Părinte, ce înseamnă smerenia? Şi care este modalitatea cea mai eficientă de a ne feri de falsa smerenie, păstrând vitalitatea actelor noastre, fără a cădea în mândrie?
Răspuns: Sfântul Pavel spune că smerenia constă în a avea o întrecere în viaţa noastră - cine va face mai mult voia celuilalt. Smerenia este un act de curaj şi înseamnă să-l cinsteşti pe celălalt şi să-i dai întâietate mai mult decât ţie însuţi, văzând în fiecare chipul lui Dumnezeu. Până şi Maica Domnului, atunci când a primit buna vestire că va deveni Maica lui Dumnezeu, a zis că Domnul a căutat spre smerenia roabei Sale, iar nu spre celelalte virtuţi pe care le avea - curăţia, ascultarea etc.
Ca să înţelegem smerenia, trebuie să ne uităm la mândrie şi vedem că, în relaţiile noastre cu oamenii, dacă cineva e mândru, ne ferim de el, pentru că ne dăm seama că nu este nicio nădejde ca să ajungem la inima lui, că niciunul din gândurile noastre nu va fi primit de el. Când suntem mândri, suntem plini de noi înşine şi nu mai rămâne loc în noi pentru nimeni şi pentru nimic, dar atunci când ne smerim, facem loc celuilalt în inima noastră. Şi cel dintâi Căruia îi facem loc este Domnul, şi, bineînţeles, mai apoi şi celorlalţi fraţi ai noştri. Maica Domnului a fost dusă în Sfânta Sfintelor la o vârstă foarte fragedă şi, în timp ce se ruga acolo cu ardoare, ea şi-a descoperit adâncul inimii, unde s-a întâlnit cu Dumnezeu şi, prin Dumnezeu, a descoperit părtăşia ei cu întregul neam omenesc.
Aşa a ajuns să se roage pentru întrega lume, încă de pe vremea când era doar o copilă. Tot atunci când se afla în Sfânta Sfintelor, obişnuia să cerceteze cuvântul lui Dumnezeu, citind din cărţile prorocilor. Citind din Prorocul Isaia, a ajuns la versetul care zice: „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema Numele Lui Emanuel” (Isaia 7, 14), nume care se tălcuieşte „Dumnezeu este cu noi", pentru că va mântui pe poporul Său (cf. Matei 1, 21-23). Gândul ei s-a oprit la acest verset şi a început a se ruga în felul următor: "O, Dumnezeule al părinţilor noştri, învredniceşte-mă să fiu slujitoarea acelei femei care va aduce în lume pe Emanuil, Mântuitorul nostru”.
Şi, în ardoarea acelei rugăciuni, i s-a arătat Arhanghelul Gavriil şi i-a zis: „Nu slujitoarea acelei femei, ci chiar Maica lui Dumnezeu vei fi. Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine" (cf. Luca 1, 28). Prin urmare, această pogorâre a lui Dumnezeu către ea a fost, mai presus de toate, un răspuns la smerenia ei. Smerenia nu este o stare jalnică, ci o stare de mare tensiune lăuntrică, în care omul stă înaintea lui Dumnezeu şi a semenilor săi, trăind în el această deofiinţialitate cu tot omul, în Dumnezeu.
Arhimandrit Zaharia Zaharou
Fragment din cartea "Cunoscute mi-ai făcut mie căile vieţii", Editura Episcopia Devei si Hunedoarei
Cumpara cartea "Cunoscute mi-ai făcut mie căile vieţii"
-
Mandria cea fara de minte
Publicat in : Credinta -
Mandria
Publicat in : Pilda zilei
-
Smerenia si mandria
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.