Tebaida reprezinta o pictura atribuita lui Gherardo Starnina (aprox. 1354 - 1409/13), pictor florentin din perioada gotica, ce are drept subiect viata parintilor desertului din secolul al IV-lea. Pictura se gaseste in prezent in Muzeul Uffizi din Florenta si constituie un veritabil pateric in imagini.
Gherardo Starnina
Nu se cunosc foarte multe lucruri despre viata lui Gherardo Starnina. Potrivit biografului Giorgio Vasari, Starnina a fost pentru o perioada ucenic al lui Antonio Venetianul, apoi al lui Agnolo Gadi. S-a spus despre el ca ar fi participat la pictarea frescelor din Capela Castellani din Florenta. Gherardo Starnina s-a mutat in Spania in 1380 in timpul domniei lui Juan I al Castiliei. I s-au atribuit o serie de picturi in capela Sfantul Vlas a Catedralei din Toledo.
Tebaida, pustnicii in salbaticie sau patericul in imagini
Aceasta pictura este realizata in tehnica tempera pe lemn si are dimensiunile 80 x 216 cm. A fost atribuita mult timp mai multor artisti, printre care Fra Angelico. In final, a fost recunoscuta ca lucare ce apartine lui Gherardo Starnina. Numele lucrarii, Tebaida, este legata de un subiect raspandit in pictura secolului al XV-lea ale carui origini pot fi gasite in arta pisana, acea zona a Egiptului situata in jurul capitalei antice Teba. Aceasta regiune prezinta o mare importanta pentru spiritualitatea crestina. Picturile legate de acest subiect se intemeiaza pe marturiile sau relatarile legate de primi asceti crestini ce au ales sa se nevoiasca in acest loc, pe care le intalnim in pateric si in vietile sfintilor desertului egiptean. Cel mai cunoscut dintre acestia este Sfantul Antonie cel Mare.
Pictura Tebaida este un peisaj panoramic in care intalnim dealuri, munti, pamant, apa, biserici, case, barci, oameni si animale. Peisajul sau este continuu, insa prezinta o serie de detalii delimitate spatial ce ilustreaza episoade din viata parintilor. Continutul lucrarii arata ca a fost intocmita la cererea unuia dintre Ordinele Mendicante.
Multi dintre criticii de arta spun ca poti indragi aceasta pictura chiar fara a cunoaste nimic despre viata parintilor desertului sau intelege ceea ce titlul reprezinta.
Forma alungita a imaginii face ca aceasta sa nu poata fi perceputa cum se cuvine dintr-o singura privire. Tabloul ne ofera, in acest sens, o viziune de ansamblu asupra vietii pustnicilor in salbaticie. Ne descopera insa noi sensuri si intelesuri degraba ce cautam a o intelege fragmentat, pe scene.
Intreaga pictura este un fel de harta in imagini. Peisajul este prezentat in mod ascendent. Totul se afla la aceeasi distanta, lasand sa se inteleaga ca nicio scena din cadrul lucrarii nu se bucura de o pozitie centrala, ci toate sunt egale din punct de vedere al pictorului.
Persoanele sunt cele pe care se pune accentul aici. Acest lucru se poate observa si din dimensiunea personajelor. Oamenii sunt prea mari in comparatie cu cladirile, copacii si barcile, care, la randul lor, sunt prea mari in comparatie cu muntii. Valorile narative sunt ceea ce conteaza si determina dimensiune in aceasta pictura, intr-un cuvant povestea sau experienta fiecarui parinte. Iar pictura este plina de astfel de experiente.
Din aceasta perspectiva, imaginea confera privitorului sentimentul simultaneitatii, a multor evenimete care se petrec in acelasi timp. Au loc activitati solitare, parinti care calatoresc sau se roaga, au loc intalniri, parinti care merg sa ceara sfat sau parinti care au imblanzit fiarele salbatice, dar pare sa aiba loc chiar si o slujba de inmormantare la care participa mai multi monahi.
Toate aceste scene par a fi independente. Insa, datorita modului in care sunt distribuite de-a lungul imaginii, fara a fi la o departare prea mare una de cealalata, exista si un sens al interactiunii si coordonarii dintre ele.
Maretia picturii Tebaida consta in faptul ca ofera atat o viziune de ansamblu, cat si una in amanunt, asupra vietii monahale din pustia egipteana, o viata petrecuta deopotriva in singuratate si in comuniune.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.