De ce a ingaduit Dumnezeu potopul din
Am auzit cele mai diverse raspunsuri, de la cei mai diversi oameni. Un banatean din Foeni imi spunea chiar in fata bisericii in care urma sa slujeasca Sfanta Liturghie din duminica Pastelui Preasfintitul Lucian Lugojanul: „Cum sa nu ne bata Dumnezeu? Nu noi ne-am imbogatit cu traficul la sarbi, pe spinarea nenorocirii fratilor nostri? Nu noi am furat, oare, materiale de la diguri si lucrari? Atunci ce sa ne mai miram? Meritam ce ni se intampla...”. Un bucurestean respectabil si sincer preocupat de soarta tarii credea altfel: “Ni se intampla toate astea pentru ca l-am impuscat pe Ceausescu. Nu trebuia, dom’le, sa facem asta! Trebuia judecat, oricum. si mai ales nu de Craciun. De-aia ne bate Dumnezeu”. Un cunoscut om de afaceri de la Baia Mare crede in felul urmator: „Am facut trei ani si jumatate de zarca la Aiud, pentru uneltire impotriva oranduirii comuniste, si am invatat ca Dumnezeu ii sprijina pe cei drepti, ii ajuta pe cei slabi si ii pedepseste pe cei rai. Acuma, eu socotesc ca daca s-au intamplat toate astea, Dumnezeu ne cheama sa intelegem ca ne-am inrait”. Opinii diferite, dar care au un numitor comun: indiferent cu ce argumente, toti cei trei cred ca Dumnezeu ne pedepseste. Sunt convins ca, de fapt, majoritatea romanilor crede ca meritam o pedeapsa pentru cate ceva, poporului astuia putandu-i-se aduce nenumarate reprosuri, de la lenea sa si pana la alegerile politice gresite, unde iarasi multi cred ca Dumnezeu ne da conducatorii pe care ii meritam.
Bineinteles ca m-am intrebat si eu de ce si-a intors Dumnezeu fata de la noi. Mi se pare si mie ca nimic nu ne merge si ca fiecare raza de speranta e rapid anulata de o intamplare rea. Am cautat raspunsurile mele, am ascultat si raspunsurile altora si va spun sincer ca habar nu am care este, pana la urma, raspunsul complet la potopul romanesc. Nu cred totusi ca este o pedeapsa si macar nu cred ca a fost voia lui Dumnezeu. Pot sa spun ce cred ca NU A FOST, insa n-am nici cea mai vaga idee ce A FOST. Dar atunci cand eu nu reusesc sa am raspunsuri, trebuie sa nu uit ca le are Sfanta Scriptura.
Bunaoara, acolo scrie ca Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci indreptarea lui. si tot acolo scrie si ca daca omul face un pas, Dumnezeu va face zece. De aceea, tind sa cred ca potopul nu a fost o pedeapsa, ci o chemare la indreptare lansata de Dumnezeu, a Carui pedagogie este deseori una directa si aspra, asa cum a aratat Scriptura. “Daca le-am primit pe cele bune, se cuvine sa le primim si pe cele rele. Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvantat”, spune Iov, nu-i asa? In plus, nu cred ca potopul a fost atat voia lui Dumnezeu, cat urmarea faptului ca L-am fortat, nefacand pasi inainte, ci mai degraba inapoi, in plan moral, cel putin. Dumnezeu a facut pasi inapoi, pentru ca noi insine facem pasi inapoi. El nu face decat sa-si respecte cuvantul. Dupa cum spunea si Preasfintitul Lucian intr-una dintre discutiile purtate tocmai in mijlocul deltei din
Atunci, ma intreb eu, ce ne mai trebuie? Cu ce obraz sa ii mai cerem ceva lui Dumnezeu? Oare cati dintre noi mai stiu (daca au stiut vreodata) ca rugaciunea nu este numai de cerere, ci si de multumire si de lauda? Oare cati ii mai si multumesc lui Dumnezeu pentru binefacerile primite? Oare cati Il mai si lauda pentru maretia Sa? Nu ca ar avea El nevoie de laude! De fapt, noua ne serveste laudarea Lui, pentru ca in acest fel ne vedem propria putinatate. Sa fim sinceri: in fata celor inundati, cei mai multi dintre noi s-au dus seara de seara linistiti la culcare, fara a vrea sa stie ca la Otelec, Foeni, Ionel sau Cruceni (pentru a pomeni numai Banatul) copii dormeau noaptea in corturi militare la numai 3-4 grade peste zero. Crestinismul nu e numai declaratia de a-L primi din vorbe pe Dumnezeu in inima si nici bifarea rubricii “ortodox” in chestionarul de la recensamant. Crestinismul este dorinta de a-L iubi pe Dumnezeu si pe aproapele nostru ca pe noi insine in fapte, dupa cuvantul Scripturii: “Aratati-mi credinta prin faptele voastre”. Daca am gresit facand presupuneri, mi le asum si Il rog pe Dumnezeu sa ma ierte. si pe dumneavoastra, la fel.
Cristian TABARA
Lumea credintei, anul III, nr. 6(23)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.