"Să bei apă de la izvorul meu şi te vei vindeca"

In jurul anului 1950, am fost diagnosticată cu o boală grea de ficat. De câteva ori pe an, aveam nişte crize, însoţite de dureri cumplite. îndeosebi anul 1953 a fost dificil pentru mine. Durerile au devenit zilnice. Cu greu mai făceam faţă programului de muncă de opt ore.

Nu puteam să-mi permit un alt loc de muncă, căci aveam nevoie de bani. Trebuia să am grijă şi de mama mea care era bolnavă şi locuia în afara oraşului.

A venit vara şi perioada concediului, însă a urmat o nouă criză pe care am depăşit-o foarte greu, nu prea eram în stare să am grijă şi de mama mea.

Seara, înainte de somn, îmi plăcea să citesc din cartea "Viaţa Cuviosului Serafim de Sarov". în una din aceste seri, m-am adresat Sfântului cu o rugăminte:

"Ai ajutat şi ai vindecat atât de mulţi oameni. Tămăduieşte-mă şi pe mine. Ştii că trebuie să lucrez şi să am grijă şi de alţii."

Peste câteva clipe, am observat chipul Cuviosului Serafim care s-a apropiat de mine. El a pus crucea lângă ficatul meu, apoi am auzit cuvintele sale:

- Să bei apă de la izvorul meu şi te vei vindeca.

Am rămas în continuare întinsă în pat, încercând să înţeleg dacă ceea ce am văzut s-a întâmplat cu adevărat sau poate aţipisem şi a fost un vis. Cel mai mult mă tulburaseră ultimele sale cuvinte. De unde puteam să găsesc această apă la Moscova?

A doua zi, ca prin minune am primit în dar o sticluţă cu apă de la izvorul Sfântului Serafim. Din acea zi nu am mai simţit nici o durere, iar apoi şi medicii mi-au confirmat că m-am vindecat.

"Stai bine, să nu cazi..."

Această întâmplare mi-a relatat-o Olimpiada Ivanovna. Când îmi povestea cele întâmplate, îi tremura vocea, iar fiul ei, despre care era vorba, stătea alături de ea, confirmând cele relatate.

Vanea avea şapte ani. Ca şi majoritatea copiilor era neastâmpărat şi făcea şotii. Locuiam la Moscova, într-o clădire cu cinci etaje, iar în blocul de alături locuia naşul de botez al lui Vanea.

Intr-o seară, l-am rugat pe Vanea să-şi invite naşul la noi, să bem împreună un ceai. Vanea a ieşit din casă rapid, îndreptându-se către blocul vecin. A urcat la etajul trei, dar nu a reuşit să apese pe sonerie, era prea înalt pentru el. A decis să stea puţin pe coridor, poate între timp va trece cineva să îl ajute. S-a aşezat pe balustrada scării, dar la un moment dat a alunecat şi a căzut în gol.

La etajul întâi era un portar, care ne cunoştea. Când a văzut cele întâmplate s-a grăbit la noi:

- Vanea a murit!

Am alergat împreună către blocul vecin, însă când ne-am apropiat de uşă, l-am observat pe Vanea, care merge încet în întâmpinarea noastră.

- Vaniuşa, drăguţule, eşti viu? l-am îmbrăţişat eu plângând.

- Unde te doare?

- Nu mă doare nimic. Am vrut să-l chem pe naş, cum m-ai şi rugat, dar am alunecat şi am căzut. Stăteam întins pe podea şi nu puteam să mă mişc. S-a apropiat de mine un bătrânel, cel care e reprezentat pe icoana din camera ta. El m-a ridicat şi m-a sprijinit, îndemnându-mă:

- Hai, băiete, stai bine, să nu cazi.

Apoi a dispărut, iar eu am hotărât să merg acasă. După cele întâmplate, Vanea a dormit aproape douăzeci şi patru de ore, iar când s-a trezit era complet sănătos.

Pe icoana despre care era vorba era reprezentat Cuviosul Serafim de Sarov.

BATEŢI ŞI VI SE VA DESCHIDE, EDITURA ORTODOXIA

Cumpara cartea "BATEŢI ŞI VI SE VA DESCHIDE"