Bună ziua stimaţi radioascultători ai Radio Trinitas! Astăzi, în cadrul drumului nostru spre Emaus, ne oprim la ieşirea din Ierusalim, la Poarta Damascului, ca să-l vedem pe Ştefan răstignit, ucis cu pietre, adăugându-se primul în lista celor care sunt de-un neam cu Hristos, aşa cum vă spuneam în ultima noastră întâlnire radiofonică. Suntem laolaltă cu Ştefan, pus dinaintea kerigmei sale, propovăduirii sale dăruite celor din jurul său. Pentru a ajunge să fie frământat de pietrele ucigaşilor săi, Ştefan, plin de Duh Sfânt, vesteşte toată istoria mântuirii şi concentrarea ei în întruparea Mântuitorului Hristos. El spune tuturor că Hristos este Dumnezeul cel viu. El este YAHVE pe Care-L aşteaptă poporul lui Israel, întrupat în mijlocul poporului lui Israel, pe care din nefericire n-au reuşit să-L vadă cu ochii. Ce-i va fi deranjat mai mult, nu ştim. Dar, în niciun caz, cred că nici astăzi n-ar pica bine cărturarilor şi fariseilor cuvintele acestea: „Voi, cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi. Voi pururea Ii staţi împotrivă Duhului Sfânt. Precum părinţii voştri, aşa şi voi. Pe care dintre profeţi nu l-au prigonit părinţii voştri? Ei i-au omorât pe cei ce-au prevestit sosirea Celui drept, ai Celui cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum. Voi, cei ce în rânduială de la îngeri aţi primit Legea şi n-aţi păzit-o..." Cum ar fi putut să-l rabde şi să nu-l ucidă? Cum ar fi putut şi câtă pocăinţă ar fi trebuit să aibă în ei, câtă vreme acest om al lui Hristos, în Duhul Sfânt, le vesteşte că sunt ucigaşi?
E taina aceasta în care de fiecare dată Ştefan se aşază. El nu moare pentru propriul său interes. Putea să se scutească mult şi bine de întâlnirea cu Sinedriul. Putea mult şi bine să stea într-o lehamite absolută şi scârbă faţă de cei care L-au ucis pe Hristos. Dar nu! El îi înfruntă, rebinevestindu-le Evanghelia, spunându-le Cine este Iisus Hristos, spunându-le despre toată aşteptarea neamului lui Israel, până la venirea Mântuitorului, pentru ca în El să se împlinească Scriptura. Sigur că fremătau de furie, cum ne zice cartea Faptele Apostolilor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui, iar Ştefan spune un lucru pe care până astăzi îl socotim ca fiind mesajul său testamentar: „Iată, văd Cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu"! Iar când ceilalţi lovesc cu pietre şi când martorii îşi pun hainele la picioarele unui tânăr numit Saul, Ştefan se roagă şi zice: „Doamne Iisuse, primeşte duhul meu". Şi îngenunchind, strigă cu glas mare: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!" „Şi zicând aceasta - ne spune cartea Faptele Apostolilor, la capitolul 7, versetul 60 -, a adormit". Cu alte cuvinte, moartea lui n-a fost decât o trecere înspre Cerurile deschise, înspre dreapta Fiului Omului, Ce stă de-a dreapta lui Dumnezeu. Este modul în care Dumnezeu îşi prăznuieşte întotdeauna venirea la Sine a celor care-L fac pe Sine venit în mijlocul mulţimilor. N-avea cum să scape Ştefan! N-a ales calea cea mai uşoară. A simţit că are obligaţia aceasta de a zgudui încă o dată poporul lui Israel, pentru ca acesta să audă încă o dată, şi încă o dată, şi încă o dată împlinirea Legii întru Evanghelie. Nu se ruşinează de Hristos, iar Hristos nu Se ruşinează de el. E taina aceasta în care, de fiecare dată, unii altora mărturisindu-L pe Hristos, Hristos ne mărturiseşte pe noi dinaintea lumii. Pentru că astăzi nu vedem doar profeţia şi mărturisirea lui Ştefan, ci şi faptul că Hristos mărturiseşte despre El. De astfel de oameni e nevoie să se împlinească neamul lui Hristos, adică Biserica!
Părintele Constantin Necula
In drum spre Emaus, Editura Agnos
Cumpara cartea "In drum spre Emaus"
-
Sfinti
Publicat in : Editoriale -
Martirii persecutiilor turcesti
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.