Postul ca stare de spirit si relatia lui cu faptele bune
Inca din vechime, cautatorul sincer al mantuirii sufletului si-a pus problema crearii si mentinerii unei autentice legaturi cu Dumnezeu, legatura care sa-l duca in cele din urma la o unire cat mai deplina cu creatorul sau. In vederea mentinerii unei atare legaturi, omul a simtit nevoia sa respecte un cumul de porunci de inspiratie divina, care sa-i garanteze faptul ca eforturile sale sunt canalizate in directia corecta.
Avand in vedere faptul ca hranirea este parte constitutiva a vietii omului, si ca actul mancarii a fost incarcat de sacralitate inca din cele mai vechi timpuri, era firesc ca o parte dintre porunci sa se refere si la hrana, sau mai precis la starea de spirit pe care ea o genereaza consumatorului. Inca din starea paradisiaca, omul primeste porunci cu privire la hrana, care era exclusiv vegetala, revelandu-se astfel starea de postire ca fiind una fireasca a omului. Caderea apare si ca o alterare a hranei, omul mancand din ceea ce nu ii era permis, coborandu-se astfel la starea de "animal indumnezeit", omnivor.
Vorbim de post ca de o stare de spirit, pentru ca in ciuda unor perceptii gresite, conform carora postul ar fi o respingatoare perioada de interdictii, el este o complexitate de lucruri, impletindu-se cu faptele bune si rugaciunea si ducand aproape firesc catre spovedanie si faptele bune. Dealtfel suntem avertizati de Mantuitorul asupra riscurilor respectarii unui post fariseic, lipsit de faptele bune, care se prezinta ca o roada a unei stari de spirit obtinute prin baia spovedaniei si prin eforturile constiente de a nu reveni in mocirla pacatelor.
Fiind sinceri cu noi insine vom vedea ca atunci cand postim, patimile amutesc mai repede, suntem mai predispusi la rugaciune, ne adunam mai usor gandurile, lumea cu toate ale ei aparandu-ne ca tot mai straina, iar Dumnezeu tot mai aproape, stare din care faptele bune se nasc ca ceva firesc, ca o manifestare a unei fabulase paci launtrice dobandite prin efort, asezandu-ne astfel in postura de robi smeriti, inaintea celui ce da “hrana la tot trupul”.
Pr. paroh iconom Adrian Dragusin
.
ADRIAN DRAGUSIN
-
Rugaciunea inimii
Publicat in : Religie -
Rugaciunea lui Iisus
Publicat in : Religie -
Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul talcuita de Olivier Clement
Publicat in : Religie -
Rugaciunea
Publicat in : Credinta -
Rugaciunea sotilor
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.