Teologia catolică spaniolă merge în mare parte pe linia teologiei catolice occidentale însă există mici diferențe în ce privește deschiderea față de teologia și operele teologilor bizantini. Teologia palamită a fost (și încă mai este) mărul discordiei între Apus și Răsărit, însă secolul XX aduce noi reorientări și abordări în ce privește tratarea unor subiecte cum ar fi: Bizanțul, isihasmul, palamismul etc.
Teologia catolică spaniolă acordă o importanță sporită, mai ales în sec. XX isihasmului și disputelor avute pe marginea acestuia. Acest fapt se poate constata foarte ușor dintr-o cercetare a fondurilor Bibliotecilor spaniole care conțin numeroase cărți și articole despre Grigorie Palama, isihasm, palamism etc.
• Astfel în Colecția Biblioteca de Patristica, preluată mai apoi de Ciudad Nueva, în nr. VII, care tratează Opera Sfântului Maxim Mărturisitorul, Aldo Cerasa-Gastaldo, în Studiul Introductiv, vorbind făcând referiré la isihasm amintește printre reprezentanții acestuia și pe Grigorie Palama1 .
• Majoritatea referirilor la istoria bisericească medievală sau relațiile dintre Bizanț și Occident în Evul Mediu, fac referire și la isihasm sau Grigorie Palama: Coord. Emilio Mitre Fernandez, în Historia del Cristianismo. El Mundo Medieval, tom. 2 a introdus mai multe articole depsre isihasm, mișcările religioase din Răsărit, conflicto religiose, unde este amintit contactul lui Palama cu bogomilii2 .
• Antonio L. Conde acordă o importanța aparte ordinelor religiose și situației lumii orientale amintind și de isihasm3 .
• O descriere interesantă a palamismului o găsim la Vicente Angel A. Palenzuela, care amintește de Tomosul din 1340 și îndrăznește să spună la finalul articolului triumful palamismului prin Sinoadele din 1341 și 1351 n.4 .
• Jose Angel de Cortazar5 în renumita Historia religiosa del Occidente medieval (anos 313-1464) face și el referiré la isihasm neuitând să-l amintească pe Grigorie Palama.
Opera sa monumentală a rămas ca o redută a Ortodoxiei, părând un ghimpe în coasta teologiei occidentale în secolele trecute, însă actualmente se simte o deschidere spre gândirea sa teologică în Apus, de aceea a și fost tradus în mai multe limbi, stârnind interés.
Note se subsol:
1. Maximo el Confesor, Meditaciones sobre la agonia de Jesus, în colecția Biblioteca de Patristica, nr. VII, Ed. Ciudad Nueva, Madrid, 2011, p. 13.
2. Vezi Martin Alvira Cabrer, Movimientos heréticos y conflictos populares en el pleno Medievo, în vol. Historia del Cristianismo. El Mundo Medieval, tom. 2, coord. Emilio Mitre Fernandez, Ed. Trotta, Madrid, 2004, pp. 399-401, foarte interesantă pe acest subiect este lucrarea în italiană a lui D. Angelov, Il bogomilismo. Un-eresie medievale búlgara, Ed. Bulzoni, Roma, 1979, pp. 17-42.
3. Antonio L. Conde, Las ordenes religiosas de la plenitud al ocaso del Medievo. El mundo oriental, în vol. Historia del Cristianismo. El Mundo Medieval… descrie isihasmul: “En el monacato bizantino se desarrollo el hesicasmo, un método espiritual a la búsqueda de una quietad contemplativa… conseguida mediante de la invocación del nombre de Jesus… un representante de esta practicas es Gregorio Palamas” (pp. 461-462).
4. Vezi Vicente Angel A. Palenzuela, Las Iglesias de Oriente ante la pression otomana. Hesicasmo y palamismo, în vol. Historia del Cristianismo. El Mundo Medieval…, pp. 712-715: “el hesicasmo es un via de espiritualidad informadora, en realidad, de toda la mistica bizantina, que busca obtener la hesychia, la paz y la tranquilidad del alma” (p. 712), iar maia apoi spre sfârșitul articolului Vicente Angel A. Palenzuela afirmă: “en maio 1351 el concilio reconoció la plena ortodoxia del palamismo” (p. 715).
5. Jose Angel de Cortazar, Historia religiosa del Occidente medieval (anos 313-1464), Ed. Akal, Mostoles-Madrid, 2012, p. 438.
Pr Vasile Pop
.
Pr. Vasile Pop
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.