Cuviosul se purta cu discernământ şi cu tinerii care se gândeau să devină monahi. Era precaut în privinţa celor care voiau să-şi întrerupă studiile ca să intre în mănăstire. „Mai bine", spunea, „să te căieşti o dată că ţi-ai luat diploma decât de o sută de ori că nu ai luat-o". De multe ori îi sfătuia pe tei care voiau să devină monahi să-şi satisfacă mai întâi stagiul militar sau chiar să lucreze o vreme, astfel încât hotărârea lor să fie neclintită.

Odată, un tânăr, de îndată ce şi-a luat diploma, s-a dus şi i-a spus:

- Gheronda, vreau să iau binecuvântarea Sfinţiei Voastre ca să devin monah.

- Binecuvântări dau numai egumenii, a răspuns Cuviosul, eu sunt un simplu monah. Insă, dacă vrei să-ţi spun părerea mea, să mergi mai întâi în armată, iar după ce te întorci, o să mai vorbim.

- Dacă însă merg în armată, pot să cad în ispite, a spus tânărul.

- Ei, tocmai răspunsul tău mă face să stărui în ceea ce ţi-am spus, i-a răspuns, pentru că vedea că tânărul acela nu era pregătit pentru intrarea în mănăstire.

Ii compătimea pe tinerii iubitori de monahism, cărora le era greu să găsească un loc care să-i odihnească, şi se străduia, atât cât îi stătea în putinţă, să-i ajute. Se punea şi în locul părinţilor care nu erau de acord cu hotărârea fiilor lor de a deveni monahi. „Trebuie să le dai părinţilor tăi de înţeles că te-ai hotărât să te faci monah", i-a spus unui tânăr care voia să o apuce pe calea monahismului, „pentru că şi ei sunt, ca şi tine, copii ai lui Dumnezeu".

Cuviosul îi ajuta pe mulţi monahi tineri să pună temelie solidă vieţii lor monahale. Când era întrebat ce trebuie să aibă un monah, de obicei spunea: „Smerenie şi duh de nevoinţă". Socotea însă piatră de temelie mărturisirea gândurilor şi ascultarea. „Când îi mărturiseşti stareţului tău gândurile şi faci ascultare", spunea, „strici planurile diavolului". Unui tânăr care i-a cerut sfatul, înainte de a intra în mănăstire, i-a spus: „Să spui ceea ce gândeşti şi să faci ceea ce ţi se spune".

Foarte mult s-a întristat când un monah i-a spus că se gândeşte să meargă în lume, ca să-şi ajute rudele. „Noi, ca monahi, trebuie să-i încredinţăm lui Dumnezeu pe părinţii şi pe rudele noastre. Eu i-am lăsat pe părinţii mei în grija lui Dumnezeu şi tn-am eliberat. Asta nu înseamnă că nu-i iubesc, însă pe cej pe care îl iubeşti cui îl laşi? Lui Dumnezeu. El îl va ocroti mai bine decât tine". Intr-o scrisoare de-a sa către o monahie, scria: „Este adevărat că simt cu putere dragostea lui Dumnezeu şi afecţiunea Maicii Domnului şi în acelaşi timp simt atât de multă dragoste pentru toată lumea, încât mă topesc din pricina bucuriei dumnezeieşti. Cred că Dumnezeu mi-a dat aceasta, pentru că pe părinţii mei cei după trup i-am încredinţat în mâinile Lui şi i-am uitat cu desăvârşire. Am aflat de la cineva din Epir, fără să-l întreb eu, că trec prin încercări, boli, necazuri, însă nu mă neliniştesc din această pricină, pentru că în mâinile lui Dumnezeu i-am încredinţat şi în mâinile Eui se află".

Părintele Paisie s-a bucurat mult atunci când a văzut că, prin anii '70, multe mănăstiri din Sfântul Munte şi din afara sa, se populează cu tineri monahi cultivaţi şi cu idealuri. In acelaşi timp însă, se neliniştea, pentru că băgase de seamă cum în monahism începuse să intre un duh lumesc cu o logică omenească şi o disciplină ostăşească, cu interes pentru lucruri deşarte şi exterioare, care nu odihnesc, ci chinuiesc sufletul.

In acea vreme, a vizitat şi câteva mănăstiri din Sfântul Munte, care aveau obşti tinere şi tuturor le accentua acelaşi lucru: „Voi, monahii tineri, străduiţi-vă să vă nevoiţi cât mai mult cu putinţă, pentru că ne aflăm intr-o vreme când pe oameni îi va obosi lumea şi singura lor mângâiere vor fi mănăstirile. Generaţia următoare nu va fi ca aceasta. Vor fi oameni obosiţi şi chinuiţi de păcat. Vor veni la noi şi vor dori să vadă lucruri palpabile şi, dacă voi nu vă nevoiţi acum, ca să dobândiţi trăiri duhovniceşti, nu îi veţi putea odihni".

Ca să-i ajute pe tinerii monahi, Cuviosul a început să scrie mici sinaxare despre vieţile unor părinţi athoniţi, pe care îi cunoscuse sau despre care auzise. In aceste sinaxare exista „aluat duhovnicesc" din simplitate, nevoinţă şi duhul ascetic al părinţilor din vechime, cum a fost părintele Tihon, bătrânul Petru, bătrânul Augustin, părintele Sava de la Esfigmenu, părintele Chiril de la Schitul Mănăstirii Cutlumuş şi alţi cuvioşi părinţi, care „aveau puţină învăţătură de carte, dar, fiiridcă aveau smerenie şi râvnă pentru nevoinţă, primeau mereu iluminarea dumnezeiască".

In cei zece ani cât a vietuit la Chilia Cinstitei Cruci, a văzut multe lucruri schimbându-se în Sfântul Munte. Una dintre primele schimbări au fost şi drumurile care începuseră să se facă şi maşinile care apăruseră în Grădina Maicii Domnului. Părintele Paisie, asemenea multor alţi părinţi, nu era de acord cu acest lucru lu mese. „Din momentul când au început să intre maşini în Sfântul Munte", spunea, „acest loc sfânt şi-a schimbat înfăţişarea". Celor responsabili le striga: „Aţi necinstit locul feciorelnic al Maicii Domnului. Sfinţii Părinţi au făcut pustia cetate duhovnicească, iar noi să o facem oraş lumesc?". Vedea că şi prin intermediul drumurilor exista primejdia să intre în Grădina Maicii Domnului duhul lumesc, care, cu multele înlesniri şi cu evitarea ostenelii trupeşti, avea să-i schimbe caracterul isihast şi tradiţia ascetică.

Cuviosul, ca să fie consecvent cuvintelor sale, folosea numai autobuzul care mergea de la Dafni la Karyes şi nu urca în altă maşină, iar când autobuzul avea vreo defecţiune, făcea pe jos această distanţă cam în trei ore. Odată, când s-a întors în Sfântul Munte, fiindcă ninsese mult, autobuzul nu a putut face cursa. Stareţul însă a refuzat să se urce în maşina unei mănăstiri. Cu toate că era bolnav şi avea şi un rucsac greu, a pornit pe jos, însoţit de un tânăr, în cele din urmă, nu a putut ajunge în aceeaşi zi la chilia sa. După vreo şase ore de mers prin zăpadă, a ajuns după-amiază târziu la Karyes, unde a şi înnoptat.

Fragment din cartea "Sfantul Paisie Aghioritul", Editura Evanghelismos

Cumpara cartea "Sfantul Paisie Aghioritul"

 

• Marturii despre Sfantul Paisie Aghioritul
  Publicat in : Religie
• Sfantul Paisie Aghioritul
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: