea de prunci. Totodata, cele doua evenimente asezate fata in fata, ne arata ca modelul rau, al preotilor idolatri trebuie sa apuna, sa se dea la o parte in fata unei noi generatii de vrednici slujitori ai altarului. Avem intelesuri grele, adanci in aceste evenimente. La Timisoara, oras simbol al romanilor, vedem iadul cu toate ororile. La capatul opus al tarii, toata istoria si traditia ortodoxa de doua milenii a neamului roamanesc, salvarea lui in aceste vremuri.
Maica Domnului, Maica Lumii si-a chemat la capatai fiii duhovnicesti, lasandu-le misiunea mantuirii lumii. Gradina ei nu a ramas nelucrata, e impodobita cu cele mai frumoase flori si da cele mai gustoase roade. O batrana din sat cu nume de prooroc, in tinuturile de basm si legenda isi aduna de la marginile lumii oastea de apostoli sa ne salveze neamul:
De la marginile lumii
Mihoceni sa v-adunati...
"Cu Manole zece, care-i si intrece."
Dumnezeu nu vrea sa o lase despartita de dragii fii, ci ii trimite sa o astepte in patria cereasca pe unul din ei, poate cel mai iubit, poate cel mai pregatit. Sa o ia de mana sa-i arate locul de vesnicie. Sa-i spuna " Uite, aici vei sta tu, cu mama lui Moise, cu mama lui Ilie, cu Elisabeta, mama lui Ioan, cu Ana cea mai mare mama din lume, cu mamele de martiri si cuviosi, cu mama imparatului Constantin, cu toate mamele care au salvat lumea."
Drum bun, parinte Constantin, si calatorie usoara spre Imparatia Cerurilor.
Dorina Paduraru
Dorina Paduraru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.