După rostirea Rugăciunii Domneşti, rânduiala liturgică a slujbei ajunge la un moment foarte important, care astăzi, din păcate, şi-a pierdut adevăratul ei sens: gustarea din paharul cu vin şi pâine binecuvântate. La început momentul acesta era consacrat - cum am spus - împărtăşirii cu dumnezeieştile Taine, însa de-a lungul istoriei, Dumnezeiasca Impărtăşanie nu mai fost dată spre hrană veşnică celor doi miri, în locul ei ajungând să fie date - spre consumare – numai pâine şi vin binecuvântate, iar în alte locuri şi alte elemente114.

Episcopul Teofil al Kampaniei (1749-1795) observa că „cei care urmau să primească Taina Nunţii mai întâi se mărturiseau şi primind Nunta, săvârşindu-se Liturghie, se cuminecau cu preacuratele Taine, dar cu timpul această rânduiala creştină şi tradiţie a Bisericii nu s-a mai respectat şi - în locul dumnezeieştii Impărtăşanii - se face o închipuire a ei şi se dă spre împartăşire mirilor puţină pâine şi vin, cântându-se chinonicul «Paharul mântuirii voi lua» şi celelalte. Mai plăcut lui Dumnezeu însă ar fi să se mărturisească bărbatul şi femeia şi apoi să se cunune, împărtăşindu-se cu preacuratele Taine înainte la dumnezeiasca Liturghie"115.

Chiar dacă astăzi - şi iarăşi spunem din păcate gustarea nu se mai face din Izvorul cel fără de moarte116 consumarea împreună a pâinii şi a vinului are un sens bine definit, accentuat foarte frumos de către Sfântul Simeon al Tesalonicului, care explică că gustarea din pahar şi din pâine se face „în semnul unirii celei cu veselie de la Dumnezeu şi cum că va fi lor veselie din pace şi unire. Se dă spre sfinţire, împărtăşire şi unire întru binecuvântarea lui Dumnezeu"117. Gustarea din acest pahar se face aşadar „spre aducerea-aminte a momentului că, de acum înainte, ei doi sunt soţ şi soţie şi vor bea din acelaşi pahar atât bucuriile cât şi necazurile, pe care le vor întâmpina împreună în viaţă"118.

Binecuvântarea vinului şi a pâinii, care se vor da spre gustare celor doi miri, are loc prin rostirea de către preot a rugăciunii: Dumnezeule, Cel ce toate le-ai făcut cu puterea Ta şi ai zidit lumea şi ai înfrumuseţat cununa tuturor celor făcute de Tine, şi acest pahar de obşte, pe care l-ai dat celor ce se însoţesc prin unirea nunţii, binecuvântează-l cu binecuvântare duhovnicească. Că s-a binecuvântat numele Tău şi s-a preaslăvit împărăţia Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.119

Rugăciunea face trimitere la actul creaţiei, referindu-se la tot ce a creat Dumnezeu, din care - ca o pârgă - se aduc acum pâinea şi vinul, ca elemente de sfinţire şi de mulţumire, revelând mai apoi, prin cuvintele sale, ordinea creaţiei astfel:

1. Toate le-ai făcut se referă la creaţia nevăzută - lumea îngerilor - şi la creaţia văzută - lumea care cade sub puterea simţurilor; deci la tot ce a creat Dumnezeu, creaţie adusă de Părintele ceresc la existenţă, nu din necesitate, ci din iubire pentru ca toate creaturile să se bucure de darurile Sale;

2. Ai zidit lumea se referă la lumea aceasta, care a fost dată spre stăpânire omului, lume în care el - ca preot al creaţiei - are rolul să o înalţe spre Creator;

3. Ai înfrumuseţat cununa, este vorba de cununa creaţiei care este omul: „Ca şi chip al lui Dumnezeu, fiu şi moştenitor în casa tatălui Ceresc, omul a fost rânduit ca un fel de mijlocitor între Creator şi creaţia pământească: în particular a fost mai înainte rânduit să fie un prooroc pentru creaţie, vestind voia lui Dumnezeu în lume prin cuvânt şi faptă; el este destinat a fi înaltul preot al ei, spre a oferi jertfa de laudă şi mulţumire lui Dumnezeu din partea tuturor celor născuţi din pământ, pogorând astfel pe pământ binecuvântările cerului; este rânduit să fie capul şi împăratul creaţiei, astfel încât adunând în sine scopurile tuturor făpturilor existente - văzute - să unească prin sine toate lucrurile cu Dumnezeu; şi astfel să ţină întregul lanţ al făpturilor pământeşti într-o legătură şi ordine armonioase"120.

Pr. Daniel DUCA
Ofrandă mirilor, Editura Doxologia

Cumpara cartea "Ofrandă mirilor"

Note:

114 „în două Molitfelnice din secolele XV şi XVI este prevăzută o împărtăşire cu miere şi stafide, după care urma şi cupa comună"; vezi Ierom. Petru Pruteanu, op. cit., p. 9.
115Nenad S. Miloşevici, op. cit., p. 132.
116 „Trupul lui Hristos primiţi şi din Izvorul cel fără de moarte gustaţi!" Este cântarea din cadrul dumnezeieştii Liturghii, la momentul împărtăşirii credincioşilor.
117Sf. Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, op. cit., vol. II, p. 29.
118Pr. prof. Gleb Kaleba, op. cit., p. 31.
ll9Molitfelnic, p. 100.
120 Mitropolitul Macarie, Teologia Dogmatică ortodoxă, apud Pr. Mihail Pomazanski, Teologia Dogmatică ortodoxă, traducere de Florin Caragiu, Editura Sofia, Bucureşti, 2009, p. 111.

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: