Când ucenicii Mântuitorului au venit la „Fântâna lui Iacob” cu mâncarea luată din cetate și au așezat masa, El i-a mustrat spunându-le: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine și să săvârșesc lucrul Lui. Este mâncarea cea potrivită pentru Fiul lui Dumnezeu când El devine un lucrător al voinței Tatălui Său, aducă când El voiește în Sine ceea ce este de asemenea voința Tatălui, pentru ca voința lui Dumnezeu să fie în voința Fiului, și voința Fiului să devină una cu voința Tatălui, așa încât nu mai sunt două voințe, ci una. Mâncarea dumnezeiască este o altfel de mâncare, este hrana din Cuvânt și o astfel de hrană divină sunt și „Fericirile de pe Mutele Măslinilor”.
„Fericiți cei săraci cu duhul că acelora este împărăția cerurilor: fericiți cei ce plâng că aceia se vor mângâia; fericiți cei blânzi că aceia vor moșteni pământul; fericiți cei flămânzi și însetați de dreptate că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema; fericiți cei milostivi că aceia se vor milui; fericiți cei curați cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu; fericiți făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema; fericiți cei care luptă pentru dreptate că acelora este împărăția cerurilor: fericiți veți fi când, din pricina Mea vă vor ocărî, vă vor prigoni și când vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine.”
Eu aș dori să mă opresc asupra celei de-a opta fericiri: „Fericiți cei care luptă pentru dreptate că acelora este împărăția cerurilor.” Pe de o parte, dacă vom fi în stare să îndurăm durerea și suferința, din partea celor care ne prigonesc pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos și îl chemăm pe El în ajutor, atunci, harul lui Dumnezeu ne va da putere să îndurăm chinurile și suferințele primite din partea prigonitorilor. Sfinții Martiri ai Bisericii Ortodoxe sunt exemple vii de oameni prigoniți pentru dreptate și care au dobândit Împărăția Cerurilor. Și astăzi, în secolul al XXI-lea, în toată lume sunt martirizați creștini, care cred în Hristos. Și, toate prorociile spun că va urma un secol de martirizare pentru creștinii din întreaga lume. Și mulți creștini își vor abandona credința prin ofertele vremurilor de acum,. De aceea trebuie să rămânem tari în credință, în tăria Domnului și în purtarea Lui de grijă și în protecția divină, pentru că Dumnezeu, sigur ne va acoperi cu lumina ocrotitoare a harului Său.
Pe de altă parte, dreptatea lui Dumnezeu este cu mult diferită față de dreptatea omului, de aceea se și spune, de multe ori că „dreptatea este a lui Dumnezeu!” Despre ce fel de dreptate este vorba? Desigur că este imposibilă de înțeles dreptatea lui Dumnezeu de către ființa omenească, dar totuși, vom încerca să ne apropiem, într-un fel.
Atunci când omul întâmpină anumită greutăți, necazuri, nenorociri, ispite și păcate grave, are tendința de a se răzvrăti și de a pune întrebarea: De ce , Doamne? În loc să accepte situația să și-o asume, de pildă o boală anume, conștient fiind că toate încercările vin din rânduiala și din dreptatea lui Dumnezeu Pentru că iată, o formă de a lupta pentru dreptate este și aceasta să îți asumi o boală gravă, cancerul de pildă și să te lupți pentru viață spunând: „Până voi muri, ci voi trăi!” De ce? Pentru că Dumnezeu, ne iubește și unora le dă aceste încercări prin boli grave, pentru a ne curăța sufletul și a ne făcea părtași Împărăției Cerurilor. Dumnezeu dorește să întoarcă pe toți oamenii la El și să le mântuiască sufletele, lăsându-le libera alegere. Din păcate, zi de zi, lună de lună și an de an, numărul pacienților diagnosticați cu boli grave de medici în spitalele din întreaga lume și din România, iar vaccinurile „la comandă” nu sunt străine de aceste îmbolnăviri și de numărul morților. Acum, încep să recunoască, marii „păpușari” ai lumii că au făcut experiență cu vaccinuri pe populații întregi. Să mulțumim, zilnic lui Dumnezeu, pentru faptul că nu i-a lăsat să îndeplinească „planul lor diabolic” de reducere a populației pe Terra cu 50%.
Oameni buni, nu sunt un înger, nu sunt un sfânt, nu mă pot numi nici om, căci sunt cel mai mare dintre păcătoși, dar care, din mila lui Dumnezeu, a avut parte de câteva lecții de viață și lecții de conștiința realității și a rosturilor divine. O astfel de experiență trăită, ne povestește Părintele Arsenie Papacioc într-o lucrare a Domnului. Faptul că Părintele Arsenie trece printr-o nenorocire și anume că fratele lui de trup este omorât într-o situație nefericită, iar atunci când a fost chemat în fața instanței judecătorești, cu o sală plină de oameni, Părintele s-a apropiat de criminal, l-a îmbrățișat pe criminal, spunându-i „De azi-înainte tu ești fratele meu!”. Părintele Arsenie, nu numai că nu s-a împotrivit situației de fapt și nu s-a răzvrătit în fața lui Dumnezeu, ci, mai mult a acceptat dreptatea lui Dumnezeu, care este cu mult diferită de dreptatea oamenilor. Hristos a desființat „legea talionului”, una dintre cele mai vechi legi existente, care consta în justa reciprocitate a crimei și a pedepsei. Această lege este deseori simbolizată prin expresia „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”.
Apoi, trebuie să recunoaștem că, din păcate, în zilele noastre, omul s-a îndepărtat cu mult față de el însuși, față de Dumnezeu și față de aproapele său. Omul a rănit blândețea și iubirea lui Dumnezeu, a păcătuit la cer și înaintea Lui, săvârșind toate fărădelegile. Omul se crede un zeu pe pământ și chiar împărat, nu mai crede în Dumnezeu și face toate lucrurile un mare păcat. În schimb, omul s-a apropiat foarte mult de anumite animale: cal, oaie, bovină, capră, în mod special, de câini, pisici etc.
Ceea ce nu este un lucru greșit pentru că și ele sunt făpturile lui Dumnezeu, iar omul ca o coroană a creației lui Dumnezeu trebuie să poarte de grijă și acestora, dar să nu-și lipească sufletul de ele, să nu iubească un animal mai mult decât pe aproapele lui. În momentul de față sunt oameni care cheltuie sume enorme pentru animalele de companie, dar nu ar da un bănuț la copilul orfan sau la o văduvă. În această idee, pustnica Giumalăului, schimonahia Elisabeta îmi spunea odată: „Frate întru Hristos, vai de cel care, într-o dimineață, nu a dat binețe unei furnici întâlnite pe cale.” Așa cum spune Apostolul Pavel: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.
Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. Au nu știți că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos... Iar cel ce se alipește de Domnul este un duh cu El...„ (I Corinteni 12-19). Și că nicio făptură de pe acest pământ nu ne poate despărți pe noi de Hristos: „Nicio altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de Dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.” (Romani 8, 39)
Așadar, Stăpâne Mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristose, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, te rugăm, vindecă toate bolile trupurilor noastre, știute și neștiute, și vindecă Bunule sufletele noastre. Amin. Și să spunem și noi odată cu Psalmistul: „Nu voi muri, ci voi trăi și voi fii viu și voi povesti lucrările Domnului.” (Psalmul 117, 17)
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Legatura interioara dintre Moartea si Invierea Domnului
Publicat in : Dogma -
Cu moartea pe moarte calcand
Publicat in : Religie -
Moartea mea intre Dumnezeu si mine
Publicat in : Editoriale -
Moartea jertfelnica a lui Hristos, cea mai mare coborare a Lui la noi
Publicat in : Patimile lui Hristos -
Rugaciune la moartea unuia din soti
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.