1) Un monah antiohian, de neam cucernic, de la mănăstirea lui Casian, a mers la Sfintele Locuri pentru rugăciuni şi zăbovind el acolo a sfârşit cele ce avea de trebuinţă, dar nu ştia ce să facă. Şi şezând în biserică se scârbea de aceasta. Plecând, a adormit puţin şi l-a văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos grăindu-i:
- Du-te la iconomul Sfintei învieri şi să-i zici lui: m-a trimis Hristos la tine, să-mi dai pentru Dânsul un galben şi-ţi voi da za pis la mână, şi când va veni Hristos ţi-l va da!
Deşteptându-se monahul şi rugându-se, a crezut cuvântului, şi mergând l-a aflat pe iconom căruia i-a zis precum i-a poruncit lui. Şi a zis iconomul:
- Dar când are să vină Hristos să mi-l dea?
Iar monahul a răspuns:
- Eu precum am auzit, ţi-am spus, tu cum ştii, aşa să faci.
Atunci a zis iconomul:
- Fă-ţi zapisul!
Şi a şezut monahul de a scris aşa:
- Eu, Ion călugărul de la Antiohia Siriei, mărturisesc că am luat un galben de la tine, Ştefan preotul, iubitorul de Dumnezeu, iconomul Sfintei învieri, trebuindu-mi! Şi pentru încredinţare am făcut acest zapis al meu şi când va veni hsus Hristos, ţi-I va da.
Apoi, luând galbenul, a plecat. Iar în noaptea următoare, a văzut iconomul in vis pe cineva grăindu-i:
- Ia-ţi galbenul şi să-mi întorci zapisul monahului!
El însă nu voia, grăind:
- Acela a zis că Hristos va veni şi-mi va plăti.
Iarăşi a zis:
- Eu sunt Hristos, ia-ţi dar galbenul şi-mi dă zapisul călugărului- Sau vrei să iei mai mult? Iată, este al tău!
Şi deşteptându-se, a trimis nişte oameni după monah, zicându-le:
- Oriunde îl veţi afla pe acel monah, să-l aduceţi la mine!
Şi aflându-l, i-a zis:
- Mergi, că te cheamă iconomul!
Acesta, temându-se, zicea întru sine, că s-a căit şi vrea să-i ia galbenul. De aceea, mergea cu sfială, iar acela văzându-l, i-a zis:
- Părinte, mai ia şi alţi galbeni, câţi vei voi, şi-mi fă zapis!
Părintele i-a răspuns:
- Iartă-mă, dar mai mulţi nu-mi trebuie, destul îmi este acesta, că nu mi-a zis Domnul să iau mai mult de un galben.
Iar cei ce au auzit, s-au mirat şi au proslăvit făgăduinţele Domnului cele nemincinoase.
2) Povestesc unii despre un bătrân, că vieţuia în Siria, lângă calea pustiului şi acesta era lucrarea lui: în ce ceas venea rreun călugăr din pustie, cu bună nădejde îi făcea odihna.
Deci, a venit oarecând un sihastru la dânsul şi i-a făcut lui odihnă, dar acela nu voia, zicând, că posteşte astăzi. Şi, i-a zis lui:
- Nu trece cu vederea pe robul tău, rogu-mă ţie, să pleci aşa, ci vino să ne rugăm şi iată aici un copac, care se va apleca, plecându-ne noi genunchii.
Plecându-şi dar sihastrul genunchii la rugăciune, nimic nu s-a întâmplat! Deci şi-a plecat şi primitorul de străini genunchii şi îndată s-a aplecat şi copacul cu dânsul şi încredinţându-se, a mulţumit lui Dumnezeu.
Cuvinte folositoare ale Sfinţilor Bătrâni cei fără de nume, Editura Doxologia
Cumpara cartea "Cuvinte folositoare ale Sfinţilor Bătrâni cei fără de nume"
-
Iubirea ingereasca
Publicat in : Editoriale -
Iubirea fata de Dumnezeu
Publicat in : Morala -
Iubirea care trece dincolo de viata
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.