O scriere filocalica uitata: Matericul Avvei Isaia in traducere romaneasca

 

Intre cartile cu care m-am imbogatit in anii 1952-1954 din biblio­teca lui Nae Ionescu se afla un manuscris de la sfarsitul secolului al XVIII-ea cu titlul (in cerneala rosie): Ca(r)tea a doao a Avvei Isaiei. Carte prea frumoasa a Ellenii Doamnei a Mariei Enii (sic!), carea s-au trimis de la Parinte catra o prea dulce fiica, aratand, dojenind, sfa­tuind si zicand.

 

In traditia literara a crestinatatii rasaritene, cartea noastra tre­buie raportata la Pateric, culegerea de "graiuri" ale sfintilor Parinti din Pustiul Egiptului, raspandita in tot monahismul ortodox. Avva Isaia a alcatuit, dupa modelul Patericului, un Materic (gr. Meterikon). Asa­dar, o culegere de invataturi, "cuvinte", ale maicilor vestite prin nevointa si intelepciune, ca Matroana, Sarra, Singlitichia. Era un demers spiritual nou, o chemare si o indrumare spre desavarsire proprie fe­meilor angajate pe calea cristica.

 

Sub­stanta cartii Avei Isaia, mesajul ei ascetic si isihast, referintele la nume celebre ale spiritualitatii Rasaritului crestin fac din aceasta opera, pu­tin cunoscuta azi, un capitol logic de Filocalie.

 

Manuscrisul, de 24,1x17,8 cm, are 202 file (gresit numerotate 203, fila 202 fiind omisa), deci 404 pagini de cate 20 de randuri, intr-o scrii­tura chirilica fina, cursiva, poate chiar a unei monahii, cum arata si delicatul desen (o mana cu o floare) de la f. 94. Este in perfecta stare, cu legatura de epoca, in piele, austera, fara podoabe. Este "festelit", adica citit: toate filele poarta urmele unor frecvente rasfoituri, lec­turi, si chiar indreptarile celor care s-au bucurat de o asemenea co­moara de invataturi. Manuscrisul nu este semnat, nici datat. Nu are in­semnari de posesor. In colontitluri, cu cerneala rosie, indicatiile: Car­tea a doua (pe verso), a Avvei Isaia (recto).

 

Incipit:  "Deaca voesti, fiica,  a intelege cuvintele meale, intru li­niste sezi, intru tacere ingaduieste si de featele barbatilor si de intalniri fugi, si asa desfateaza-te intru cuvintele meale acestea, izvor pu­rurea curgatoriu de naravuri, roao de cuvinte aicea aduci, deaca vei

metaherisi cu dinadinsul".

 

Desinit: "Caci nici copila esti, nici fara de minte, ci pre toate bine le stii, si pre ceia ce te foloseste, si pre ceia ce te vatama. Ca nu stii, cand vine moartea, ori dimineata, ori la miezul noptii. Pentru aceasta ia aminte cu deadinsul pre ceale scrise tie. Amin".

 

Confundat o vreme cu avva Isaia din Pustia schetica, cel din Pate­ric (secolul al IV-lea) si cu Isaia din Gaza (Pustnicul savarsit in 491), ale carui invataturi sunt cuprinse in Filocalia", cercetari mai noi asaza pe autorul Matericului la hotarul dintre veacurile XII si XIII. Era, se pare, parintele Theodorei, fiica imparatului bizantin Isaac al II-lea Angelos, care a domnit in anii 1185-1195 si 1203-1204. Nu cunoastem alte scrieri ale acestui dascal care "ar putea aduce putina lumina asu­pra perioadei de trecere dintre scoala lui Simeon Noul Teolog si palamism".

 

Cartea Avvei Isaia are trei parti: cea dintai (absenta in codicele nostru) cuprinde Cartea (in sens de epistola) Isaiei monahul catre prea nobila monahie Theodora.

 

Matericul propriu-zis ocupa partea a doua, formata din Cartea al carei titlu l-am dat la inceputul acestor note (in manuscrisul nostru, filele l-109). Traducatorul n-a inteles subtitlul cartii care este, in ori­ginalul grecesc: Biblos kalliste Helenes Katelouzenas kyras Megales Ainou, deci "Carte excelenta a Elenei Katelouzena, doamna Marelui Enos". Doamna Elena era din familia Gateluzzi (Gatelouzos sau Katelouzos) a despotilor suverani ai orasului Enos, situat la varsarea flu­viului Marita (Hebros) in Marea Egee. Urmeaza, in aceeasi carte a doua: Epistolie a Avvei Isaiei Sihastrului catra cea prea de bun neam Theodora monahiia Fonesia (de fapt Phokaitissa, din Phokea, ff. 109- 119); Alta epistolie a pacatosului monah Isaiia catra monahia Theo­dora Anghilina (din familia imperiala Anghelos, ff. 119-122); Alta epistolie a aceluiasi (ff. 122-124); Alta epistolie (ff. 124-134).

 

Se afla in partea a doua "Cuvinte vrednice de pomenire ale sfin­telor femei nevoitoare". Aceste "cuvinte" sunt puse pe seama cuvioa­selor (amma) Matrona, Melania, Pelaghia, Sarra, Singlitichia si Theo­dora. R. P. Irenee Hausherr a stabilit originea unei mari parti din aceste texte in Everghetinos, Pateric sau alte scrieri ascetice, ajungand la concluzia ca unele apartin cuvioaselor amintite, dar cele mai multe unor foarte cunoscuti parinti neptici, si anume: Ammona, Antonie cel Mare, Arsenie, Efrem Sirul, Evagrie, Ilie, Ioan Colov, Ioan Scararul, Isaia Pustnicul, Macarie Egipteanul, Matoe, Moisi, Nistero, Pavel cel Mare (Galateanul), Pimen, Ruf, Siluan, Sisoe, Theodor din Elevteropole, Teodor al Fermei, Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, Yperehie. Matericul n-ar fi, asadar, decat un Pateric in care numele ascetilor au fost feminizate.

 

A treia parte este intitulata in manuscrisul nostru Trimitere a mo­nahului Isaiei catra cea prea de bun neam monahia Theodora (ff. 134- 203) si cuprinde sfaturi felurite privind curatirea de patimi si dobandi­rea virtutilor. Si aceste sfaturi sunt adunate din scrieri ascetice, din sfintii Parinti, invoca autoritatea Scripturilor, adesea citate, dar sunt in mare masura fructul experientei autorului: "Eu, adica, doamna mea, cate am aflat in "Dumnezeiasca Scriptura si cate de multe ori m-am ispitit si am patimit de la diavolul, priimind rane nenumarate, si prin cercare m-am invatat, pre acestea ti le-am scris tie. Ca nici un graiu intru aceasta carte fara de cercare nu am scris".

 

I. Hausherr care, cu superioritatea si intransigenta specialistului modern a evidentiat imprumuturile si a denuntat "dispretul pentru is­torie" sau "triseriile" avvei Isaia, a trebuit sa-i recunoasca scopul "de a pune linistea (isihia) mai presus de toate". Dar eruditul iezuit putea afla doctrina desavarsirii transmisa de avva ucenicei sale si intemeiata pe propria-i traire indeosebi in cartea a treia. Avva Isaia scrie maicii Theodora: "Iata, doamna mea, bine ai cunoscut ce iaste lucrarea sufle­tului si, precum cand eram impreuna cu tine, si zioa si noaptea te in­vatam prin gura mea, asa iarasi, prin aceasta de acum carte, asa toata fapta buna ti-am scris-o, iar mai mult pentru prea cinstit linistea si ta­cere" (subl. ns.). "Caci si pre gandul tau l-am aflat, intru adevar, pre cinstita liniste, pre maica faptelor bune iubind-o. Si pre cinstitul tau suflet (il vad) pentru dansa asezat fiind, de a calatori intru sederea linistii. Si eu, ceea ce am auzit de la sfintii Parintii nostri si dascali pentru lucrarea linistii, pre toate le-am vestit tie". Toata cartea a treia indeamna spre liniste si spre rugaciunea inimii: "Cela ce opreste gura sa despre grairea de rau si sade intru liniste in chilia sa, tacand si rugandu-se, acela intru tot ceasul veade pre Domnul. (Cel) intru a caruia inima este pomenirea lui Dumnezeu totdeauna goneste pre draci si dezradacineaza pre toata raotatea lor".

 

Cartea Avvei Isaia este un manual isihast pentru calugarite, un Materic. Cercetarea ei nu numai "din interes filologic", pentru identi­ficarea izvoarelor sau al locului pe care il ocupa intre scrierile isihaste este, desigur, folositoare, dar derizorie in raport cu mesajul profund al operei. Pentru ca Avva Isaia a adunat, ca toti carturarii an­teriori lui, referinte biblice si graiuri patristice, cu smerenia slujitorului supus Traditiei, dar n-a invatat pe Theodora decat ceea ce el insusi a trait ("ca nici un graiu in aceasta carte fara de cercare nu au scris"). Despre legatura obligatorie intre reflectia spirituala si traire el in­susi invata: "Urat lucru iaste (ca) cei iubitori de trup si lacomi cu pantecele pentru duhovnicesti lucrari a cerceta, precum si curva pen­tru intreaga intelepciune a grai". Cartea Avvei Isaia este un mesaj de vietuire curata, intemeiat pe experienta, iar nu o opera de originalitate si eruditie.

 

Matericul nu pare sa fi fost foarte raspandit. Invatatul Spiridon Lambros semnala doar trei copii ale Cartii a doua a Avvei Isaia in bibliotecile Muntelui Athos. In Biblioteca Academiei Romane nu aflam manuscrise nici din originalul grecesc, nici din traducerea romaneasca. In schimb, extrase din scriere apar in sbornice. Asa, ms. rom. 4618, la ff. 132, cuprinde Stihuri alese dintru aceasta sfanta carte despre fata Avii Isaiii:

 

"Eu in toata cartea va poruncesc

Si foarte cu lacrimi va dojenesc

Linistea, tacerea sa o iubiti

Si din chilii nicidecum sa nu iesiti.

Iar mai intai de toate

Sa va aduceti aminte de moarte.

Totdeauna sa lacuiti in pustie

Si suferind, sazand in chilie,

Nu umblati prin cetati si sate,

Ca sa nu va aflati de Hristos departe.

Ci cu multa barbatie

Va rog pre voi: rabdati in chilie.

Ziua si noapte va sarguiti

Aceasta carte sa o cetiti

Si cele scrise toate le paziti,

Ca in zioa aceea sa nu va osanditi.

Amin".

 

In ms. rom. 4722 al Bibliotecii Academiei Romane, la ff. 61-79 sunt copiate si cateva invataturi scoase din cartea a doa a sfantu­lui Isaia Pustnicul, pe care le-am identificat in manuscrisul nostru la ff. 56 si urm. Cercetari ulterioare vor aduce, desigur, la lumina si alte copii ale acestei scrieri. Rezultatele de pana acum vadesc insa, pe de o parte, importanta codicelui de care ne ocupam, iar pe de alta, ca traducerea romaneasca a Matericului este cu cel putin un secol an­terioara celei a episcopului Teofan Zavoratul.

 

Incheind aceste note, ne putem intreba ce indreptatea alcatuirea unui Materic. De vreme ce intrarea in monahism si votul castitatii anuleaza despartirea intre partea barbateasca si cea femeiasca, mo­nahii si monahiile fiind deopotriva "ingeri in trup", trairea celor re­trasi din lume trebuia sa fie aceeasi, iar povatuirile adresate lor la fel. In Pateric cuvintele Sarrei sau Singlitichiei au acelasi loc si auto­ritate ca si ale lui Antonie, Macarie si Pimen. Avva sau amma sunt sfatuitori la fel de ascultati. Este chiar doctrina Patericului: "Au ve­nit la dansa (la amma Sarra, n.n.), pustnici mari, din Pilusiului. Si cand mergeau ei, ziceau intre sine: Sa smerim pre batrana aceasta. Si i-au zis ei: Vezi, sa nu se inalte cugetul tau si sa zici ca, iata, pustnicii vin la mine, care sunt o muiere. Le-a zis lor maica Sarra: Adevarat, cu firea sunt muiere, dar nu cu mintea".

 

Exista totusi o sensibilitate, o cale specific feminina in trairea crestina. Rolul femeilor in apararea cultului icoanelor, de pilda, cu­nuna teologiei crestine, a fost relevat. Cu mult timp mai inainte, avva Visarion, spunea despre un pustnic vestit caruia voise sa-i ceara sfat: "Am aflat ca a fost muiere cu firea" si, minunandu-se, a adaugat: "Iata cum si muierile biruiesc pre Satana, iar noi prin cetati petrecem cu neoranduiala". Ca in tara noastra si pretutindeni in lumea crestina se manifesta azi o mai mare vocatie a femeilor pentru monahism este un fapt atestat statistic. Despre autenticitatea trairii lor se pot da exemple recent, de la noi, culese din Convorbiri duhovnicesti, alcatui­rea P.C. Ieromonah Ioanichie Balan. Marturisirile, sfaturile, "cuvin­tele" maicilor incluse in aceasta carte se disting prin note de umilinta si bucurie care le dau o putere ziditoare exceptionala. Ea vine, poate, din faptul ca monahia nu are ispita preotiei si a arhieriei, nici voca­tia studiilor teologice inalte, nici primejdiile calatoriilor dese. Trairea duhovniceasca, viata liturgica si indeosebi ascultarea ocupa principalul loc in sporirea lor. "Puterea multa" a "graiurilor" lor, invaluite in modestie si discretie, vine dintr-o experienta interioara dobandita prin randuiala cea mai aspra a vietii calugaresti.

 

"Nu exista la noi carti destinate anume monahiilor". Cand epis­copul Teofan facea aceasta remarca, referindu-se, fireste, la spirituali­tatea rusa, Cartea Avvei Isaia era de sapte veacuri scrisa si de un veac tradusa in romana. Este, asadar, regretabila, absenta acestei opere din arsenalul calugaritelor noastre si nu numai al lor. Am vazut in cele de mai sus ca cel putin in veacurile XVIII-XIX intelectualii ade­varati de la noi, si desigur vietuitoarele din manastiri, cunosteau Matericul, il traduceau, il copiau, il foloseau.

 

Acad. Virgil Candea