Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena este cinstită pe 22 iulie.
Viaţa Sfintei Mironosițe și Întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena
Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena reprezintă un model de adevărată slujire apostolică, de jertfire plină de dragoste şi credinţă pentru Mântuitorul Hristos.
Numele Magdalena provine de la regiunea ei de obârşie, Magdala Galileii (în limba ebraică „Magdala” însemnând „turnul lui Dumnezeu”), un sătuc de pescari de pe ţărmul vestic al Lacului Ghenizaret, situat între oraşele Capernaum şi Tiberiada.
În acest ținut – al Magdalei sau Dalmanutei, după mărturia Sfinților Evangheliști Matei și Marcu (Mt. 15, 30-39; Mc. 8, 1-10) – Sfânta Maria Magdalena L-a cunoscut pe Mântuitorul Hristos, eveniment care a avut loc după săvârșirea minunii săturării mulțimilor.
Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena provenea din neamul lui Neftalim și a fost – potrivit mărturiei Sfinţilor Evanghelişti – prima persoană care L-a văzut pe Hristos înviat, primind totodată de la El misiunea de a vesti şi celorlalţi Apostoli Învierea. Pentru această cinste deosebită, Biserica o mai numeşte şi „apostol al Apostolilor”.
În Sfintele Evanghelii nu găsim informații despre anii de tinereţe ai Sfintei Maria Magdalena, însă despre ea fac referire Sfântul Evanghelist Luca şi Sfântul Evanghelist Marcu, aducându-ne la cunoştinţă că ea a fost femeia vindecată de Mântuitorul Hristos de șapte demoni (Luca 8, 2; Marcu 16, 9). Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena nu trebuie confundată cu femeia păcătoasă despre care se vorbeşte în Sfintele Evanghelii sau cu Maria din Betania (sora lui Lazăr). Faptul că Sfânta Maria Magdalena a fost asemuită altor femei descrise în Evanghelii nu este un lucru confirmat nicăieri în Tradiţia bisericească, nici în cântările bisericești sau în scrierile Sfinţilor Evanghelişti, care afirmă doar că Domnul a izbăvit-o de cei şapte demoni ce o chinuiau, fără a face referire la viaţa sa de dinaintea întâlnirii cu Mântuitorul.
Din momentul vindecării sale a început o nouă viaţă, părăsindu-şi părinţii, rudele şi toate cele pământeşti, alăturându-se celor ce-L urmau pe Hristos în propovăduirea Sa.
Sfânta Maria Magdalena, ucenica lui Hristos
Fiind totdeauna alături de Mântuitorul şi de Preacurata Sa Maică, Sfânta Maria Magdalena este aşezată de Evanghelişti în fruntea celorlalte femei care Îl urmau pe Hristos. Dincolo de momentele plăcute, în care împreună cu mulţimile se bucura de învățăturile lui Hristos şi lua parte la minunile Sale săvârşite în popor, Maria Magdalena şi-a arătat dragostea şi devotamentul şi în clipele cumplitelor Pătimiri la care Fiul lui Dumnezeu a fost supus. Ea a fost de faţă la procesul lui Hristos, pe drumul Crucii, în timpul răstignirii Mântuitorului sau al coborârii de pe Cruce.
Potrivit relatării Sfântului Evanghelist Matei, Sfânta Maria Magdalena a fost prezentă şi la punerea Domnului în mormânt. După ce mormântul a fost pecetluit, femeile mironosiţe s-au întors în cetate, însă numai Maria Magdalena şi Fecioara Maria au rămas atunci lângă mormânt până seara târziu.
Sfintele Evanghelii relatează cum femeile mironosiţe, în grupuri, revin de mai multe ori la mormânt, unde primesc vestea Învierii. Dintre toate, Sfânta Maria Magdalena este singura care se întoarce la mormânt de patru ori.
Sfânta Maria Magdalena, următoare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
În acord cu Tradiţia Bisericii Ortodoxe, după Învierea Domnului şi până la Înălţare, Sfânta Maria Magdalena a rămas la Ierusalim, lângă Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Alături de Maica Domnului şi de Sfinţii Săi Apostoli a participat la minunea Înălţării Domnului de pe Muntele Măslinilor, dar şi în casa cu foişor, în ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt Cel făgăduit S a pogorât în chip de limbi de foc peste cei prezenţi.
Sfânta Mironosiţă a ieşit apoi, întocmai ca un apostol, la propovăduire şi, străbătând multe ţări, a binevestit pe Hristos păgânilor. Tradiţia confirmă că Maria Magdalena şi-a urmat misiunea apostolească de propovăduire a învăţăturii creştine în Biserica primară, făcând călătorii misionare în Roma, Galia, Egipt, Fenicia, Siria şi Pamfilia.
Revenită la Ierusalim, a rămas aici pentru a sluji Preasfintei Născătoare de Dumnezeu până aceasta avea să treacă la cele veşnice.
Mutarea la cele veşnice
După adormirea Maicii Domnului, l-a urmat pe ucenicul cel iubit, Sfântul Ioan Teologul, în Efes şi acolo şi-a sfârşit viaţa ei pământească.
A fost înmormântată la dreapta intrării în peştera unde aveau să adoarmă mai apoi cei şapte tineri martirizaţi în Efes, pomeniţi de Biserica noastră la 4 august.
Calendarul ortodox pomeneşte la 22 iulie pe Sfânta Mironosiţă și Întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena. Femeile mironosiţe sunt prăznuite de Biserică, laolaltă, în a III-a Duminică după Învierea Domnului.
Istoricul sfintelor moaşte ale Sfintei Mironosițe și Întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena
Peştera unde s-a odihnit întru cele veşnice Sfânta Maria Magdalena a devenit locaş de binecuvântare şi de tămăduire a multor neputinţe până în anul 900, când împăratul bizantin Leon al VI-lea Înţeleptul (886-912) a poruncit strămutarea sfintelor sale moaşte la Constantinopol, pentru a fi aşezate în ctitoria sa, Mănăstirea „Sfântul Lazăr”.
Potrivit unei mărturii din anul 1420, în Mănăstirea „Sfântul Lazăr” din Constantinopol nu mai existau decât foarte puţine moaşte ale Sfintei Maria Magdalena, care fuseseră încorporate, pentru siguranţă, în interiorul unei coloane.
Mănăstirea Simonos Petra din Sfântul Munte Athos adăposteşte astăzi mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena. Din cauza incendiului din anul 1580 au fost distruse dovezile prin care am putea determina condiţiile în care a fost dobândită această comoară. Cu siguranţă, ele au ajuns în Sfântul Munte Athos direct din Constantinopol. Cea mai veche mărturie a prezenţei sfintelor moaşte la Simonos Petra o reprezintă inscripţia de pe răcliţa din argint aurit a Sfintei, în formă de mână, unde se poate citi: „Mâna stângă a Sfintei Mironosiţe şi Întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena din Mănăstirea Sfântului Simon în anul 7151” (1642/1643).
În jurul anului 1748 sfintele moaşte au fost furate de piraţi turci şi duse la Tripoli (Libia de azi), unde au rămas captive printre cei de altă credinţă pentru 18 ani. În jurul anului 1766, stareţul Mănăstirii Simonos Petra, Ioasaf din Mitilini, izbuteşte să adune banii pretinşi pentru răscumpărarea moaştelor Sfintei Maria Magdalena, şi reuşeşte să readucă moaştele în mănăstire. De atunci, aceste sfinte moaşte sunt prezente în Mănăstirea Simonos Petra până în zilele noastre.
Părți din moaştele Sfintei Maria Magdalena se păstrează şi în alte mănăstiri din Sfântul Munte Athos. Talpa stângă se află la Sfânta Mănăstire Esfigmenu. Mici fragmente există în Sfintele Mănăstiri: Vatoped, Dionisie, Dochiariu, Zografu, Xenofont, Sfântul Pavel şi Sfântul Pantelimon. Fragmente din moaştele ei sunt păstrate, în afară de Sfântul Munte Athos, şi la alte câteva mănăstiri de pe teritoriul grecesc. Părţi din mâna ei dreaptă se păstrează în Sfânta Biserică a Învierii din Ierusalim şi la Muzeul din Sofia (Bulgaria).
Moaştele Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena sunt aduse de la Mănăstirea Simonos Petra spre închinare credincioşilor în multe locuri ale creştinătăţii, pentru a se bucura de binefacerile Sfintei şi pentru a putea mulţumi acesteia cu închinare smerită şi rugăciune.
Cinstitele moaște ale Sfintei Mironosițe Maria Magdalena au fost aduse in 2015 spre închinare în România, la Catedrala Mitropolitană din Iași, cu prilejul hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, sărbătoare ce are loc în fiecare an la data de 14 octombrie și care adună numeroși pelerini din toată țara.
Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Iașilor
-
Acatistul Sfintei Maria Magdalena
Publicat in : Acatiste -
Sfanta Maria Magdalena, modelul biblic al caintei
Publicat in : Religie -
Maria Magdalena la mormant
Publicat in : Invierea Domnului -
Rugaciune catre Sfanta Maria Magdalena
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Sfanta Maria Magdalena
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.