Fiecare om de pe acest pământ, indiferent de vârstă, are de purtat mai multe sau mai puține griji lumești. Important este ca omul să nu se împovăreze cu prea multe griji. Singura și cea mai mare grijă a omului ar trebui să fie mântuirea sufletului.

Atunci când Mântuitorul ne spune: „Nu vă îngrijorați!”, El vrea să ne facă să înțelegem că îngrijorările peste măsură îl duc pe om să cadă în unele ispite grele, să nu acumulăm mai mult decât ne este necesar pentru existența vieții de toate zilele. El vrea să ne spună că nu trebuie să ducem grijile vieții singuri, ci să-L chemăm pe El în ajutor.

Iisus Hristos ne invită să privim la păsările cerului și la crinii câmpului. El nu spune să nu ne îngrijim deloc de grijile vieții, ci ne spune să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu. Și dreptatea Lui, iar celelalte se vor adăuga.

Sufletul trebuie însă să stea mai presus de orice, de pe această lume. Din păcate, cele mai multe din grijile și frământările noastre sunt zadarnice și fără rost. De ce? Fiindcă nu avem măsura tuturor lucrurilor, nu le facem privind numai la puterile noastre și uităm de ajutorul Tatălui Ceresc. De aceea, trebuie să ne cunoaștem nimicnicia noastră și să vedem că toate atârnă de puterea Celui Preaînalt și mai ales să fim recunoscători și mulțumitori pentru ce ne-a dat până în prezent.

„Nu vă împovărați cu nicio grijă!”, ne spune Hristos. Grijile, atunci când împovărează omul, îi fac mult rău. Nu puneți jugul acesta pe umerii voștri pentru că e greu să-l purtați, chemați-L pe Domnul, să-l duceți împreună.

Să nu ne punem nădejdea numai în noi sau în anumiți oameni, ci numai în Domnul. Pentru că omul se schimbă: azi îți dă și mâine îți cere înapoi, azi te laudă și mâine te ocărăște. Să ne punem nădejdea în mila lui Dumnezeu și nu vom greși niciodată.

Sfântul Efrem Sirul ne previne asupra duhului grijii de multe. Ce este grija de multe? Sfântul Nil Sinaitul răspunde: „Grija de multe este o istovire a sufletului”. Ea este o stare de plictiseală, tristețe, apăsare duhovnicească, o împuținare a inimii însoțită, uneori de o mare scârbă. Grija de multe este înainte mergătoare a deznădejdii. Așa cum zilele de toamnă întunecate și cețoase sunt prevestitoare ale iernii, tot astfel grija de multe cea de nebiruit, dacă prinde putere conduce către deznădejdea cea ucigătoare.

După Sfântul Ioan Gură de Aur „grija de multe exagerată este mai vătămătoare decât orice acțiune demonică, pentru că și demonul atunci când stăpânește pe cineva îl stăpânește prin grija de multe. Dacă nimicești grija de multe, nici demonul nu va putea să-ți pricinuiască ceva vătămător”.

Noi avem marea datorie de a ne păzi sufletul de vrăjmașul demon. Diavolii ne asaltează din toate părțile: cu ispitele trupești, cu lăcomia și îmbuibarea pântecelui, cu slava deșartă și mândria, cu pizma și ura, cu nehotărârea și răcirea întru credință, fie cu diferite neplăceri din partea oamenilor celor răi și altele.

În Psaltire chiar Sfântul Duh a mărturisit cu tărie și precizie despre grija de multe. De pildă, „Aproape este Domnul de toți cei ce-L cheamă pe El, de toți cei ce-L cheamă pe El întru adevăr, voia celor ce se tem de El o va face și rugăciunea lor o va auzi și îi va mântui pe dânșii (Psalmul 144, 18-19).

Grija de multe ne asaltează de obicei în urma unor nereușite sau după săvârșirea unor păcate mari. Însă, nicăieri nu se spune, că încă de la prima înfruntare cu demonii noi îi vom înfrânge. Dimpotrivă, suntem preveniți, că prin lupte și prin multe necazuri se intră în împărăția lui Dumnezeu ( Fapte 14, 22). La vreme de luptă există căderi și ridicări. Regula este: dacă ai căzut, ridică-te și mergi mai departe!

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „Nu există nimic mai puternic decât omul îngrădit cu ajutor ceresc, și nimic mai slab decât omul, care este lipsit de acest ajutor”.

Așadar, prin pocăință, prin ascultare, prin smerenie, prin rugăciune, prin lupta permanentă cu ispitele diavolului, putem învinge grija de multe.

Ștefan Popa

• Predica la Duminica a treia dupa Rusalii - Despre grijile vietii
  Publicat in : Duminica a 3-a dupa Rusalii