Asa precum tanarul care intalneste mireasa inimii sale, aleasa cerului pentru eternitate, pentru care ar face orice i-ar cere si simte nevoia sa nu se mai desparta in veci, tot asa atingerea de misterioasa ortodoxie a unei persoane, nu poate lasa inima acesteia nemiscata. Exista o atractie puternica, asemenea unui magnet, emanata de misterul iubirii, dar de aceasta data este magia iubirii spirituale in duh si adevar. O iubire care deschide toate barierele impuse de natura firii omenesti si topeste toate neintelegerile, fricile si temerile de necunoscut. Totul devine cunoscut, clar si intr-o lumina harica. Pe cel in care s-a salasluit duhul ortodoxiei, nimic din lumea aceasta nu-l mai poate desparti de mireasma, frumusetea si originalitatea credintei crestine.

Mai mult, tot ceea ce reprezenta o conceptie existentiala, o filosofie morala, o dogma, toate acestea se transforma printr-un miracol dumnezeiesc in frumusete, bunatate, adevar, in cuvintele vietii vesnice, in viata traita in Hristos Domnul. In plus, o persoana care a ajuns sa cunoasca trairea crestina ortodoxa autentica are un singur dor si anume acela sa se intoarca cat mai repede “acasa” la Domnul Iisus Hristos, la Dumnezeu-Tatal.

Biserica Ortodoxa de a lungul existentei sale a primit in sanul ei numerosi crestini care in anumite perioade ale vietii lor au avut momente de ratacire, cand au simpatizat sau chiar si au dat adeziunea protestantismului. Voi prezenta in continuare, unul din aceste cazuri de convertire la ortodoxie prin marturia personala a celui in cauza. Este vorba de unul dintre cei mai mari duhovnici ai Ortodoxiei contemporane, Parintele Rafael Noica, fiul ilustrului filosof Constantin Noica:

“Convertirea la ortodoxie este o intreaga confesiune a vietii mele. Am fost protestant, dar am fost si un om al timpului meu. Datorez mult unui profesor de istorie, pe care l am avut cand eram de 13 ani. In fond, datorita acestui om am descoperit multe forme de civilizatie decat cea care ma inconjura atunci. Ma simteam ca un prizonier al acestei lumi moderne care insemna tocmai respingerea traditiei si care are multi idoli. Unul dintre acesti idoli este ideea de progres. De asemenea, ideea moderna despre om, ca individ liber si numai terestru. Si atunci mi a spus ca, pentru a asimila cu adevarat esenta crestinismului, nu a si putea sa o fac in cadrul protestantismului.

In Protestantism il descoperim pe Dumnezeu, dar care nu propovaduia in final decat o morala. Aceasta insemna un crestinism foarte diminuat. Atunci am plecat in cautarea unei eliberari, de un nivel sub acesta care ma inconjura. Si am urcat in timp. Protestantismul este foarte legat de Miscarea Renasterii si de Umanism. Si am inteles ca trebuie sa merg mai departe pana in Evul Mediu. M am interesat foarte mult de Evul Mediu occidental, dar am descoperit ca atunci viermele era deja in mar, ca Evul Mediu purta deja in potenta Renasterea si tot ceea ce avea sa urmeze. Schimbarea formelor de arta mi s a parut foarte expresiva pentru a ilustra o ruptura in traditie, in special trecerea de la arta romana la arta gotica. Dar o transformare analoga se petrecea pretutindeni.

In momentul acela nu stiam nimic despre ortodoxie si prima mea descoperire a Ortodoxiei a fost prin intermediul cartii "Marturisirea unui pelerin rus". Aceasta m a atras foarte mult si apoi am descoperit progresiv lumea ortodoxa. Mai tarziu mi am dat seama ca problema care separa Rasaritul de Apusul crestin este invatatura despre purcederea Duhului Sfant de la tatal si de la fiul, Filiogue, cum se spune in Occident. Aceasta a jucat un rol determinant pentru mine. Era vremea in care Vladimir Lossky (1903 1958, unul dintre cei mai mari teologi ortodocsi ai veacului nostru, rus de origine care a trait in Franta), a murit. In momentul in care a murit, s a vorbit foarte mult despre contributia sa si astfel, incetul cu incetul, am inteles cel putin eu asa le inteleg, ca aceasta evolutie istorica petrecuta in Occident era legata tocmai de problema Filiogue si, cum, incercam sa ma eliberez de acest curent care a ajuns in cele din urma la modernism, era esential pentru mine sa clarific aceasta problema. Si atunci mi am dat seama ca eu insumi eram ortodox.

Apoi pe masura ce timpul trecea, m am convins din ce in ce mai mult ca punctul esential al diferentei dintre Biserica Ortodoxa si cea Romano Catolica era Filiogue. Si atunci am realizat pentru mine ca trebuie sa devin ortodox. In ce priveste bucuriile pe care le am avut amintesc cuvintele unui teolog rus, Bulgakov Serghei (1871 1944), ca Ortodoxia nu convinge, ci seduce. Este foarte profund cuvantul acesta. El vrea sa spuna ca Ortodoxia se adreseaza nu atat ratiunii, cat inimii omului, adica omului total, si trebuie sa va spun ca am avut intotdeauna incredere totala in Biserica Ortodoxa”.

Doamne Iisuse Hristoase, fie ca toata faptura omeneasca sa cunoasca si sa guste din mireasma, dulceata si frumusetile vietii crestine ortodoxe originale si autentice, sa cunoasca adevarata viata in Hristos – ortodoxia.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul! Amin!

Doamne ajuta!
Stefan Popa

.

• Bizantul si Ortodoxia
  Publicat in : Editoriale
• Ce este ortodoxia ?
  Publicat in : Editoriale
• Ortodoxia, factor de regres?
  Publicat in : Editoriale
• Ortodoxia si integrarea europeana
  Publicat in : Editoriale
• Ortodoxia nu este invechita
  Publicat in : Editoriale