Generalul de brigadă dr. Partenie Ciopron, ultimul episcop militar, s-a născut la 10 septembrie 1896, la Păltiniş, judeţul Dorohoi, într o familie cu 6 copii (5 băieţi şi o fată). Partenie Ciopron a îndeplinit serviciul militar în Regimentul 29 infanterie, luptând cu unitatea sa în războiul de reîntregire din anii 1916 1919, fiind rănit in bătălia de la Oituz, la 29 iunie 1917. A absolvit facultatea de teologie şi a obţinut doctoratul în acest domeniu în anul 1936, funcţionând la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei din Iaşi.
La 1 octombrie 1937 a fost numit episcop al armatei, post rămas vacant prin moartea episcopului Ioan Stoica, fiind al treilea episcop militar, în primăvara anului 1937, calitate deţinută până în 1948, când episcopia militară ce avea sediul la Alba Iulia, a fost desfiinţată de autorităţile comuniste. La numirea sa pe această funcție militară s-a avut în vedere calităţilor sale deosebite, experienţa acumulată în administraţia bisericească, dar şi experienţa militară, în urma participării la Primul Război Mondial. A fost hirotonit episcop, iar din partea Ministerului de Război i s-a conferit gradul de general de brigadă şi numit în funcţia de Inspector al clerului militar. Investirea în funcţie a avut loc în data de 8 octombrie 1937, la castelul Peleş-Sinaia, în prezenţa patriarhului României, P.F. Miron Cristea şi a membrilor guvernului. Cu acest prilej, M.S.Regele Carol al II-lea s-a adresat către P.S. Partenie astfel: ”Nu eşti un episcop ca ceilalţi, nu eşti un episcop care are eparhie, eşti un episcop în a cărui grijă Ţara a pus întărirea sufletească a acelora care cu piepturile lor sunt chemaţi să apere hotarele Ţării” . A fost înscăunat la 10 octombrie în catedrala din Alba-Iulia, după oficierea Sf. Liturghii. La sfârşitul programului a avut loc o recepţie oficială la Palatul Epicopal .
În prima sa pastorală, dată în calitate de episcop militar, la 20 noiembrie 1937, Partenie Ciopron aprecia: "Investirea noastră în scaunul de Episcop al Armatei, înseamnă reluarea unei activităţi, trăite acum douăzeci de ani în urmă, pe câmpul de luptă. Ostaşul, prin statutul său și misiunea la care este chemat, se deosebeşte de restul lumii laice. Pe umerii fiecărui ostaş stă o părticică de răspundere a bunei propăşiri naţionale (...). Biserica şi Armata sunt două instituţii înfrăţite care formează temelia fiinţării organizaţiei de stat". În acelaşi document misiunea preoţilor militari era definită astfel: "Pe umerii noştri stă întreaga răspundere a pastoraţiei sufletelor pe calea dragostei creştine şi cea a mântuirii întru Hristos. Pentru aceasta, clerul militar trebuie să propage virtuţile strămoşeşti, credinţa în Dumnezeu, iubirea de neam, disciplina necondiţionată, încoronarea vieţii zilnice prin practicarea virtuţilor creştine" .
Activitatea episcopului Ciopron s a desfăşurat pe aceste coordonate chiar dacă greutăţile pe care a trebuit să le depăşească au fost deosebit de mari. El a căutat în cei 11 ani de episcopat militar să îmbunătăţească asistenţa religioasă în armată, să asigure clerului condiţii propice de muncă, să fortifice moralul tuturor militarilor pentru îndeplinirea misiunilor în timp de pace şi de război. Astfel, imediat după izbucnirea celui de al doilea război mondial, generalul de brigadă dr. Partenie Ciopron cerea preoţilor militari să fie zilnic in mijlocul ostaşilor, să le binecuvânteze mesele, să le asculte necazurile şi să le explice că ţara se pregăteşte pentru a şi apăra hotarele, cu orice sacrificii, dacă acestea vor fi atacate. În scopul amplificării asistenţei religioase acordate militarilor, episcopul armatei a tipărit cărţi de rugăciune, calendare, antimise, a reparat reşedinţa din Alba Iulia, şi, ca o realizare deosebită a editat ziarul "Arma cuvântului", începând din mai 1940.
Potrivit unor date statistice oficiale , în anul 1940, când Armata Sovietică a intrat în Basarabia, împreună cu administraţia civilă şi militară romănească, dintre cei 1042 de preoţi, s-au retras peste Prut 516 , dintre care 237 erau din Episcopia Hotinului. Din rândurile celor 226 preoţi rămaşi sub noua stăpânire , 17 au fost deportaţi. Au fost deportaţi şi 28 cântăreţi bisericești . In Foaia eparhială „Episcopia Hotinului”, nr.3 din 1941, era publicată lista celor 17 parohii vacante prin deportarea preoţilor titulari . Din octombrie 1941 îşi încep cursurile şcolile eparhiale. Pe parcursul anului de învăţământ 1941-1942, la Şcoala de cântăreţi din mănăstirea Rudi îşi făceau studiile 112 elevi. La Gimnaziul Industrial de fete de la mănăstirea Japca învăţau 60 de eleve .
După intrarea României în război, la 22 iunie 1944, pentru eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, răpite cu un an în urmă de Uniunea Sovietica, dr. Partenie Ciopron, a dispus ca fiecare preot militar, să fie încadrat la o unitate operativă. În ordinul circular nr.877 din 25 iunie 1941, el cerea preoţilor militari să fie în primele rânduri, să îmbărbăteze ostaşii, să aibă grijă de răniţi, să i pomenească pe cei care au căzut pe câmpul de onoare. De altfel, în perioada campaniei de est, episcopul Partenie Ciopron a făcut vizite şi inspecţii pe front, care însumate au totalizat cinci luni de zile.
După 23 august 1944, activitatea Episcopiei Armatei, a inspectoratului său este influenţată decisiv de trecerea la comunizarea ţării şi a armatei ca urmare a ocupaţiei sovietice. Pe cât i a stat în putinţă, generalul de brigada dr. Partenie Ciopron, s a opus democratizării armatei, proces prin care s a promovat modelul sovietic în oştirea română. Unul din mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop a fost Aparatul de Educaţie, Cultură şi Propagandă (E.C.P.), creat la 8 mai 1945. Activiştii E.C.P. i au obstrucţionat activitatea, căutând să diminueze activitatea preoţilor militari în rândul ostaşilor.
Astfel, într un document din vara anului 1945, semnat de căpitanul Nicolae Breazu, ajutor secund E.C.P. al regimentului 6 pionieri Alba Iulia, se aprecia că episcopul Partenie Ciopron are o atitudine antidemocrată şi aproape tot clerul şi toţi călugării de la Episcopie formează un cuib reacţionar. Această atitudine antidemocratică în terminologia epocii, o constată organul E.C.P. şi cu prilejul alegerilor din 19 noiembrie 1946, când generalul dr. Partenie Ciopron a votat cu P.N.Ţ., ceea ce a constituit un nou cap de acuzare. Iată cum descrie informatorul E.C.P. modul cum a votat episcopul Armatei:(...) "a mers în cabină, s a închis bine, a stat destul timp, pentru ca apoi ieşind cu buletinul împăturit în patru, să se oprească brusc, în faţa urnei cu mimica omului îngrijorat, să împăturească încă o dată buletinul de vot, adică din 4 să-l facă 8".
Organul E.C.P. al regiunii a II a militare Cluj, a efectuat un control în primăvara anului 1947 la unităţile din Alba Iulia, inclusiv Episcopia Armatei. În nota raport din 12 mai 1947 se constată din nou atitudinea reacţionară a P.S. Partenie Ciopron, care evita să vorbească de guvernul dr. Petru Groza, de U.R.S.S. păstrându se în conferinţele sale pe linie strict bisericească. Documentul propune schimbarea episcopului, mutarea celor mai apropiaţi colaboratori în alte garnizoane şi introducerea la Episcopia militară a unui organ E.C.P. În toamna anului 1947, acelaşi organ E.C.P. făcea o nouă caracterizare a P.S. Partenie Ciopron: "În timpul regimului antonescian făcea, prin presă, prin vizite la unităţi, în interior şi pe front, propagandă intensă pentru regim. După 23 august şi a temperat activitatea (...)". Pastoralele care le a dat în presă, precum şi cuvântările ţinute, sunt mai mult pe linie bisericească, evitând politicul". Se recunoaşte faptul că este bine pregătit şi are o frumoasă cultură generală. Din punct de vedere politic era un antidemocrat, care nu vede bine democratizarea armatei şi nici noul regim instaurat la 6 martie 1945. Organele politice superioare cereau în toamna anului 1947, desfiinţarea Episcopiei Armatei deoarece: "În acest centru n-a putut pătrunde nici un element democratic şi sunt susceptibile acţiuni de subminare a regimului democratic. Nu există în această episcopie nici un educator sau preot verificat care să ne poată îndruma şi a ne da garanţii, că acolo nu se întâmplă nimic dăunător siguranţei statului" .
A urmat anul 1944, când Basarabia a fost reanexată regimului impus în 1940. La sfinţirea Catedralei Episcopale din Bălţi, a sosit de la Cernăuţi, Mitropolitul Bucovinei, Î.P.S.Mitropolit Tit Simedrea, fost episcop al Eparhiei Hotinului. Au fost prezenţi Guvernatorul Basarabiei, reprezentanţi ai Prefecturilor judeţene, autorităţile din oraşul Bălţi ş.a. După terminarea slujbei de sfinţire, P.S.Partenie, a vorbit despre poporul din această eparhie, că este strâns legat de biserică şi că s-a convins personal de aceasta în desele vizite făcute în parohii. A vorbit despre realizările în eparhie arătând că a găsit aici „un cler disciplinat şi un popor adânc religios, fapt care se datoreşte activităţii celor doi ierarhi, care au condus în trecut eparhia”. Cele înfăptuite timp de un an l-au mişcat adânc pe Mitropolitul Tit arătând, că revenind în centrul eparhial din Bălţi, găseşte „înfăptuiri rodnice ce culminează cu repararea radicală a clădirilor episcopiei din oraşul de reşedinţă şi cu pictarea Catedralei din Bălţi. Astfel de realizări vorbesc de la sine, vrednicia şi destoinicia acestui energic ierarh” .
În luna mai 1944, Episcopul Armatei inspectează unităţile armate de pe Nistru inferior, din Basarabia de mijloc. Îi îndemna pe preoţii militari să fie permanent lângă ostaşi „ lângă rănile şi sufletul lor, oriunde s-ar afla: Fie pe câmpul de luptă fie în spitale în spitale, încurajându-i şi îmbărbătându-i” . Actul de la 23 august 1944, nu a influenţat activitatea misionară a preoţilor militari. Îndrumaţi de Episcopul lor, şi-au îndeplinit datoria şi obligaţiile ce le aveau în cadrul armatei. Într-un Ordin Circular din decembrie 1944, adresat preoţilor militari activi, Episcopul Armatei le arăta că „armata este şi rămâne credincioasă Suveranului Ţării şi Guvernului pe care Majestatea Sa a socotit că este bine să-l aducă la cârmă” . Implicarea politicului în sfera militară şi înrolarea propagandiştilor în scopul educaţiei militare a dus la scăderea rolului Inspectoratului Clerului Militar în armată. În august 1948, preoţii militari au fost trecuţi în rezervă şi Episcopia Armatei a fost desfiinţată .
Obstrucţionată de noile autorităţi care, sub supravegherea ocupantului sovietic, trecuseră la comunizarea ţării, Episcopia Armatei a fost desfiinţată, printr un ordin al Regiunii a II a militare Cluj, la 22 august 1948. Ultimul episcop militar, general de brigadă dr. Partenie Ciopron, s a retras la mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, departe de tumultul transformărilor socialiste, pe care poporul român le suporta fără voia lui. S a stins din viaţă în 1980, la vârsta de 84 de ani.
În perioada anilor 1948-1949, P.S.Partenie a activat în funcţia de profesor şi director al Seminarului Monahal din Mănăstirea Neamţ. Până în martie 1950 a fost vicar patriahal, apoi stareţ al Mănăstirii „Sf.Ioan cel Nou” de la Suceava. Era marginalizat de noul regim comunist şi urmărit de Securitate din cauza activităţii P.S. Sale din timpul războiului antisovietic .
A fost numit locţiitor de episcop al Romanului şi Huşilor în 1961, iar în 1962, ales şi investit în funcţia de Episcop titular al acestei eparhii. Timp de 16 ani, P.S.Partenie a desfăşurat în această eparhie o bogată activitate, după cum şi mărturisea la investirea sa în funcţie: „Subscriu cu amândouă mâinile acestor obligaţii fundamentale şi vă asigur că le voi îndeplini cu sfinţenie” .
În anul 1978, Episcopul Partenie Ciopron se retrage de la conducerea Episcopiei Romanului şi Huşilor la mănăstirea Văratic, unde îşi petrece restul vieţii pământeşti. La 28 iulie 1980 trece în lumea celor drepţi. A fost înmormântat la 30 iulie în cimitirul mănăstirii, slujba fiind oficiată de către un sobor de arhierei şi preoţi .
Personalitatea şi activitatea generalului de brigadă dr. Partenie Ciopron, ca şi ale altor slujitori ai bisericii, constituie teme generoase de cercetare pentru istoricii militari, care au obligaţia morală de a-i reda circuitului public, scoţându-i din conul de umbră, unde istoriografia comunistă şi atee i-a ţinut pe nedrept.
Comandor (r) Ștefan Popa
Stefan Popa
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.