Sfânta şi slăvită muceniţă Eugenia este cinstita pe 24 decembrie. Sfânta Eugenia s-a născut la Roma, în timpul domniei lui Comod (180-192), într-o familie nobilă şi înstărită de magistraţi. Tatăl ei, Filip, păgân care nutrea o oarecare simpatie pentru creştini, fusese numit de către împărat prefect al Alexandriei. A mers deci în Egipt cu întreaga familie şi a încredinţat-o pe Eugenia celor mai buni dascăli din capitală. în timpul studiilor, tinerei fete i-au căzut în mână Epistolele Sfântului Pavel, în care a citit: „Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac?

Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune (adică prin lucrările Sale) pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii... însă noi propovăduim pe Hristos Cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei, şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor, şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor” (1 Cor 1, 20-25).

Răscolită de aceste cuvinte de foc, cum ar fi putut oare să mai stăruiască în studiul filosofiei celei neroditoare şi al îndeletnicirilor deşarte ale lumii acesteia? Având inima aprinsă de dragostea pentru adevărata înţelepciune - Cuvântul lui Dumnezeu Cel întrupat şi răstignit din iubire de oameni - Eugenia hotărî să nu mai zăbovească şi să devină creştină.

In toiul nopţii, a fugit din casa părintească însoţită de doi eunuci şi slujitori de încredere, Protas şi Iachint, hotărâţi şi ei să îmbrăţişeze credinţa creştină; toţi trei s-au dus undeva în afara oraşului, într-o biserică improvizată, unde creştinii obişnuiau să-şi ţină adunările de rugăciune. Acolo au fost sfătuiţi să meargă să-şi găsească adăpost în sânul unei comunităţi din apropiere, prefigurare a viitoarelor mănăstiri, unde se nevoiau împreună oameni hotărâţi să-şi petreacă viaţa în feciorie şi nevoinţe duhovniceşti. Printre aceştia strălucea mai cu seamă un sfânt episcop, Elen, care-şi câştigase o mare faimă intrând fără să se vatăme într-un cuptor aprins, pentru a face de ruşine un mag păgân. Eugenia şi-a tăiat părul, s-a îmbrăcat în haine bărbăteşti şi s-a înfăţişat dinaintea lui Elen, trecând drept un eunuc pe nume Eugen, venit de la Roma cu cei doi însoţitori ai săi.

Episcopul, căruia Dumnezeu îi descoperise adevărul prin vedenie, i-a primit cu bucurie şi, după ce i-a botezat în taină, i-a încredinţat stareţului obştii, Eutropie, care i-a primit în rând cu ceilalţi monahi. Toţi trei au arătat o râvnă pilduitoare, mai cu seamă Eugenia, care, biruind slăbiciunea firii femeieşti prin dârzenia sa şi prin aprinderea dragostei de Dumnezeu, ajunsese să câştige preţuirea călugărilor celor mai încercaţi într-aşa măsură încât, după numai trei ani de vieţuire întru nevoinţă, a fost aleasă de către fraţi să urmeze stareţului mutat la Domnul. Cu supunere şi frică de Dumnezeu, ea a primit, cu condiţia să se facă slujitor al tuturor, după cum ne învaţă Domnul (Mc 9, 35). Astfel, pe lângă chivernisirea comunităţii şi păstorirea sufletelor, ea lua asupră-şi sarcinile şi slujirile cele mai neplăcute: căra apă, făcea curăţenie, tăia lemne şi altele. Chilia ei era cea mai strâmtă şi mai sărăcăcioasă şi atât ziua, cât şi noaptea, ea se jertfea din toate puterile pentru dragostea lui Dumnezeu şi slujirea fraţilor.

O femeie de viţă nobilă şi cu faimă din Alexandria, Melantia, auzind despre virtuţile nemaiauzite şi despre minunile săvârşite de igumenul Eugen, l-a implorat să vină s-o vadă pentru a o izbăvi de boala care o chinuia cumplit de mulţi ani. Cedând insistenţelor ei, Eugenia s-a dus şi a vindecat-o, ungând-o cu ulei sfinţit. Dar diavolul cel pizmaş s-a folosit de acest prilej pentru a strecura în inima Melantiei o patimă necurată pentru tânărul şi frumosul călugăr. Prefăcându-se din nou bolnavă, ea a reuşit să-l aducă pe Eugen încă o dată în casa ei, unde a încercat să-l atragă în păcat. Fără să-şi dezvăluie taina, Eugenia a respins-o cu asprime, amintindu-i de legământul sfânt al călugărilor de a păstra neprihănită pentru Dumnezeu fecioria sufletului şi a trupului, apoi a scăpat fugind. Această înfrângere a dezlănţuit în neruşinata femeie o dorinţă aprigă de răzbunare, iar ea a răspândit peste tot vestea că stareţul Eugen venise la ea şi o necinstise. Zvonul a ajuns până la urechile prefectului Filip, care, necutezând să pună la îndoială cuvântul unei persoane de rang atât de înalt, a trimis să-i aducă de îndată la sine pe Eugenia şi pe monahii săi.

Legată în lanţuri şi învinuită în chip ruşinos, Eugenia a hotărât atunci să dezvăluie întregul adevăr, pentru a nu lăsa diavolului prilej să ponegrească Veşmântul dumnezeiesc al călugărilor. Rupându-şi rasa înaintea tuturor martorilor uluiţi, ea le-a descoperit că este femeie, ascunsă sub înfăţişarea unui bărbat pentru a putea purta un război biruitor pentru dobândirea virtuţilor şi, întorcându-se spre Filip, i-a mărturisit că este Eugenia, fiica sa, pe care o credea pierdută de atâta vreme.

Intru bucuria regăsirii şi uimiţi de minunile săvârşite de Dumnezeu, Filip, soţia sa Claudia şi ceilalţi doi copii ai lor, Avit şi Serghie, au îmbrăţişat credinţa creştină şi au fost botezaţi, dimpreună cu un mare număr de păgâni care erau de faţă. Filip a fost chiar hirotonit episcop la puţină vreme după aceea şi şi-a condus cetatea după poruncile evanghelice, atât în cele vremelnice, cât şi în cele duhovniceşti. Un an mai târziu, pârât împăratului de nişte păgâni pizmaşi, a fost scos din funcţia de prefect şi înlocuit cu nemilosul Terentie, care a poruncit să fie ucis pe când se afla la rugăciune, în biserică.

După înmormântare, Eugenia, Claudia, Protas şi Iachint s-au întors la Roma şi s-au închinat postului şi rugăciunii în casa părintească. Vasilisa, o tânără de rang înalt care dorea să devină creştină, dar era ţinută închisă de tatăl ei, a reuşit să comunice prin scrisori cu Eugenia. Ea a primit de la sfântă învăţătura necesară, apoi, botezată în taină de Episcopul Romei, a legat o strânsă prietenie cu Eugenia, căci amândouă împărtăşeau aceeaşi dragoste pentru feciorie. O slujnică s-a dus însă s-o pârască peţitorului ei, Pompei, care, cuprins de mânie, a dat-o pe mâna împăratului neprieten al creştinilor şi a obţinut de la acesta tăierea capului ei.

Au fost apoi prinşi Protas şi Iachint şi siliţi să jertfească lui Jupiter, însă cum ei s-au împotrivit cu putere li s-a tăiat şi lor capul. Apoi, după o înfăţişare dinaintea prefectului cetăţii, Eugenia a fost dusă la templul Dianei şi silită să-i jertfească, sub ameninţarea cu moartea. Dar la rugăciunile sfintei idolii s-au prăbuşit şi s-au sfărâmat, şi templul însuşi a fost puternic zdruncinat, îngrozindu-i pe cei de faţă. Tiranul a poruncit atunci ca sfânta muceniţă să fie aruncată în Tibru, de unde a scăpat nevătămată în chip minunat. După alte pătimiri, i s-a tăiat până la urmă capul în temniţă, la 25 decembrie, trecând astfel la viaţa cerească şi nepieritoare chiar în ziua în care Hristos Cel veşnic s-a făcut om pământesc şi muritor pentru a ne face şi pe noi veşnici.

Macarios Simonopetritul

Fragment din cartea "Sinaxarul Vietile Sfintilor Vol. IV: Decembrie, Editura Sfantul Ioan Casian

Cumpara cartea "Sinaxarul Vietile Sfintilor Vol. IV: Decembrie"

• Sfanta Mucenita Eugenia; (Ajunul Craciunului)
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfanta Mucenita Eugenia
  Publicat in : Vietile sfintilor

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: