
Sînt două feluri de tristeţe: una bună, născătoare de virtuţi, şi una rea care duce la disperare şi decădere.
Le recunoşti după lucrarea lor: una, cea bună, te împinge să faci bine, să fii iubitor, te sensibilizează şi te mişcă spre mulţumire, spre contemplaţia Iubirii, fiind grabnică să sară în ajutor, să slujească pe celălalt fără recompensă; alta, cea rea, te face să renunţi la luptă, caută scuze, învinovăţeşte pe alţii de propriile înfrîngeri, e plină de nemulţumire şi cîrtire, nu poate vedea iubirea şi nu poate iubi, căci se închide în sine şi caută doar să sugă şi să primească, fiind incapabila să ofere şi întru totul lipsită de dorinţa de a se dărui şi a sluji pe celălalt, slujire care este forma supremă a iubirii. Una este de la Dumnezeu, cealaltă, de la diavol. La fel e şi cu bucuria. Toate sentimentele umane au o manifestare bună şi una rea, pentru că tot ce a fost lăsat de Dumnezeu să fie bun diavolul a contrafăcut cu o formă rea, foarte asemănătoare în aparenţă, dar care are rezultate inverse, adică rele şi distrugătoare.
Ieromonah Savatie BASTOVOI
Dumnezeu povestit pe intelesul unei femei, Editura Cathisma
Cumpara cartea "Dumnezeu povestit pe intelesul unei femei"
-
Tristetea si mahnirea
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Tristetea
Publicat in : Editoriale -
Tristetea si akedia
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.