Scrisori expediate mamei

Scrisori expediate mamei Mareste imaginea.

Scrisoarea întâi:

In fiecare zi mă trezesc într-o nouă bucurie

Dragă mamă,

Iată îmi întorc din nou capul de la aceste minunate cărări care conduc la acea adevărată şi veşnică viaţă, pentru a te linişti puţin şi a te călăuzi la calea dreptăţii. Aceea după care tânjesc cu adevărat o numesc adevărata viaţă, iar această viaţă este doar o umbră trecătoare. De acest lucru şi tu însăţi te-ai încredinţat de nenumărate ori.

Adevăratele valori sunt ascunse, şi singura mărturie sigură de existenţa lor este credinţa; aşa cum eu nu văd dragostea ta faţă de mine, însă sunt neclintit şi încredinţat de ea; însă, prin ce aş mărturisi că nu m-ai dispreţuit din pricina modului meu de vieţuire, dacă nu prin credinţă. Credinţa este supranaturală, respectiv, este organul indispensabil prin care se pricepe ceea ce nu se poate înţelege cu mintea. De aceea, te rog, adânceşte-te întru tine, înviază-ţi credinţa adormită, şi ea ţi le va lămuri pe toate.

Nu am intenţia să conving pe cineva cu de-a sila de ceva care nu îl preocupă, însă am dreptul ca eu însumi, în numele meu, să hotărăsc pentru ce fel de lume optez. Nu am intenţia să fac niciun fel de compromis cu această lume, nici nu simt că îi sunt de trebuinţă. Iar ea se ocupă cu stăruinţă, fie prin intermediul vostru, fie prin altcineva, de a mă convinge să trăiesc din nou în ea. Sunt acum aici de o sută de ori mai fericit decât voi toti de acolo, fiindcă voi căutaţi sensul, iar eu trăiesc fără a căuta un sens; voi căutaţi „fericirea" cuiva, iar eu în fiecare zi mă trezesc într-o nouă bucurie.

Salută-i pe toţi de acolo, iarta-mă şi nu-ţi face niciun fel de griji.

Scrisoarea a doua:

Cel care îl caută pe Dumnezeu obligatoriu îl află

Dragă mamă,

Mă adresez în această scrisoare ţie şi Lilei, în acelaşi timp simt şi o nemăsurată recunoştinţă către Domnul, că prin voi trei m-a încredinţat că se îngrijeşte nu doar de mântuirea mea, ci şi de mântuirea sufletelor voastre. Consider că venirea voastră este pătrunsă de un adânc sens, fiindcă dacă vă zic că de fiecare dată când m-am rugat, m-am rugat pentru voi trei fără a vă despărţi, atunci cred că veţi accepta că este mare lucru că aţi venit toţi trei. Nu a lipsit nici chiar Rada, care atât de trist a urcat până la mănăstire. Voi încerca să vă lămuresc puţin acel sens lăuntric al venirii voastre, care, în principiu, este şi singurul esenţial.

Am văzut trei suflete părăsite de înşelăciunile trecătoare şi împovărate de grijile acestei vieţi, îngreuiate de neputinţe să facă orice pentru folosul lor sau al meu duhovnicesc.

Insă situaţia nu este atât de tragică când se are în vedere că Domnul nu v-a lăsat, cu toate mijloacele disponibile, v-a scos din întunericul şi pieirea duhovnicească.

Vă veţi mira cu siguranţă de ceea ce vă scriu acum, însă veţi înţelege abia când vă veţi schimba viaţa şi când vă va fi limpede ce lucrez eu aici, la mănăstire şi de ce sunt aici.

Ştiu că nu sunteţi indiferenţi în privinţa comportamentului meu şi că vă tulbură neîncetat întrebările: de ce a plecat, la ce duce asta, oare este totul în regulă cu el, dacă nu am greşit noi ş. a. m. d.

Insă toată această durere pe care o simţiţi, pe lângă gândurile în privinţa mea, este şi singura „sfoară" aducătoare de mântuire pe care Domnul v-o trimite pentru a vă scoate din fântâna zarvei şi agitaţiei lumeşti. Fiindcă aceeaşi durere vă conduce să căutaţi răspunsul la întrebările: „există cu adevărat Dumnezeu, merită să jertfeşti totul pentru El, există oare viaţa veşnică, oare ne este şi nouă accesibilă această viaţă, ce trebuie făcut..."

Cel care îl caută pe Dumnezeu, obligatoriu îl află, chiar dacă îl caută din curiozitate, însă mai cu seamă dintr-un îndemn mai înalt, fiindcă în Sfânta Scriptură scrie: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. (Matei 7, 7)

Cu siguranţă veţi căuta să cercetaţi dacă am greşit sau am luat-o pe o cale greşită, dacă există Dumnezeu Căruia îi slujesc eu. Aceasta va fi de ajuns ca prin prezenţa Sa să vă uimească Cel ce este, Care este pretutindeni şi pe toate Ie plineşte şi Care priveşte cu atenţie, şi la voi şi se îngrijeşte ca odată să vă înduraţi de voi înşivă şi să recunoaşteţi pe Cel care nu v-a lăsat niciodată.

Vă zic din nou, cercetaţi dacă am greşit şi veţi ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu.

De ce, mamă, îţi vine adeseori gândul că am plecat fără a mai avea cale de întoarcere? Fiindcă trebuie să cercetezi sensul care mă tine, iar o astfel de cercetare conduce până la Dumnezeu. Iar diavolul, ispititorul inimilor omeneşti, urătorul de oameni, respectiv, cel care se amestecă zilnic în cugetele noastre, nu vrea să ajungem la cunoaşterea Adevărului şi, de aceea, atât de des ne aruncă noţiuni mincinoase despre Dumnezeu şi viaţa duhovnicească. Dumnezeu l-a făcut atât de desăvârşit ne om, încât oricând acesta doreşte să pătrundă în viata duhovnicească, reuşeşte întru aceasta, fiindcă EI însuşi îi iese în întâmpinare, pentru a-i ajuta la întoarcerea la adevărata lui fire.

Vă rog şi vă implor să faceţi aceasta pentru dragostea ce mi-o purtaţi, în semnul amintirii de mine citiţi în fiecare zi câte un capitol din Noul Legământ şi, pentru fiecare zi, din Proloage Vlădicăi Nicolae.

Aceasta ia foarte puţin timp şi, dacă mă iubiţi cu adevărat, aşa cum vă iubesc eu, faceţi aceasta din dragoste şi pentru aducerea-aminte de mine. Eu mă gândesc neîncetat la voi. Scrieţi-mi ce aţi împlinit din toate acestea şi ce vă interesează.
Vă iubeşte mult şi vă transmite salutări fiul şi fratele vostru şi mijlocitorul dinaintea lui Dumnezeu.

 

Scrisoarea a treia:
Tu şi eu vom fi împreună în împărăţia Sa

Dragă mamă,

De ce părinţii cer de fiul lor să-şi scoată culionul, să le facă o închinăciune, şi să zică „mulţumesc" pentru fiecare lucruşor pe care îl primesc de la părinţi? De ce au nevoie părinţii de aceasta? Oare, părinţii din aceste mulţumiri ale copiilor devin mai bogaţi, şi mai puternici, şi mai renumiţi, şi mai influenţi în societate? Nu, nimic din toate acestea...Păi, dacă părinţii nu dobândesc nimic din recunoştinţa copiilor, nu este amuzant că ei îl învaţă permanent recunoştinţa şi fac cu el exerciţiul recunoştinţei. Iar aceasta o face nu doar părintele credincios, ci şi cel necredincios?

Nu, nu este nici câtuşi de puţin amuzant. Fiindcă aceasta este cea mai altruistă dragoste părintească, care îi îndeamnă pe părinţi să-şi înveţe copiii recunoştinţa. De ce? Pentru a-i fi bine copilului. Pentru ca astfel copilul să crească precum un pom fructifer cultivat, iar nu ca un spin sălbatic. Pentru a-i fi bine copilului şi în această viaţă printre oameni, printre prieteni şi printre vrăjmaşi, în sat sau la oraş. Fiindcă pretutindeni omul recunoscător preţuieşte, iubeşte, ajută şi miluieşte. Cine învaţă să fie recunoscător, învaţă să fie milostiv, iar „omul milostiv păşeşte mai liber prin această lume", spune Sfântul Vlădică Nicolae.

Principiile de bază ale recunoştinţei le-am învăţat încă din lume de la tine, mamă. Insă Domnul ne învaţă în Sfânta Sa Biserică să sporim în virtuţi şi să le dobândim pe acelea pe care nu le avem. Dacă ţi-aş mulţumi acum pentru atenţia şi osteneala ta în privinţa pachetului pe care l-am primit ieri, aceasta ar fi doar câteva cuvinte de laudă şi aceasta mai mult din egoism, decât dintr-o recunoştinţă adevărată. Insă, iată, de puţin timp, de când sunt mădular al dumnezeieştii Biserici vii, a celei fără de moarte şi a celei fără de sfârşit, am învăţat şi altceva. Dumnezeu m-a învăţat să nu mă gândesc doar la mine însumi şi la folosul meu, ci atenţia mea este cuprinsă mai mult de uimire. Mă minunez de jertfa şi efortul tău, şi cum de la direcţia unor evenimente obişnuite te muţi la o cu totul altă cale a vieţii. Aceasta este acea cale pe care Domnul însuşi ne-a lăsat-o prin legământ, calea care duce la viaţa cea veşnică, pe care, de altfel, şi eu am purces. Ea se reduce la împlinirea poruncilor dumnezeieşti, iar aceasta se referă la facerea de fapte bune. Domnul spune în Sfânta Scriptură: Cine face celei mai mici slugi a Mea (fie bine, fie rău), Mie îmi face. Adevărat zic vouă, întrucât aţi facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut" (Mt 25,40)

lerom. David

Fragment din cartea "Ranit de dragostea lui Hristos", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Ranit de dragostea lui Hristos"

 

09 August 2018

Vizualizari: 112

Voteaza:

Scrisori expediate mamei 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE