Interviu cu Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
Cristian Serban: Exista la omul contemporan o tendinta vizibila de a fi preocupat de soarta lumii, de soarta celuilalt, de soarta plantelor si animalelor. Vorbim de o framantare de idei cum nu s-a mai vazut. Incrancenarea este atat de mare incat uitam de soarta noastra, de propria viata si ne bucuram sa monitorizam, sa monopolizam daca se poate viata si soarta celui de langa noi.
Pr. Constantin Necula: In masura in care oamenii sunt mai preocupati de ceilalti decat de ei, inseamna ca au pierdut fundamental Evangheliei. Daca vrei sa afli raspunsuri fara sa te timorezi de reusitele sau insuccesele celorlalti, trebuie sa deschizi Evanghelia. Intr-o societate in care Evanghelia nu se mai citeste, ci doar se citeaza din cand in cand, si atunci trunchiat si prost, devine firesc sa fii atent la toate sfatuirile din jur, la toate sugestiile privind grija fata de ceilalti.
Cristian Serban: Traversam vremuri in care oamenii sunt gata sa moara pentru o idee numai ca sa demonstreze ca au dreptatea de partea lor. Nu este cumva un lucru de plans faptul ca multi se sacrifica pentru idei, dar foarte putini pentru Hristos?
Pr. Constantin Necula: Acesti oameni nu au inteles ca adevaratele jertfe incep cu micile lucruri facute. De exemplu, cand un tanar citeste Vietile Sfintilor el asteapta sa gaseasca acolo lucruri fenomenale, minuni in special si fapte extraordinare. Nu are nicio legatura! Viata de sfintenie incepe cu lucruri marunte, cu gesturi mici. Sa-ti tai de exemplu voia, sa renunti la un fel de mancare, la o bautura care iti place. In viata de preot intervin si momente din acestea in care renunti la ceea ce-ti place – sa vizionezi un film de pilda – pentru a merge la capataiul unui om bolnav.
Cristian Serban: Se vorbeste in mai multe medii ca s-a racit foarte mult credinta, ca romanii nu ar mai fi chiar pe calea lui Hristos…
Pr. Constantin Necula: Nu! As zice dimpotriva, poporul roman e la fel de credincios, numai ca acum, in anii 2000, s-a mai stins din entuziasmul fariseistic cu care am plecat la inceput de drum in 1990. Avem multi credinciosi care isi vad de treaba, cu smerenie, fara a se agata neaparat de Hristos. Iisus Hristos este un mod de viata, nu un punct de care sa te agati. Acesti credinciosi ma fac sa cred ca nu suntem intr-un colaps. De exemplu, in vechiul Efes a existat cel mai mare bordel din Asia proconsulara, dar Sfintii nu au ezitat sa propovaduiasca acolo, inclusiv Maica Domnului, Fecioara fiind, nu s-a scarbit de efeseni, ci a vestit acolo cuvantul lui Dumnezeu. Asadar, acum nu exista o racire a credintei, ci o tendinta de a ocoli provocarile.
Cristian Serban: Traim de asemenea vremuri in care se spune in stanga si in dreapta ca nimeni nu mai citeste, se pare ca nu exista interes nici chiar pentru lectura religioasa.
Pr. Constantin Necula: In activitatea mea de profesor am constatat ca sunt studenti care nu citesc, sunt probabili si filologi, viitori profesori de limba romana care nu citesc, istorici care nu citesc suficient, dar sunt si oameni care iubesc cartea si citesc fara sa se laude fariseistic cu asta, ba mai mult, isi traiesc viata in conformitate cu adevarul pe care il gasesc in cartile duhovnicesti.
Cristian Serban: De asemenea, exista voci care sustin ca Evanghelia s-a invechit, ca mesajul Sfintilor Parinti s-a perimat si ca trebuie inlocuit cu ceva mai modern.
Pr. Constantin Necula: Adevarul este ca nu Evanghelia trebuie coborata la nivelul strazii, ci strada trebuie sa o ridici la nivelul Evangheliei. Daca tot vom incerca sa usuram totul, sa ,,softizam”, riscam sa pierdem esenta Evangheliei. Iar Evanghelia nu este altceva decat Iisus Hristos.
Cristian Serban: Care ar trebui sa fie cea mai mare calitate a unui crestin adevarat?
Pr. Constantin Necula: Discernamantul, fara indoiala! Forul interior este mult mai solid daca pleaca de la acest har al discernerii. Iti poti gasi linistea si pacea chiar si in mijlocul unei societati extreme de zgomotoase. Sa ne uitam de pilda la tinerii care merg pe strada, purtand acele ,,dopuri” in urechi, fiind conectati la iPod sau la alt aparat, ascultand muzica. Am putea invata de la acesti tineri ca in viata de credincios e bine sa ai astfel de ,,dopuri”, cu conditia ca ,,iPod-ul” nostru sa fie Hristos.
Cristian Serban
Cristian Serban
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.