Bătrânul David avea o inimă mare în care încăpea toată lumea. Avea şi un suflet curat şi luminat şi de aceea vedea toate cele ascunse ale oamenilor şi mai ales cele ale omului păcătos, niciodată nu trecea cu vederea problema vreunui om, oricât de neînsemnată ar fi fost ea. nimeni nu putea înţelege de ce Bătrânul dădea sfaturi diferite în cazuri asemănătoare.
- Fraţilor, pe păcătos trebuie să îl despărţim de păcat, iar păcatul trebuie să-l judecăm potrivit cu firea păcătosului, nu potrivit cu meseria Iui, ci cu firea lui, cu credinţa lui şi cu educaţia lui, nu putem trece cu vederea condiţiile în care a săvârşit păcatul. Mai întâi trebuie să aflăm cum a săvârşit păcatul, în mod conştient, din neatenţie, sau din slăbiciune.
Iar acestea le-a spus după spovedania unui păcătos, pe care Bătrânul voia să-l ajute să se mântuiască şi căruia trebuia să-i descopere gravitatea păcatului intr-un mod în care să nu-l rănească şi să nu-l arunce în deznădejde.
Odată a venit în mănăstirea Bătrânului David un ieromonah, Eufrosin, care slujea la o biserică de mir. Acesta, fără să vrea, a făcut o ucidere, iar cel ucis era sluga unui oarecare boier. Este lucru vădit că şi cel viclean şi-a băgat coada în treaba aceasta. Supărându-se boierul, l-a băgat Ia închisoare pe ieromonah, i-a confiscat şi tot ceea ce câştigase, după care a rămas sărac şi dator, încât nu găsea nici o scăpare din situaţia aceasta. Când Bătrânul David a aflat despre necazul ieromonahului, gândindu-se şi la sminteala ce se făcuse în Biserică cu ispita lui şi la datoriile Iui, l-a chemat la mănăstire şi mai întâi de toate i-a cerut să-i mărturisească cum s-a întâmplat.
- Părinte, te cred că nu ai voit să săvârşeşti această ucidere, dar Sfinţia Ta de ce locuieşti în lume? Doar eşti ieromonah şi ai făgăduit să rămâi pentru totdeauna în mănăstire şi să ai stăruinţă în petrecerea îngerească. Dar nu ţi-ai tinut făgăduinţa. Locul tău este în mănăstire, oricâte motive ai fi avut să pleci în lume.
- M-am gândit foarte bine la asta, Părinte. Deja îmi simt şi eu vinovăţia pentru şederea mea în lume şi pentru faptul că mi-am încărcat conştiinţa cu o ucidere. Dar ceva încă mă ţine în lume. Surorile mele şi datoria pe care o am.
- Ascultă! Fiindcă îţi văd pocăinţa pentru plecarea Sfinţiei Tale din mănăstire, îti voi plăti eu datoriile tale.
Şi precum după rugăciunea de iertare se şterg păcatele, aşa îţi voi şterge şi eu datoriile tale. Insă vei rămâne dator cerului. Iar recunoştinţa ţi-o vei arăta la mănăstirea ta, prin nevoinţa şi pocăinţa ta.
Odată a venit la mănăstire uri turc sărac şi flămând din Eubeea, ce avea o familie numeroasă.
- Părinte, am venit la tine, - a spus turcul - ştiind dragostea şi milostivirea ta. Sunt turc, dar am trebuinţă de dragostea ta.
Bătrânului David i s-a făcut milă de el văzându-i inima umilită şi l-a ţinut o vreme la sine pentru a-l ajuta. L-a îmbrăcat cu haine noi şi l-a încărcat cu multe alimente pentru femeia şi copiii lui. Monahii s-au mirat de fapta Bătrânului, deoarece ştiau că pentru el turcii au fost nişte tirani.
- Fiilor, nu turcii sunt tirani, ci statul lor, legea lor. Dacă turcul acesta a venit la noi la mănăstire, a stat o vreme cu noi şi s-a încrezut în dragostea noastră creştinească, de ce să-l deznădăjduim? Milostenia noastră să fie ca o rugăciune pentru vrăjmaşul nostru.
Există o preafrumoasă povestire ce s-a păstrat în tradiţie şi care este cuprinsă în vechea biografie a Cuviosului David. Spun preafrumoasă deoarece şi ea mărturiseşte despre mărinimia şi nobleţea Bătrânului.
Un tânăr bogat a venit la mănăstire si a fost cucerit de sfinţenia monahilor şi mai ales de bunătatea Bătrânului David. Pentru aceasta a rămas în mănăstire şi s-a făcut monah primind numele Sava. Insă înainte de a fi tuns monah, a pus metanie Bătrânului şi i-a spus:
- Din clipa tunderii mele ca monah toată averea mea va aparţine mănăstirii. Dar am o dorinţă şi v-aş ruga să-mi daţi binecuvântarea să o înfăptuiesc.
- Te ascult, fiule.
- Lângă Mănăstirea Sfântului Micolae Galatachi există o grădină foarte frumoasă şi bogată. Binecuvântaţi să o cumpăr şi să o dăruiesc mănăstirii Sfinţiei Voastre. Vreau să fac şi eu ceva pentru mănăstire şi să se spună că "grădina aceasta a fost dăruită mănăstirii Bătrânului David de către monahul...".
- ...Sava". Acesta va fi numele tău de călugărie.
Cu binecuvântarea Bătrânului acea grădină a fost cumpărată, iar monahul Sava timp de treizeci şi cinci de ani, cât a trăit în mănăstire, a mers şi a cultivat această grădină pentru folosul mănăstirii.
Lângă acea grădină aveau şi monahii Mănăstirii Sfântului Micolae Galatachi o bucăţică de teren pe care o cultivau. După treizeci şi cinci de ani doi monahi din această mănăstire, Pahomie şi Teolipt, au pus stăpânire pe grădina Mănăstirii Cuviosului David, fiind cuprinşi şi târâţi la aceasta de duhul lăcomiei.
Bătrânul, aflând aceasta, nu s-a mâniat şi nu şi-a arătat prin nimic mâhnirea, cu toate că s-a tulburat în sinea lui, pentru că mănăstirea sa s-a lipsit de roadele acestei grădini bogate. După o vreme Mănăstirea Sfântului Micolae Galatachi se afla în primejdia de a fi distrusă de tâlharii ce umblau prin ţinutul acela. Mănăstirea a suferit multe, iar pagubele au fost mari. Atunci Bătrânul fără să şovăiască a ajutat cât a putut această mănăstire, iar după ce s-au liniştit lucrurile a trimis mănăstirii mulţi bani cu următoarea recomandare: "Cu banii aceştia să zidiţi un turn de apărare lângă mare".
Cuviosul David nu le-a spus niciodată nimic despre grădină, dar şi părinţii acelei mănăstiri au uitat de această nedreptate, insă se vede că Dumnezeu nu a uitat-o şi pentru aceasta le-a trimis boli care i-au chinuit pentru multă vreme, ca să-şi ispăşească greşeala, însă mai mult decât toti, au fost chinuiţi cei doi monahi, încât şi carnea de pe ei a putrezit. Dar, în cele din urmă, s-au învrednicit de iertarea Sfântului.
Fragment din cartea "Cuviosul David Batranul, copilul Inaintemergatorului", Editura Evanghelismos
Cumpara cartea "Cuviosul David Batranul, copilul Inaintemergatorului"
.png)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.