Sfantul Ioan Botezatorul - Prorocul Mantuitorului

Sfantul Ioan Botezatorul - Prorocul Mantuitorului Mareste imaginea.

SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL - PROROCUL MÂNTUITORULUI

 

„Dacă vreți un model cool, e cel născut azi - Ioan Botezătorul, care va dăinui peste vremuri.

N-a vrut să fie corporatist, amabil, simpatic, împăciuitor cu toți. Dimpotrivă! Asprimea lui a schimbat lumea.” (Dan Negru - prezentator de televiziune)

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în 24 iunie, cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron, iar nașterea prorocului Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus. Vestea nașterii lui a venit, ca și a nașterii Mântuitorului, de la îngerul Gavriil, care a transmis să i se pună numele Ioan, având semnificația „Dumnezeu s-a milostivit”, deoarece Elisabeta era la o vârstă înaintată și tare necăjită că nu a fost binecuvântată cu prunci, deși se ruga mereu la Dumnezeu să-i dăruiască un prunc.

Cu menire predestinată, Ioan a luat drumul pribegiei, s-a retras în pustiu, unde a dus o viață de sihastru și unde se ruga Domnului, până în momentul în care a primit poruncă să înceapă propovăduirea.

Harul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci de a propovădui lumii despre El ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu, cu mesajul:

„Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!"

Momentul marcant în misiunea Sfântului Ioan a fost Botezul în apa Iordanului. În predicile lui, Sfântul Ioan le spunea celor care ascultau cuvântul său, că el botează cu apă spre pocăință, dar va veni Mesia care va boteza cu Duh Sfânt, pregătind calea Mântuitorului. El a fost numit în profeția lui Maleahi, îngerul Domnului - cel care pregătește calea Domnului - Înainte-mergătorul.

Nașterea Sfântului Ioan și prigoana lui Irod

Despre minunea nașterii lui Ioan ajunsese vestea până la Irod, care se mira de aceea și zicea: „Ce va să fie pruncul acesta ?”

Iar când S-a născut Domnul Iisus Hristos în Betleemul Iudeei și au venit magii de la răsărit, întrebând de Impăratul cel de curând născut, atunci Irod, trimițând ostași în Betleem să ucidă pe toți pruncii de acolo, și-a adus aminte de Ioan, fiul lui Zaharia, de care auzise acele minuni, și a zis în sine: „Oare acela are să fie împăratul Iudeei?”.

Gândindu-se să-l ucidă, Irod a trimis ucigași la Hebron, în casa lui Zaharia, dar trimișii n-au găsit pe pruncul Ioan, pentru că, începând din Betleem acea fără de Dumnezeu ucidere de prunci, s-a auzit în Hebron glas și strigare, că nu era foarte departe. Îndată, Elisabeta a luat pe pruncul Ioan și a fugit în muntele cel mai înalt al pustiului, unde se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, s-o apere împreună cu pruncul, iar când a văzut de sus pe ostași cercetând cu de-amănuntul și apropiindu-se, a strigat către un munte de piatră ce se afla acolo: „Munte al lui Dumnezeu, primește pe maica cu fiul său!”.

Atunci s-a desfăcut muntele acela și a primit-o pe maică și a ascuns-o de ucigașii care o căutau. Iar ostașii, negăsind pe cel căutat, s-au întors înapoi la cel ce-i trimisese.
Tatăl pruncului - preotul Zaharia - precum se scrie în viața lui, era atunci în Ierusalim, slujind după obicei în biserică, în rânduiala săptămânii sale, care se întâmplase tocmai în acea vreme.

Atunci Irod a trimis un soldat la Zaharia în biserică, pentru a-i cere pruncul:

„Dă-mi mie pe fiul tău, Ioan!”

Dar Sfântul Zaharia a răspuns:

„Acum slujesc Domnului Dumnezeului lui Israel, iar fiul meu nu știu unde este!”.

Iar Irod, mâniindu-se, a trimis la dânsul a doua oară, mai mulți soldați și a poruncit că, dacă nu-și va da fiul, atunci să-l ucidă și pe el. Sârguindu-se a săvârșească porunca, au zis cu mânie către preotul lui Dumnezeu:

„Unde ai ascuns pe fiul tău? Să ni-l dai nouă, că așa a poruncit împăratul, iar dacă nu-l vei da, vei muri îndată!”.

Sfântul Zaharia a răspuns: „Voi îmi veți ucide trupul, iar Domnul îmi va primi sufletul”. Atunci ucigașii, pornindu-se, după porunca lui Irod, l-au ucis în biserică, lângă altar, iar sângele care s-a scurs pe marmură, s-a închegat și s-a făcut tare ca piatra, spre mărturia lui Irod și spre veșnica lui osândă. Iar Elisabeta, acoperindu-se de Dumnezeu împreună cu pruncul Ioan, își duceau zilele în muntele ce se desfăcuse prin poruncă dumnezeiască. În apropierea grotei curgea un izvor și crescuse înaintea peșterii un finic plin de roade, care se pleca să roadele spre mâncare, mamei Elisabeta și pruncului Ioan.

După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, maica pruncului Ioan a murit în peștera aceea. Rămânând singur, pruncul a fost hrănit de înger până la creșterea lui și păzit în pustietăți până în ziua arătării sale către Israel. Astfel păzea și acoperea mâna Domnului pe Sfântul Ioan, ca el să meargă înaintea feței Lui cu Duhul Sfânt și cu puterea lui Ilie, căutând Calea Celui ce venea să mântuiască neamul omenesc.

Viața, martiriul și sfințenia lui Ioan Botezătorul

Textul din Evanghelia după Matei arată însemnătatea Prorocului Ioan:


„Adevărat zic vouă: nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el.” (Matei 11, 11 - Hristos despre Ioan)

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: „Teologul cel mai înalt e mai mic decât cel de pe urma dintre îngeri. Fiindcă Ioan a dobândit prin contemplație toată cunoștința îngăduită aici, cunoștința cea mai mică și cea mai de pe urmă în viața viitoare e mai mare decât cea de aici".

El face această afirmație pentru că rezuma „Împărăția cerurilor" la lumea îngerilor, căci Împărăția cerurilor nu era încă deschisă oamenilor în vremea lui Ioan. Astfel, Sfântul Ioan este mai mic decât orice înger.

Evanghelia după Marcu spune că Sfântul Ioan Botezătorul era îmbrăcat în haină din păr de cămilă, încins cu o curea de piele și că se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică.
Haină din păr de cămilă simboliza chemarea evreilor și a păgânilor la Hristos. Cureaua, provenită de la un animal mort, semnifica omorârea patimilor, iar hrana sa, cu miere și lăcuste semnifică albinele și lăcustele erau considerate a fi curate în Vechiul Testament.

Sfânta Evanghelie spune că Irod, la un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei de naștere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemnițat în castelul lui Irod de la Maherus, pentru incitarea publicului.

Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soția fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase și plăcuse oaspeților și îndeosebi lui Irod, să ceară ca răsplată, capul Botezătorului.

Potrivit Sfintei Scripturi, Sfântul Ioan a fost înmormântat în Samaria. În vremea împăratului Iulian Apostatul, în anul 362, mormântul Sfântului Ioan a fost profanat și o parte din sfintele sale moaște au fost arse. Restul sfintelor sale moaște au fost duse în Ierusalim și apoi în Alexandria.

Despre capul Sfântului Ioan se spune că a fost îngropat separat, în fortăreața Machaerus sau chiar în palatul lui Irod din Ierusalim. Astăzi, capul Sfântului este prezent la Roma.

Legenda spune că din locul unde a fost îngropat capul Sfântului a răsărit busuiocul, motiv pentru care este folosit la sfințirea Agheasmei și sfințirea caselor de Bobotează.
Biserica Ortodoxă a închinat Sfântului Ioan șase sărbători: zămislirea lui (23 septembrie), nașterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima și a doua aflare a capului lui (24 februarie) și a treia aflare a capului sau (25 mai).

Data de 24 iunie nu a fost fixată ca zi a nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, potrivit Sfintei Scripturi, după ce preotul Zaharia - tatăl său - a tămâiat în sfântul altar.
Având în vedere cele descoperite în Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți au rânduit ca ziua zămislirii Sfântului Ioan a fost în 23 septembrie, urmând ca iar ziua de naștere să fie în 24 iunie.

Sfântul Ioan Botezătorul, reprezintă Legea Veche. El se naște într-un timp când ziua se micșorează, ca semn că Legea Vechiului Testament începe să apună pentru că vine Legea Harului, Legea lui Hristos.

Toate acestea s-au săvârșit pentru slava lui Hristos, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh în veci.

Amin!

Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul

Înainte-mergătorule, cel ce ca un luceafăr ai răsărit din pântece sterp, bine-vestind Soarele dreptății peste marea de amar, revarsă râurile pocăinței în sufletele creștinilor!
Luminează cu lumina pocăinței sufletul meu și cu sfeșnicul slavei Celui ce a strălucit în pântece mai înainte de luceafăr, curat și luminos a fi în drumul spre Împărăția lui Dumnezeu!

Arătându-te din pustie ca un râu al lui Dumnezeu, plin fiind de undele vii ale Duhului Sfânt, la izvoarele credinței ai adăpat mintea cea însetată de patimi a evreilor, revarsă râuri de binecuvântare asupra celor care te cinstesc și slăvesc, fiind mijlocitorul creștinului către Dumnezeu!

Înainte-mergătorule, cela ce ești proroc al Celui de sus și cel mai mare între cei născuți din femeie, în curăție spre slava lui Dumnezeu, cu harul ce ți s-a dat, curăță pleava sufletului meu, de-a veni neîntinat la poarta Raiului!

În pustiu ai trăit ca un înger pământesc și ți-ai hrănit sufletul cu ofrandele Domnului, dar ai fost un luptător neînfricat și te-ai jertfit pentru credință, uneltind cu vrăjmașul trupului. Așa ai câștigat slava veșnică a lui Dumnezeu, care te-a înzestrat cu harul creștinării, mântuiește poporul creștin!

Sfinte Botezătorule, ocrotitor și apărător al credinței lui Dumnezeu, mijlocitor între Duhul Sfânt și om prin dumnezeiască putere, întărește sufletul meu spre cugetările sfinte, să nu fie osândit la Judecata de apoi!

Trâmbița cea tunătoare a pocăinței ai fost și luptător îndârjit cu păcatul și nedreptatea. De aceea te rog, izbăvește-mă de răul ce se abate asupra mea, vrând să-mi tulbure sufletul și dreapta credință!

Din pruncie L-ai cunoscut pe Domnul - Cel purtat ca prunc în pântecele Fecioarei Maria - și te-ai închinat Lui, roagă-te Milostivului Dumnezeu pentru iertarea păcatelor mele, ale rudelor mele și prietenilor întru slava Domnului!

Revărsatu-ne-ai harul Mirului în sângele jertfei tale, ca să ne speli de păcatele necredinței, iartă fărădelegile dumnezeiești, care ți-au frânt darul vieții aflat doar în slujba lui Dumnezeu!

De aceea, Înainte-mergătorule, te rugăm să ne salvezi din furtuna vieții și să cârmuiești corabia cu suflete către Împărăției Celui de sus, ca să binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh!

Luptând pentru dreptate, cu dreptate ești cinstit și cu slavă în credința Domnului, pe care văzându-L și botezându-L ai fost ales mai înainte de ființă, spală păcatele mele cu harul tău, spre curăție sufletească! Luminează-mi mintea mea cea întunecată cu harul Celui ce te-a binecuvântat și ajută-mă să cuget spre fapte bune și plăcute lui Dumnezeu!

Cârmuind corabia credinței peste marea cea amară a necredinței, ce se năpustește și asupra sufletului meu, cu pânza acoperământului tău și la țărmul cel senin al mântuirii ancoreaz-o!

Cel ce l-ai arătat lumii pe Hristos, pășind pe apa Iordanului: „Iată mielul, Cel ce ridică păcatele lumii ca un Milostiv”, roagă-L să șteargă păcatele mele și să mă mântuiască, Înainte-mergătorule!

Fii ocrotitor și izbăvitor sufletului meu, care se pleacă în fața Sfântului tău Duh - Botezătorule! Dă-i lui acoperământul tău, ca înainte-mergător lui Hristos, și-mi călăuzește sufletul meu spre Împărăția lui Dumnezeu!

Răscumpărare bună fii mie și nu înceta să mă pui în rânduială și să mă înțelepțești, spre a face voia lui Dumnezeu Tatăl și a Fiului!

Înainte-mergătorule, ca un bun păstor mă păstorește cu toiagul rugăciunilor tale, ca pe oaia turmei lui Dumnezeu!

Aprinde focul iubirii dumnezeiești în inima, să ardă spinii patimilor trupești!

Fii dumnezeisc sol mie, robului tău, când va veni vremea să mă despart de cortul cel de țărână la porunca Celui ce m-a unit cu țărâna!

Binecuvântează toate lucrurile plăcute lui Dumnezeu și le revarsă în fântâna sufletului meu!

Înainte-mergător, ca înger și mucenic, ca propovăduitor, învățător și apostol, ca botezător și pregătitor al căii lui Dumnezeu, ție mă rog și te preaslăvesc în rugăciune, binecuvântează România și poporul român, întru slava și mărirea Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea, în vecii vecilor!

Amin!

Maria Filipoiu/ UZPR
București, România

 

Despre autor

Maria Filipoiu Poet Maria Filipoiu

Colaborator
155 articole postate
Publica din 13 Octombrie 2014

Pe aceeaşi temă

28 Iunie 2022

Vizualizari: 991

Voteaza:

5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE