In Biserica toti suntem datori, sub forme si masuri diferite, a-I sluji lui Dumnezeu. Prin aceasta slujire, manifestata mai ales prin participarea la cultul divin al Bisericii, aratam ca "nu avem aici cetate statatoare, ci pe cea viitoare o cautam".

Acest lucru se arata mai ales in Sfanta Liturghie, slujba care ne poarta din aceasta lume in realitatea Imparatiei lui Dumnezeu, unde, in mod duhovnicesc, aducem doxologie inaintea Tronului lui Dumnezeu. Sfanta Liturghie este o slujba de o frumusete divina.

In timpul ei, deopotriva, "cerul coboara pe pamant” si "oamenii se inalta la cer”, in Imparatia Preasfintei Treimi.

"In cer ni se pare a sta"

Istoria relatiilor diplomatice dintre rusi si bizantini a consemnat o marturie extrem de importanta, cu privire la cultul Bisericii Ortodoxe, pastrata in "Cronica lui Nestor”: "Si ne-am dus la greci si ne-au condus acolo unde ei se inchina la Dumnezeul lor si nu stiam daca ne gaseam in cer sau pe pamant; caci pentru pamant nu se gaseste o atare priveliste, nici o atare frumusete. Nu suntem in stare sa va povestim, dar un lucru stim, ca acolo Dumnezeu locuieste in mijlocul oamenilor; si slujba lor este mai minunata decat in oricare alta tara. Nu o sa uitam niciodata frumusetea aceasta.”

Acest fragment care arata admiratia membrilor delegatiei diplomatice trimise in Bizant de printul Vladimir (958-1015), surprinde un adevar fundamental, acela ca alcatuirea lacasului de cult si randuiala slujbelor sunt chipuri ale lumii ceresti.

Acelasi adevar, avea sa il marturiseasca Biserica in imnografie: "In biserica slavei tale stand, in cer ni se pare a sta, Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce esti usa cereasca, deschide-ne noua usa milei tale. (Tropar din timpul Postului Mare)”

Slavirea lui Dumnezeu, mai bine spus, cultul adresat Lui incepe in ceruri. In Sfanta Scriptura intalnim numeroase mentiuni la lumea ingereasca care aduce doxologie inaintea Tronului lui Dumnezeu.

Conceptul slavirii ceresti incepe cu revelatia lui Dumnezeu facuta fiilor lui Israel in legatura cu ridicarea Cortului Sfant si randuiala cultului ce avea sa se tina in el. Aceasta revelatie a constituit baza cultului iudaic al Vechiului Testament.

Cultul ortodox - pe pamant, ca si in cer

Cultul divin ortodox este chip al celui din Imparatia Cerurilor, altfel spus, o fereastra catre cer. Imparatia lui Dumnezeu constituie o tema fundamantala a predicilor si invataturii lui Hristos. Mantuitorul a venit in lume pentru a-i face partasi pe oameni Imparatiei Tatalui.

In acest sens, Parintele Tomas Hopko spune: "Cele doua veniri ale lui Hristos sunt strans legate in invatatura, viata si rugaciunile crestinilor. Acestea nu pot fi separate. Prima venire, fara cea de-a doua este o tragedie fara sens. Cea de-a doua venire, fara prima este o imposibilitate absurda. Iisus s-a nascut pentru a aduce Imparatia lui Dumnezeu. A murit pentru a dovedi stapania. A inviat din morti pentru a stabili domnia. Va veni din nou intru slava, pentru a o impartasi poporului Sau”.

Prin Botez devenim cetateni ai Imparatiei. In acelasi timp devenim membri ai Bisericii, ai Trupului lui Hristos, pentru a fi poporul cel sfant al Lui. Ca membri ai Bisericii traim in acelasi timp, in lume si in imparatia lui Dumnezeu. In Biserica experiem, chiar daca nedeplin, viata in Imparatia lui Dumnezeu in Duhul Sfant.

Sfanta Euharistie - Taina Imparatiei

Aceste adevaruri, cel al cultului divin ca "cer pe pamant” si cel al Bisericii ca prezenta a Imparatiei lui Dumnezeu, sunt cruciale pentru a intelege slujirea liturgica in deplinatatea sa
.
In cadrul Sfintei Liturghii, Sfanta Euharistie este prin excelenta Taina Imparatiei. Pentru crestini, Euharistia nu este o aducere aminte, o comemorare a unui act istoric din viata Mantuitorului Hristos. Euharistia ni se da "pentru viata lumii”. De aceea, ea nu este din lumea aceasta, fiind o realitate a Imparatiei mai exact, Trupul si Sangele lui Hristos Inviat. Euharistia  constituie Biserica in mod esential mai mult decat orice alte aspecte sociologice ale ei.

A aduce slava lui Dumnezeu nu este un lucru din lumea aceasta, ci tine de Duhul. Iar daca Imparatia este locul lui Dumnezeu, atunci tot Imparatia este locul unde crestinii se pot inchina Lui "in duh si adevar” .

Scopul Liturghiei ni se face cunoscut chiar de la inceputul ei - primele cuvinte rostite de preot fiind ”Binecuvantata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.”

Parintele Alexander Schmemann ne spune: "a binecuvanta Imparatia nu presupune doar sa o aclami. Presupune sa o declari a fi scopul, sfarsitul tuturor dorintelor si intereselor tale, ale intregii vieti, suprema si valoarea ultima a celor ce exista.

”

Altfel spus, scopul Sfintei Liturghii trebuie sa fie si scopul nostru: pregustarea Imparatiei lui Dumnezeu, prin inchinarea in duh si adevar, alaturandu-ne sfintilor si ostirilor ingeresti in dumnezeiasca slujire.

Radu Alexandru

.

• Pentru ce nu se face Liturghia Darurilor mai inainte sfintite si in celelalte posturi?
  Publicat in : Viata liturgica
• Liturghia Darurilor mai inainte sfintite
  Publicat in : Editoriale
• Liturghia Sfantului Vasile cel Mare
  Publicat in : Viata liturgica