In contextul aniversarii in 2010 a 1685 de ani de la primul Sinod Ecumenic, cel de la Niceea (325), si a 125 de ani de la recunoasterea oficiala a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane (1885), Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat - in sedinta de lucru din 18-19 iunie 2009 - ca anul 2010 sa fie declarat "Anul omagial al Crezului Ortodox si al Autocefaliei romanesti“ in Patriarhia Romana.
Insemnatatea deosebita a Crezului Ortodox isi are obarsia in importanta pe care o are marturisirea de credinta drept-maritoare sau ortodoxa in crestinism. Sfantul Ioan Apostolul si Evanghelistul ne incredinteaza ca "ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si mainile noastre au pipait despre Cuvantul vietii, si Viata s-a aratat si am vazut-o si marturisim si va vestim Viata de veci, care era la Tatal si s-a aratat noua - Ce am vazut si am auzit, va vestim si voua, ca si voi sa aveti impartasire cu noi. Iar impartasirea noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Iisus Hristos.” (I Ioan 1, 1-3).
Asadar, marturisirea dreapta de credinta are un rol insemnat inca din vremea Apostolilor. De altfel, inca din scrierile Noului Testament aflam unele marturisiri de credinta scurte, privind cuprinsul predicii Apostolilor, ca de ex. : "Acesta este cuvantul credintei pe care-l predicam: daca marturisesti cu gura ta ca Iisus este Domnul si crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe El din morti, vei fi mantuit” (Romani 10, 8-9).
Biserica (cler si mireni) in calitatea sa de continuitoare a misiunii Sfintilor Apostoli are datoria intrinseca de a pastra si propovadui nealterat invatatura pe care a primit-o de la acestia.
Pana la conferirea libertatii de exprimare religioasa, care s-a materializat prin Edictul de la Milano din anul 313, marturisirea credintei s-a realizat cu anevoie datorita greutatilor venite din exteriorul Bisericii prin prigoniri si persecutii. Dupa evenimentul mentionat mai inainte problemele Bisericii au fost mai mult de natura interna. Astfel apar asa-numitele "erezii” care nu sunt decat niste invataturi gresite si contrare celor propovaduite de Biserica.
Una dintre cele mai mari si influente erezii din istoria Bisericii este "arianismul”, care-si are numele dupa persoana care a propovaduit-o, anume preotul Arie din Alexandria. Aceasta erezie este una de timp anti-trinitar, adica este indreptata impotriva uneia dintre persoanele Sfintei Treimi, mai precis a Fiului. Nucleul invataturii ariene consta in sustinerea faptului ca Fiul nu este Dumnezeu adevarat ci doar o creatura a Tatalui. Aceasta doctrina a dat nastere unor aprigi dispute in partile Egiptului, Palestinei, Siriei, precum si ale Asiei Mici.
Imparatul Constantin cel Mare, luand act de aceste tensiuni, convoaca in anul 325 la Niceea un sinod general sau ecumenic al Bisericii pentru a rezolva aceste probleme si a avea liniste in Imperiu. La acest sinod au participat aproximativ 318 episcopi ai Bisercii. Acestia hotarasc intr-o majoritate covarsitoare ca Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeu adevarat si condamna arianismul.
De asemenea, ei au formulat un Simbol de Credinta sau Crez, care din acel moment devine forma oficiala de marturisire a credintei in Biserica. Textul celor 8 articole ale Simbolului de credinta de la Niceea, care, dupa cum se va putea observa, este usor diferit in structura, dar nu si in continut, fata de cel de la Constantinopol care se rosteste azi in Biserica:
1. Credem intr-Unul Dumnezeu Tatal Atottiitorul, Tuturor vazutelor si al nevazutelor facator
2. si intr-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Nascut din Tatal, Unul Nascut, Care este din Fiinta Tatalui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, Nascut, nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut, atat cele din cer cat si cele de pe pamant
3. Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat si S-a intrupat, S-a facut om
4. A patimit,
5. si a inviat a treia zi
6. S-a suit la ceruri
7. Va veni sa judece vii si mortii
8. si intru Duhul Sfant
Se poate observa ca unele sintagme cum ar fi "Dumnezeu din Dumnezeu” nu se mai intalnesc in varianta finala a Crezului, probabil deoarece in vremea cand aceasta a fost conturata problema ariana a fost inlaturata in mare parte. Ulterior la Sinodul Ecumenic de la Constantinopol s-a imbogatit textul Crezului de la Niceea (acest fapt fiind atribuit de multi teologi Sfantului Grigorie de Nyssa, fratele Sfantului Vasile cel Mare) si s-au adaugat urmatoarele 4 articole, ajungandu-se astfel la forma pe care o are Crezul astazi.
Brian Bancos
Brian Bancos
-
Crezul sau Simbolul credintei
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Crezul sau Simbolul credintei
Publicat in : Viata liturgica -
Crezul - Simbolul Credintei
Publicat in : Credinta -
Simbolul Credintei - Crezul
Publicat in : Liturghia -
Rostirea Crezului
Publicat in : Liturghia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.