Femeile care nu au copii în cea mai mare parte suferă cumplit din cauza neputinţei lor de a avea copii. Ele au de toate: şi bogăţie, şi poziţie înaltă în societate, şi sănătate, dar copii, care să bucure inima lor de mamă, nu au. Iar dorinţa de a avea copii se transformă uneori în suferinţă.

Ce le-am putea spune spre mângâiere unor astfel de femei şi ce sfat le-am putea oferi? Pildele femeilor cucernice din vechime, care n-au avut copii, ne învaţă să găsim în acest caz ajutor în rugăciune. Ana, mama lui Samuel, se ruga fierbinte pentru un copil şi îi ardea faţa în timpul rugăciunii şi de emoţie chiar şi vocea i se întrerupea; dar ea a fost auzită şi a născut un mare prooroc, iubit de Dumnezeu, care timp de aproape jumătate de secol a fost cel mai bun judecător al poporului lui Dumnezeu. Nu mai puţin fierbinte a fost şi rugăciunea mamei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care striga: „Doamne, caută acum spre mine şi auzi rugăciunea mea.

Alungă durerea inimii mele şi din neroditoare fă-mă roditoare". Şi această rugăciune a fost auzită, şi ei şi soţului ei li s-a dăruit o fiică, ce a devenit mai târziu Maica lui Dumnezeu. Nu zadarnică a fost, în cele din urmă, şi rugăciunea Elisabetei. Aşa şi voi, soţiilor care n-aveţi copii, recurgeţi la acest mijloc şi Domnul va auzi şi rugăciunea voastră. Dar veţi spune voi: „Aşa facem, dar, după cât se vede, Dumnezeu nu primeşte rugăciunea noastră". In acest caz sporiţi-o şi, dacă ea a fost scurtă şi incompletă, completaţi-o. Cum, cu ce? Arătându-I Domnului că nu pentru bucuria voastră pământească îi cereţi copii, ci pentru a-i dărui tot Lui şi a continua oarecum prin ei să îi slujiţi Lui.

Aceste făgăduinţe le-au făcut Domnului, pentru buna izbândă a rugăciunilor lor, şi cele două Ane, mai sus pomenite. Mama lui Samuel a spus: Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de vei căuta la întristarea roabei Tale şi-ţi vei aduce aminte de mine şi de nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi da Ţie, şi nu va bea el nici vin, nici sicheră, nici brici nu se va atinge de capul lui (1 Regi 1, 11). Şi mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a spus, de asemenea: „Atunci, Doamne (adică în cazul împlinirii cererii), pruncul născut Ţi-l vom aduce în dar Ţie, binecuvântând, cântând şi preamărind milostivirea Ta". După cum puteţi vedea, şi astfel de făgăduinţe, făcute în timpul rugăciunii, sunt de folos, aşa că adăugaţi-le şi pe ele la rugăciunile voastre, spuneţi-I, cel puţin, Domnului că, dacă El vă va binecuvânta cu naştere de prunci, voi îi veţi educa în frica de Dumnezeu, în credinţa ortodoxă şi în ascultarea strictă faţă de Biserica Ortodoxă. Incercaţi, de asemenea, ca pe lângă rugăciunile voastre să trăiţi şi în evlavie. Ţineţi minte că Avraam şi Isaac, care la început nu au avut copii, dar apoi au fost binecuvântaţi de Dumnezeu cu copii, şi, de asemenea, părinţii lui Samson şi Samuel, ai Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ai Inaintemergătorului Ioan, toţi au fost oameni evlavioşi. De la ei să luaţi exemplu.

Preot Gheorghe Orlov

Fragment din cartea "Nevoinţele şi virtuţile femeilor", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Nevoinţele şi virtuţile femeilor"


 

• Ierurgiile privitoare la nasterea si botezul pruncilor
  Publicat in : Viata liturgica
• Cati copii trebuie sa avem?
  Publicat in : Editoriale
• Elegie
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: