Muzica, cantul si jocul erau parti organice ale existentei romanului.

Inceputul lor este chiar la inceputul civilizatiei omului.

Muzica populara, varietatea, frumusetea si sufletul modurilor ei, venite din chiar sfintenia si armoniile muzicii divine, este data de Dumnezeu oamenilor prin taina Sfantului Duh.

In muzica populara romaneasca, Dumnezeu a ascuns frumuseti si valori nebanuite, care reinvie si se lasa descoperite prin Cuvantul lui Dumnezeu.

Taina acestei arte este aceea ca, si ea este parte din Cuvantul lui Dumnezeu Cel Viu, dat ca Lege omului, ca izvor de bucurie, de sanatate si de viata adevarata.

Iar muzica, dansul, cantul sau horitul, au insotit omul in toate momentele vietii sale, la rugaciune, la nastere si botez, la sezatori si serbari populare, la nunta si la inmormantare, precum si in activitatea diplomatica. Iar muzica facuta cu instrumentele de suflat si cu cele de percutie se auzea la serbari, in marsuri si-n razboaie.
Poporul a invatat tainele muzicii, iar armoniile Cuvantului lui Dumnezeu, venite din muzica, erau folosite pentru tratarea tulburarilor de sanatate, ca alinare si mijloc de vindecare.

Muzica populara romaneasca si modurile ei populare, au fost la baza tainei muzicii lui Dumnezeu data oamenilor, caci Ler Dumnezeu a fost si primul profesor de muzica al oamenilor Pamantului.

In muzica populara romaneasca se regasesc secretele Cuvantului lui Dumnezeu si ale Dumnezeirii celei tainice, caci, si prin muzica vorbeste Cuvantul lui Dumnezeu.
Iar, in Rai, oamenii cantau mai mult decat vorbeau.

Taina cea mare este ca muzica este o limba universala a Cuvantului lui Dumnezeu.

Iar muzica populara, a fost in vechime, si este si astazi, izvor adevarat de mari bucurii, de sanatate si de viata. Ea si-a descoperit sufletul si Duhul Cel Sfant, venind de la Ler Dumnezeu si de la ingerii Sai, caci Dumnezeu traieste in muzica si se arata omului prin taina Sfantului Duh, invatandu-l si insotindu-l in toate imprejurarile vietii lui.

Cand este voios, romanul canta. Cand este trist, canta. Cand iubeste, canta. Cand este singur, canta. Cand este la joc, canta. La inmormantare canta. La nunta si botezuri, canta. Cand merge la zazboi, canta.

Peste tot, unde isi duce viata, romanul isi canta mereu dorul si doina.

Canta in toate anotimpurile, in toate lunile si in toate zilele saptamanii. Canta acasa si in codru. Canta ziua si seara, canta de dor si de jale, canta sa-si arate bucuria si intristarea. Dar, mai ales, ii canta lui Dumnezeu prin rugaciune inlacrimata si credinta.

In Tara Raiului, muzica populara a inflorit in asa masura, incat au existat coruri si orchestre in care cantau impreuna ingeri si oameni. Dezvoltarea muzicala era asa de mare, incat, muzica era folosita pana si in diplomatie, caci, delegatiile si solii poporului erau precedati de muzica, de cantareti si de artisti muzicanti.

La inceput, toate instrumentele muzicale erau facute de catre insusi Domnul Dumnezeu, de la care, oamenii, au invatat taina muzicii, a cantului si a jocului. Mai tarziu, ei, oamenii, au devenit adevarati maiestrii.

In toata vechimea, muzica, in feluritele ei forme, a insotit omul la toate marile evenimente ale vietii sale.

Dansul, muzica si cantul, erau atributii ale unei educatii nu numai culturale, religioase si artistice, ci erau chiar probe necesare in instruirea si in pregatirea pentru viata a tineretului.

Desigur, efectul terapeutic, linistitor si tamaduitor al muzicii este cunoscut din vechime, fiind cultivat de-a lungul istoriei si neputand fi eliminat nici macar de civilizatia moderna si atotdistrugatoare de astazi.

Popor blajin de pastori, romanii cultivau si mai cultiva si astazi, instrumentele populare, intre care, la prima mana, se gaseste fluierul, cetera, lira, naiul, taragotul, trompeta, trambita, cornul, frunza, ocarina, buciumul, tulnicul, tobele, titera, clopotele, cimpoiul.

Muzica populara romaneasca are suflet. Iar atunci cand se doineste si dorul cuprinde sufletul omului, insusi Sfantul Duh coboara in sufletul cantaretului, vorbindu-i prin vraja muzicii.

Dar, nu numai Dorul, ci si Doina coboara Dumnezeirea Sfantului Duh. Sufletul omului cu dor se umple de taina Duhului Sfant si in cantece, in balade, in colinde si in rugaciuni, care aduc mai aproape podoaba dumnezeiasca a Cuvantului lui Dumnezeu.

Muzica populara pastreaza inca, vii si nestricate, valorile sfinteniei Tarii Raiului si a inceputurilor credintei omenesti.

O categorie aparte, de o frumusete cu totul dumnezeiasca, o alcatuiesc cantecele si colindele lui Ler Dumnezeu.

Despre cantecele lui Ler se por scrie volume intregi. Caci, nu s-a aflat niciodata pe lume, frumusete mai aleasa decat colindele cu Leru-i Ler si Leru-i Doamne, cantecele si rugaciunile Craciunului, aduse in dar de Ler Domnul si oferite inapoi lui Ler Dumnezeu, de catre cantaretii colindatori, prin cantec si colinda.

Altfel, muzica romaneasca detine comori de neintrecut, cantece, colinde, balade, jocuri si hore, care leaga prezentul cu trecutul cel sfant al Dumnezeirii, din vremea sfinteniei si fericirii Raiului.

Popoarele cu o cultura traditionala si cu respect pentru valorile vechimii, au pastrat, mereu vie, flacara sufletului muzicii. Cele „moderne” au pierdut si au uitat frumusetile si sfintenia izvorata din muzica populara.

Doar cateva natiuni mai sunt in stare sa se laude cu aceasta bogatie nemuritoare. Pe langa romani, care au inca vie viata traditiilor, a cantului, jocului, dansurilor si horelor, vecinii din vest, ungurii, se mai pot lauda cu muzica si traditie populara. Italienii si spaniolii, macedonenii, bulgarii, grecii si sarbii, mai pastreaza si ei, valori ale Cuvantului lui Dumnezeu, izvorate din taina muzicii, a cantului si a traditiilor populare.

Izolata si aparata de ape, Irlanda pastreaza si ea frumuseti nebanuite, iesite din Cuvantul lui Dumnezeu, vorbitor prin arta muzicala sacra si, care se apropie de valorile cele vechi ale Imparatiei Raiului.

Amintiri ale frumusetii dintai, mai pastreaza evreii, rusii, francezii, chinezii, indienii, japonezii, vietnamezii, coreenii, mongolii, georgienii, azerbaidjenii, thailandezii si alte, cateva, popoare orientale.

Daca taina muzicii populare s-a pierdut cu totul la germani, iata ca, evreii, traitori in Romania si in alte tari europene, au gasit in muzica acestor popoare, sursa de inspiratie, preluand adesea, din traditia altor popoare, sufletul muzicii si ducandu-l cu ei in Israel si pe toata fata Pamantului.

Si alte popoare, intrand in contact cu romanii, au gasit in muzica romaneasca izvoare de vie inspiratie, preluand si folosind melodii, instrumente, obiceiuri si traditii, intrate pana si in cultele lor religioase.

Preluari cum este cantecul romanesc "Cate flori pe Iza-n sus”, au ajuns rugaciune, sfintind cultura, credinta si neamul Israel, cu atata frumusete, incat, aceasta s-a cristalizat intr-o forma aparte de muzica, tipica sufletului poporului evreu si alcatuind modelul tipic al natiunii, modul muzical popular al neamului.

Un alt popor, care si-a pastrat inca vechi traditii muzicale, este poporul maghiar, care, desi a cutreierat lumea in vechime, mai are inca o buna memorie culturala.

Muzica populara a ungurilor traieste inca nestricata in neamurile din Ungaria, Slovacia si Romania.

Popoarele moderne si-au pierdut de mult traditiile si valorile culturii populare, cultivandu-si astazi numai muzica culta.

Muzica moderna electronica, fara de instrumente reale, aduce contactul cu Ratacirea Celui Rau si dauneaza omului, ducand la grave defectiuni, la boli nervoase si psihice, la perturbatii masive, la pierderea si deformarea auzului si la caderea sistemului nervos.

(Fragment din cartea "Evanghelia Tainica a Imparatiei Cerurilor si Pamanturilor" de Ioan Suciu, aparuta in anul 2010 in Editura Dacia XXI)

• Traditii populare de Boboteaza
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
• Obiceiuri populare de Inaltare si de Rusalii
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii