În creştinism, cumpătarea este virtutea prin care omul dobândeşte stăpânirea deplină asupra lui însuşi şi asupra pornirilor pătimașe.
Sf. Antonie cel Mare numește această virtute şi „dreaptă judecată”.
Dreapta socoteală sau echilibrul în viaţa noastră înseamnă a merge pe calea dumnezeiască, adică pe calea de mijloc. Acest echilibru al vieţii trebuie să-l avem totdeauna în faţa noastră (Pr. Sofian Boghiu, „Smerenia şi dragostea, însuşirile trăirii ortodoxe”, Fundaţia Tradiţia Românească şi Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, Bucureşti, 2002, p. 62).
Sf. Paisie Aghioritul nu a fost niciodată împotriva civilizaţiei. El dorea doar să accentueze faptul că nu trebuie să ne stăpânească tehnologia, ci noi trebuie s-o stăpânim pe ea.
Omul ar trebui să aibă controlul asupra mijloacelor tehnologice contemporane şi să le folosească cu dreaptă socoteală, ca astfel să-şi poată orienta întreaga lui energie spre nevoinţa ascetică, spre Dumnezeu.
De aceea, în viaţa duhovnicească ajută foarte mult cumpătarea, în sensul că omul credincios trebuie să dispună doar de lucrurile de care are nevoie şi care îi sunt de trebuinţă.
Nemulţumirea şi nesaţiul sunt un mare rău. Cel robit bunurilor materiale e stăpânit mereu de mâhnire şi de nelinişte, pentru că tremură să nu piardă cele materiale, dar nici sufletul să nu și-l piardă (Sf. Paisie Aghioritul, „Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan”, Edit. Publistar, Bucureşti, 2000, p. 159).
Pe de altă parte, munca multă, care se face în grabă și mai e și normată, datorită oboselii şi a împrăştierii pe care le aduce, alungă trezvia şi slăbeşte sufletul.
În schimb, munca făcută cu dreaptă socoteală ajută mult, pentru că aduce omului îndoita sănătate şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Şi aceasta deoarece, pe lângă faptul că omul îşi iconomiseşte cele absolut necesare pentru sine, poate să dea şi binecuvântări celorlalţi (Sf. Paisie Aghioritul, „Epistole”, Edit. Evanghelismos, Bucureşti, 2005, p. 122).
Și în dragoste e nevoie de dreaptă socoteală, mai ales în cazul mamelor care îşi „sufocă” copiii cu iubirea lor exagerată.
"Dragostea trebuie frânată cu discernământ. Dragostea adevărată este lipsită de interes, nu are în ea eul personal, ci are cumpătare. Iar aceasta este absolut necesară pentru ca dragostea cea multă a femeii să nu se irosească fără rost” (Sf. Paisie Aghioritul, „Viaţa de familie”, Edit. Evanghelismos, Bucureşti, 2003, p. 120).
Sorin Lungu
Sorin Lungu
-
Smerenia si discernamantul
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Discernamantul
Publicat in : Editoriale -
Discernamantul in cresterea copiilor
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Filosofia postului: discernamantul duhovnicesc
Publicat in : Post -
Discernamantul lui Avva Pimen
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.