Joi, 02.06.2016, un elicopter SMURD de tip Airbus Helicopters Eurocopter EC-135, care efectua o misiune de salvare aeromedicală (MEDEVAC), în baza unui Acord transfrontalier pentru intervenții în caz de urgențe medicale, s-a prabuşit în timpul unei interventii medicale pentru un bolnav din Republica Moldova.Toti cei patru membrii ai echipajului au decedat: comandor Gavril Doru, căpitan-comandor Şocae Voicu, medic Dumea Mihaela, asistent Sandu Gabriel.
Comandorul Gavril Doru era împuternicit comandant al Unității Speciale de Aviație Iași, fiind comandantul echipajului. Comandorul Gavril Doru avea 53 de ani, a terminat Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie “Aurel Vlaicu” Boboc, Buzău şi a fost încadrat pilot militar în cadrul Forţelor Aeriene Române din 23.08.1985, iar din 01.05.2005 a trecut la Ministerul Afacerilor Interne. și avea o experiență de zbor pe elicopter de 4181 ore, era absolvent al Școlii Militare de Ofițeri de Aviație Aurel Vlaicu, era căsătorit și avea un copil.
Comandorul Gavril Doru era unul dintre cei mai buni piloţi militari ai Forţelor Aeriene Române, un expert în misiuni de salvare urgenţe-medicale, având o experienţă de zbor pe elicopter de 4181 ore, un adevărat camarad, un om deosebit. Comandorul Gavril Doru avea o experienţă bogată în executarea urgenţelor aeromedicale, executând numeroase zboruri în în cadrul misiunilor naţionale şi internaţionale. Era căsătorit şi avea un copil.
Puţini dintre noi ştim că piloţii sunt creaţi de divinitate mai mult pentru cer decât pentru pământ, de aceea ei mai sunt numiţi şi oamenii cerului. Osteneala pilotului care brăzdează înaltul cerului, odată ajuns acolo sus, este răsplătită din belşug, din bunătatea şi fericirea dumnezeirii.
Când ajungi să vezi şi să cunoşti cerul, să te hrăneşti cu parfumul frumuseţii depline şi să bei din roua norilor cu care te însoţeşti, să admiri cu uimire panorama de vis a unei văi acoperită de un ocean verde şi cea a munţilor încărcaţi de zăpadă, când simţi şi trăieşti clipe de nedescris, nici o glorie a pământului, nici cel mai bun prieten, nici cea mai mare iubire, nimic din toate aceste lucruri nu mai prezintă importanţă pentru tine, în acele momente, căci trăieşti clipele veşniciei. Nu de puţine ori, omul cerului rămâne fără cuvinte la întrebarea: ce ai văzut acolo, sus...? Tăcere, tăcere, ... taină fără sfârşit.
În pilot, societatea modernă regăseşte în cele din urmă vechiul pact teosofic care a compensat întotdeauna puterea prin asceză, plătind divinităţii cu moneda „fericirii” umane. Aşa că pilotul este într-o situaţie care comportă în atât de mare măsură un aspect vocaţional, încât ea însăşi este preţul unor macerări prealabile, al unor demersuri iniţiatice, menite să-l pună la încercare pe ucenic (trecerea prin camera de altitudine, prin cea de centrifugare...).
Talentul pentru zbor se slefuieşte, dar nu se câştigă, nici măcar nu sporeşte prin studiu; cu el te naşti. Cât despre puterea de a îndura, ni se spune că, aşa cum se petrec lucrurile în orice iniţiere, ea nu este de ordin fizic: triumful asupra încercărilor prealabile este, la drept vorbind, rodul unui dar spiritual.
Piloţii sunt dotaţi pentru zbor aşa cum alţii sunt aleşi de Dumnezeu. Dar, deşi au vocaţie şi slujesc un ideal nobil al omenirii, din nefericire, oamenii cerului sunt ca frunzele.
Iar frunzele, oricât de joviale ar fi primăvara, cad. Zborul rămâne. Ieri, a avut loc o altfel de jertfă, sa-ţi dai viata pentru aproapele tău. Ce poate fi mai frumos! Din păcate, pentru comandorul Doru Gavril, misiunea de ieri a însemnat şi ultimul zbor.
Mergi cu Dumnezeu, dragă camarade, Doru!
Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Comandor (rz.) Ştefan Popa
Stefan Popa
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.