Ispitele vin asupra binecredinciosilor in fiecare zi, dar mai cu seama in timpul postului. Daca Domnul Iisus Hristos a fost ispitit dupa ce a postit 40 de zile, cu atat mai mult omul de rand va fi ispitit. Dreptul Iov a primit ispitele spunand "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat!". Asa trebuie sa le primim cu totii, ca din mana Lui Dumnezeu, aducandu-i multumire.
Uneori ispita vine sub forma durerii, suferintei. Poate fi o durere de cap, o migrena puternica ce poate dura zile intregi si care nu lasa omul sa isi desfasoare activitatea zilnica. Alteori poate fi o durere de rinichi sau de masea sau de coloana sau poate fi durere sufleteasca etc.
Daca durerea vine spre indreptarea omului dupa ce a cazut in pacat, sau ca incercare, ei bine, in post durerea capata o alta nuanta, ea este oricum o binecuvantare. In post, suferinta este o onoare, te face partas suferintei Lui Hristos. Daca Domnul Iisus Hristos (miel nevinovat, fara de pacat) a suferit, a fost batjocorit, torturat, rastignit, cu atat mai mult omul din zilele noastre merita suferinta. Sa fii partas suferintei Lui Hristos te apropie mai mult de El, te onoreaza, caci si durerea este o cruce care trebuie dusa. Caci El a zis sa luam crucea Lui si sa Ii urmam Lui, asadar prin suferinta in Postul Mare duci crucea cot la cot cu El.
Omul bolnav are sufletul stins, fara viata, dar inviaza, se aprinde cand se insanatoseste. Asa este si omul care tine post, aprins cu focul rugaciunii, dar vin ispite ca sa i-l stinga. Si atunci omul mai aprig se roaga Domnului sa il ajute sa treaca peste obstacole. Asadar postul trebuie insotit neaparat de rugaciune. Caci si in rugaciunea domneasca ne rugam "si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau". In cazul in care ispita a fost permisa, atunci ne rugam sa ne miluiasca sa invingem cu armele Lui, caci El permite ispitele, dar tot El ne ofera calea de izbanda si armele de lupta impotriva lor.
Sa nu cautam ispitele, ci sa spunem: Faca-se voia Ta, Doamne! El stie cum e mai bine pentru noi, ce va dori sa ne ofere sau sa ne ia. Putem cauta o singura durere: durerea pentru pacatele comise, sa ne doara sufletul pentru faptele gresite comise cu stiinta sau cu nestiinta si pentru vorbele rostite fara rost, pentru faptele de milostenie nefacute la timp, pentru gandurile desarte si ca si Sfantul Isaac Sirul sa spunem "Nu am inima indurerata ca sa Te caut, nu am pocainta si nici umilinta care-i intoarce pe fii la mostenirea lor, nu am lacrimi mangaietoare, Stapane. Racitu-s-a inima mea de-atatea ispite si nu poate sa se-nfierbante cu lacrimile dragostei de Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeule, vistierul bunatatilor, daruieste-mi pocainta nestirbita si inima indurerata ca sa pornesc cu tot sufletul in cautarea Ta; caci fara de Tine ma voi instraina de tot binele. "
Orice s-ar intampla, sa ne para rau de greselile noastre si daca apare vreo durere, vreo suferinta sa gandim ca pentru pacatele noastre ni le- a dat Dumnezeu, ca sa ne curatam sufletele in viata aceasta si sa intram curati in Camara Lui, cu candelele sufletelor aprinse. Caci mai bine sa suferim in viata aceasta, decat in viata de apoi, unde suferinta este mult mai accentuata decat pe pamant.
Spunea un parinte ca in post, consumand in alimentatie preponderent legume si fructe (care se umplu de lumina pentru a rodi) ne umplem si noi de lumina. Post usor si binecuvantat asadar, sa primiti Lumina Sfintei Invieri cu bucurie in suflet!
Ana-Maria Lupu
Ana-Maria Lupu
-
Ispitele aduse de diavol asupra sfintilor
Publicat in : Pilda zilei
-
Ispitele
Publicat in : Editoriale -
Ispitele si pacatele in invatatura parintilor filocalici
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Ispitele din cadrul slujbelor
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.