Viziunea despre "Fiul Omului" din cartea Profetului Daniel (7, 13-14)
Menirea principala pe care au avut-o profetii Vechiului Testament a fost aceea de a pregati momentul sosirii lui Mesia, de a-I netezi drumul si de a determina lumea sa-L recunoasca si sa-L primeasca. Profetii au fost chemati de catre Dumnezeu dintre oameni sa faca cunoscuta in lume vointa si planurile Sale in legatura cu destinul omenirii. Duhul Sfant i-a ales, i-a chemat la misiunea lor, i-a insuflat si le-a descoperit ceea ce trebuiau sa predice adica i-a inspirat in asa fel incat sa poata, arata semenilor lor care este vointa lui Dumnezeu, precum si unele taine ale viitorului. Numarul profetilor care au aparut pe parcursul timpului in sanul poporului Israel este mare, imposibil de cunoscut cu exactitate. Binecunoscuti ne sunt mai ales cei 16 profeti de la care ne-au ramas scrieri care au fost incluse in canonul biblic.
Este adevarat ca opera acestui profet nu este trecuta printre cele profetice in canonul ebraic, ci in grupa "ketubim" (a scrierilor), dar Biserica 1-a socotit intotdeauna pe Daniel intre profetii mari, alaturi de Isaia, Ieremia si Iezechiel. La prima vedere s-ar putea crede ca cei care au stabilit limitele canonului biblic ebraic n-au considerat cartea lui Daniel drept scriere profetica, dar mai plauzibila este opinia unor exegeti care afirma ca aceasta pozitie a cartii se datoreaza faptului ca la data aparitiei ei in forma actuala corpusul scrierilor profetice era deja inchis.
Locul cartii profetului Daniel in canonul ebraic este important pentru aflarea datei aparitiei ei. Parerea aproape unanima a specialistilor in Studiul Vechiului Testament este ca aceasta carte, asa cum se prezinta ea astazi, a fost scrisa in timpul regelui Antioh IV Epifanes (175-163 i.Hr.), cand Palestina se afla sub dominatia Seleucizilor sirieni.
Asa cum remarca prof. G. A. Barrois, literatura profetica din/si de dupa epoca exilului babilonic a suferit o transformare substantiala fata de perioadele anterioare. Daca inainte de exil fusese accentuata mai cu seama, demnitatea regala, descendenta davidica a lui Mesia si rolul national-politic pe care-L va juca Acesta, acum, in noua situatie cand dinastia regala se stinsese, restaurarea lui Israel era privita tot mai mult ca o reinstaurare a teocratiei prin intermediul unui Mesia . trascendent, fara a mai tine seama de conditiile pamantesti, de istoria politica a lumii in care traia poporul ales.
In acest curent profetic se inscrie si Cartea profetului Daniel. Ea ocupa un loc aparte in istoria dezvoltarii spirituale a omenirii mai ales prin viziunile clare ce privesc viitorul ei. Intre aceste viziuni, care au ca tema generala instaurarea imparatiei vesnice si universale a lui Dumnezeu pe pamant, un loc central il ocupa cel din capitolul 7, unde "Fiul Omului" este prezentat drept Capetenie a imparatiei lui Dumnezeu. Trebuie sa mai mentionam aici ca simbolismul si atmosfera de taina a Cartii profetului Daniel sunt unice si o diferentiaza fata de celelalte carti profetice. De fapt aceasta carte realizeaza trecerea de la profetie la genul apocaliptic.
Desigur, tranzitia a fost gradata : in viziunile lui; Iezechiel si in cap. 24-27 din Cartea profetului Isaia gasim inceputurile acestei tendinte, dar partea a doua a Cartii lui Daniel poate fi considerata prima Apocalipsa concreta Dupa cuprins, Cartea profetului Daniel poate fi impartita in doua mari parti :
I. Cap. 1-6 : Relatari in care eroul principal este Daniel (apartin genului didactic) si
II. Cap. 7-12 : Viziuni profetice (apartin genului apocaliptic)
In acest ansamblu, cap.7 joaca un rol-cheie pentru ca el apartine ambelor parti si menirea sa este de a le uni. Acesta este motivul pentru care se considera ca elementele de baza ale cap. 7 au existat in traditia orala inca din timpul exilului babilonic, dar au primit o semnificatie cu totul speciala (si au suferit o oarecare transformare), in timpul persecutiei siriene. Mesajul central al cap. 7 si al intregii carti este - dupa cum am aratat - acela al credintei in triumful final al imparatiei lui Dumnezeu, a vointei Lui in lume.
Imaginea statuii din cap. 2, care este legala de cea a Fiului Omului din cap. 7, reprezinta puterile lumii vechi cu stralucirea si decadenta lor, iar piatra cea netaiata de mana, care vine din cer si, dupa ce doboara acea statuie, devine un munte si umple tot pamantul, este simbolul imparatiei lui Dumnezeu care va lua locul tuturor puterilor lumesti devenind universala. Observam asadar, peste tot in acea carte ca autorul tine sa evidentieze actiunea divina directa, singura care poate asigura triumful pianului lui Dumnezeu in lume. Aceasta interventie a lui Dumnezeu in -istorie se va petrece la sfarsitul timpurilor cand El va pune capat faradelegilor si isi va instaura domnia asupra intregii creatii. Aceasta este ideea principala care reiese mai ou seama din partea a doua a operei lui Daniel.
Identificarea Fiului Omului din cap. 7
Este cea mai importanta si, totodata, cea mai controversata problema legata de exegeza Cartii profetului Daniel, fiindca de rezolvarea ei depinde perspectiva interpretarii intregii carti.
Dupa ce prezinta succesiunea temporara a imperiilor lumii vechi si judecarea lor de catre Dumnezeu (7, 1-12), profetul se refera la o alta problema legata de perspectiva eshatologica a omenirii, afirmand ca vede o figura omeneasca ce se pogoara pe norii cerului pentru a primi domnia universala : "Am privit in vedenie de noapte, si iata pa norii cerului venea cineva ca Fiul Omului si El a inaintat pana la Cel vechi de zile, si a fost dus in fata Lui. Si Lui I s-a dat stapanirea, slava si imparatia, si toate popoarele, neamurile si limbile li slujeau Lui. Stapanirea Lui este vesnica, stapanire care nu va trece, iar imparatia Lui nu va fi nimicita niciodata" (7, 13-14).
Pentru inceput trebuie precizat ca exista mai multe probleme legate de acest text. Sa vedem mai intai care este intelesul expresiei : "Fiul Omului". Ea este traducerea aramaieului "Bar eraas" si este intalnita nu numai in cartea profetului Daniel, ci si in cateva scrieri
apocrife cum iar fi "Cartea etiopiana a lui Enoh" (Proverbele lui Enoh) si "Cartea a IV-a a lui Ezdra".
In Vechiul Testament atat aramaioul "bar enas" cat si echivalentul sau ebraic "ben adam" (sau "ben is"), este folosit de regula intr-un sens figurat. Se spune, spre exemplu, in loc de "mincinos", "fiul minciunii" ; in loc de "pacatos", "fiul pacatului" ; in loc de "bogat", "fiul bogatiei". In aceste constructii genitivul care-l urmeaza pe "bar" indica specia careia ii apartine persoana in cauza, de aceea se poate spune ca "bar enas" este - in limba aramaica - cel care apartine speciei umane si inseamna pur si simplu mora". Exista trei texte vetero-testamentare care contin expresia "Fiul Omului" (Daniel 7; psalmii 8 si 79). Dintre aceste texte psalmul 8 vorbeste despre soarta omului drept (care-l poate prefigura pe Mesia), cu slabiciunile si lipsa lui de importanta, asuprit si umilit de dusmani, dar cercetat in cele din urma de Dumnezeu si daruit cu cinste si slava. Vedem, asadar, ca intelesul primar, imediat, al notiunii de Fiul Omului este cea de om ca atare.
O alta problema este aceea a aproximatiei identificarii personajului .misterios din viziunea profetului cu un Fiu al Omului, adica cu un om. Profetul afirma ca vede o figura omeneasca "ca Fiul Omului". Acest "ca" indica o asemanare imperfecta, o fiinta care apare ca avand numai o asemanare omeneasca. In Cartea profetului Iezeehiel, din care se crede ca s-a inspirat Daniel intalnim adeseori aceasta particula "ca" sau expresia ei echivalenita "a carui infatisare seamana cu.". Raportand viziunea lui Daniel ou cea a lui Iezeehiel (din cap. I), se poate afirma ca Fiul Omului este - ca si in acel caz - un mod de manifestare vizibila a slavei, lui Dumnezeu, o intrupare a acesteia.
Ultima problema a acestui text este legata de deosebirea dintre textul original aramaic si textul Septuagintei. Potrivit textului original Fiul Omului vine -"cu norii cerului" - expresie in care particula "im" marcheaza, probabil, coexistenta temporala, in timp ce traducerea greaca foloseste prepozitia km, deci Fiul Omului venea "pe norii cerului". De aici rezulta un lucru foarte important, si anume ca "Septuaginta aduce cu sine o traditie foarte veche despre dumnezeirea Fiului Omului" fiindca, potrivit relatarilor vetero-testamentare, numai Dumnezeu umbla pe norii cerului. Intre cele mai des intalnite interpretari date "Fiului Omului" amintim :
1) Interpretarea mitologica.
2) Interpretarea simbolica.
3) Interpretarea personala-mesiacnica.
1. Interpretarea mitologica
Vede in acest personaj o figura specifica mitologiei antice. Multi autori au facut referinte la influentele paganismului antic asupra autorului Cartii Daniel. H. Gunkel spre exemplu, face apel la mitul babilonian in care se vorbeste despre originile lumii, despre creatie, in care Oceanul primordial (Tiamat), da nastere unor monstri (oare ar corespunde celor patru fiare din cartea profetului Daniel), invinsi in final de zeul Marduk (de origine Cereasca), ce apare sub o infatisare omeneasca.
Potrivit credintei babilonienilor ceea ce s-a intamplat la inceputul timpurilor se va intampla si la sfarsit. In opinia acestor cercetatori Daniel ar fi aplicat acest mit stravechi situatiei evreilor oprimati de natiunile pagane mai puternice (reprezentate de cele patru fiare), si "Fiul Omului" este, in acest caz fie poporul Israil a carui dominatie asupra lumii este garantata de bunavointa lai Dumnezeu, fie Mantuitorul acestui popor pe care li va trimite Dumnezeu pentru a-l elibera si a-i oferi stapanirea pamantului.
O alta explicatie extrabiblica face unele referiri: la mitologia iraniana pentru a explica originea notiunii de "Fiul Omului". Acesta, este identificat cu Omul primordial care reprezinta Cosmosul conceput intr-o forma omeneasca (maerocosmosul fiind oarecum echivalent cu microcosmosul). Acest om primordial va juca un rol determinant si in timpurile din urma, va veni - potrivit- mitologiei persane - ca mantuitor eshatologic (Saosiant).
Ambele ipoteze mitologice au insa, slabiciunile lor pentru care nu pot fi acceptate, si cei mai multi exegeti socotesc, ca este mai indicat sa cautam chiar in Vechiul Testament originea acestei expresii pentru a-i afla adevarata semnificatie. in favoarea acestei pozitii exista mai multe argumente dintre care cele mai importante sunt urmatoarele:
a) Epoca lui s-a caracterizat prin exclusivismul religios, prin respingerea influentelor straine in materie de credinta- si prin accentuarea responsabilitatii lui Israel fata de Legamantul incheiat in Sinai.
b) Eshatologia iudaica - asa cum reiese ea din scrierile profetice -il prezinta pe Mesia ca pe o fiinta de esenta divina dar cu infatisare omeneasca (Isaia 42, 2 ; 49, 2 ; 7, 14 ; Mihea 5, 1).
In special Isaia 9, 5 ii atribuie lui Mesia prerogative divine numindu-L chiar "Dumnezeu tare" astfel ca putem crede ca Daniel nu a facut altceva decat ca, a subliniat mai pregnant caracterul dumnezeiesc al "Fiului Omului" care vine "pe norii cerului".
Psalmii 8 si 79 vorbesc, despre Mesia, chiar daca in Psalmul 79 tipul lui Mesia este Israel, aratand ca El sta in dreapta puterii lui Dumnezeu, iar Daniel prezinta aceleasi imagini dar la timpul trecut aratand ca rugaciunea psalmistului (ca Dumnezeu sa vina in ajutorul celor drepti), a fost ascultata si implinita prin intermediul Fiului Omului.
A. Bentzen considera ca al saptelea cap. din Cartea lui Daniel nu este altceva decat o prezentare eshatologiea a Psalmului 2. Viziunea profetului - considera acest autor - urmeaza chiar si structura psalmului, iar cele patru fiare care ies din mare ar corespunde "imparatilor pamantului" din Psalm, care se razvratesc impotriva Domnului si a Unsului Lui. Privind problema din acest unghi este clar ca Fiul Omului nu poate fi altcineva decat Mesia.
Interpretarea simbolica
Este foarte des intalnita, in cele mai multe comentarii la Cartea profetului Daniel. Potrivit acestei interpretari "Fiul Omului" este identificat fie oa poporul ales al Vechiului Testament, fie ca intelepciunea divina ipostasiata.
a) Identificarea cu poporul ales.
Este datorata faptului ca in explicarea viziunii (Dan. 7, 17-27) "Fiul Omului" pare a fi asociat cu Israel fiind interpretat intr-un sens colectiv, ca intrupare a '"Sfintilor Celui Preainalt". Este adevarat ca unii exegeti inteleg prin 'cuvantul "sfinti" pe ingeri: (socotind ca Fiul Omului nu este altul decat Arhanghelul Mihail dar, dupa cum au sesizat alti cercetatori "un inger nicidecum nu poate fi Fiul Omului caci nicaieri nu se spune in Vechiul Testament ca ingerii conduc o imparatie oarecare, fie aceea materiala sau de ordin spiritual"). Ramane majoritara parerea ca Fiul Omului reprezinta poporul (sau poporul ideal) lui, Israel "fiindca daca fiarele reprezinta imparatiile opuse Legii lui Dumnezeu, El ("Fiul Omului"), reprezinta Imparatia care accepta aceasta Lege, poporul in care suveranitatea lui Dumnezeu se manifesta perfect". O opinie apropiata de aceasta il identifica in ceruri , si chiar cu Mesia in virtutea relatiei interne care exista intre El si comunitatea mesianica.
Numai ca si aceasta interpretare are punctele ei slabe pentru care nu poate fi acceptata. Am aratat mai sus ca Fiul Omului care vine pe norii cerului este o fiinta transcendenta. Pentru aceasta interpretare pledeaza si legatura (literar-teologica), dintre viziunea lui Iezechiel (cap. 1) si viziunea lui Daniel. Ambele fiinte - din -cele doua profetiii sunt ceresti, se afla inconjurate de norii slavei dumnezeiesti, dar mai exista si alte asemanari (Dan. 2, 35 ; Iez. 17, 22-23 ; Dan. 8 ; Iez. 34, 17 ; 39 etc) Aceste paralelisme, dovedesc influenta operei lui Iezechiel asupra autorului cartii Daniel si permit identificarea unor teme teologice cum este si cea a Fiului Omului. Tinand cont si de faptul ca in majoritatea teofaniilor vetero-testamentare Dumnezeu apare inconjurat de ingeri sau de norii slavei Sale (I Regi 8, 10-11 ; II Cron. 5, 14 16 ; Iez. 1, 4 ;. 10, 3-4 ; Isaia 4, 5), rezulta ca Fiul Omului nu poate fi un simplu om sau un inger si cu atat mai putin simbolul poporului ales al Vechiului Testament, ci o aparitie dumnezeiasca plina de slava de aceeasi natura ca si cu "Cel vechi in zile" (asa cum apare si in Iez. 1, 26), de la care primeste domnia universala.
De altfel, Fiul Omului, spre deosebire de cele patru fiare nu apare ca un simbol, ci ca o fiinta reala ca si "Cel vechi in zile" eu care se afla intr-o relatie intima. Ingerul care-i explica vizionarului simbolurile precizeaza ca cele patru fiare sunt patru regi dar nu spune nicaieri ca Fiul Omului este poporul Israel, multumindu-se sa se arate doar ca Sfintii Celui Prea inalt vor mosteni imparatia vesnica. Nu trebuie sa consideram insa, nici ca Fiul Omului este un Mesia dupa conceptia nationalista traditionala evreiasca pentru ca - dupa cum arata autorul - "la sfarsitul timpurilor El va primi stapanirea universala si toate stapanirile ii vor sluji Lui si pe El II vor asculta" (cap. 7, 27). Autorul cartii Daniel ignora total opinia clasica potrivit careia Mesia va fi ur om deosebit, prezentandu-L ca pe o fiiinta cereasca, dumnezeiasca.
Acest caracter transcendent al Fiului Omului ne impiedica sa-I identificam cu poporul ales al Vechiului Testament sau cu un Mesij politic. Daca examinam cu atentie viziunea profetului si explicatia ingerului vom constata ca este gresita opinia exegetilor, care considera ca ele se completeaza perfect: scena judecatii si a investirii Fiulu Omului cu puterea universala sunt ceresti, pe cand distrugerea popoarelor pagane si miluirea ramasitei credincioase (sfintii), sunt scene pamantesti. De aici reiese ca Fiul Omului este o fiinta cereasca, vesnic ca o garantie a perenitatii imparatiei Sale si nu un simbol al poporului Israel.
b) Identificarea cu intelepciunea dumnezeiasca ipostasiata.
Unii cercetatori au incercat sa evidentieze influenta scrierilor sapientiale ale Vechiului Testament asupra autorului Cartii Daniel. Pentru a descoperi sensul originar al expresiei "Fiul Omului", ei au presupus ca originea acestei notiuni trebuie cautata in Cartea Proverbelor (in special in cap. 8), in Cartea Iov si in Eclesiasit. Desigur aici este vorba de identificarea Fiului Omului cu intelepciunea divina ipostasiata care, dupa cum s-a remarcat, l-a inlocuit pe Mesia asumandu-si atributele Acestuia (in scrierile sapientiale).
Acest transfer al calitatilor, lui Mesia s-a realizat dupa toate probabilitatile, in timpul exilului cand, speranta unei restaurari nationale, sub conducerea unui descendent davidic, parea pierduta. Literatura sapientiala a Vechiului Testament nu este nicidecum straina de sperantele mesianice si se mai poate afirma si ca opera profetului Daniel "este impregnata" de teme specifice cartilor de intelepciune. De aici ar putea rezulta ca intelepciunea conceputa ca Ipostas divin a putut contribui la nasterea tabloului danielic despre Fiul Omului.
La fel ca si intelepciunea divina (Proverbe 8) Fiul Omului este investit cu demnitatea regala, este preexistent si se vorbeste despre rolul pe care-L va juca fiind chemat sa conduca imparatia vesnica a lui Dumnezeu. Adaugand la aceasta si faptul ca intelepciunea isi revendica permanent o origine si o filiatie dumnezeiasca (care pot fi comparate cu calitatile atribuite lui Mesia), (Proverbe 8, 22-31 ; Ps. 2, 7 ; Ps. 109, 3), se poate stabili un paralelism intre atributele Fiului Omului si cele ale intelepciunii.
Totusi, concluzia finala a exegetilor care au formulat aceasta ipoteza este aceea ca literatura sapientiala - si chiar recursul la intelepciunea ipostasiata din Proverbe cap. 8 - nu poate explica satisfacator geneza viziunii profetului Daniel, despre Fiul Omului. Parerea generala este ca mai curand scrierile profetice decat cele sapientiale ne pot ajuta sa descifram sensul autentic al cap. 7 din Cartea profetului Daniel.
Interpretarea mesianica
Sfintele Evanghelii, Cartea Faptelor Apostolilor, Apocalipsa si unele carti apocrife cum ar fi "Parabolele lui Enoh" si "Cartea a IV-a Ezdra" au vazut in Fiul Omului din Cap. 7 al Cartii lui Daniel o persoana sau o figura mesianica. Aceasta interpretare ca si cea a Sfintilor Parinti ai Bisericii si chiar a unor rabini cum ar fi de exemplu Rabi Akiba si Rabi Iosua Ben Levi nu poate fi rezultatul intamplarii sau al unei greseli. Dupa cum arata preotul prof. N. Neaga, daica expresia ebraica "Ben Adam" desemneaza in Iezechiel cap. 2 si in Daniel cap. 8, 17 pe om ca atare, echivalentul ei "bar enas" il indica pe Omul prin excelenta "are un inteles mai inalt referindu-se la Mesia".
Fiul Omului din: Daniel cap. 7 nu este asadar, un simplu om. "El are toate atributele lui Mesia si este chiar Mesia". Acest adevar reiese mai cu seama din faptul ca El se pogoara pe norii cerului, vine din cer, deci este un personaj transcendent. Este adevarat ca dupa traditia profetica clasica Unsul Domnului trebuia sa provina din familia Regelui David din Betlehem (Mih. 5, 1) si nu din ceruri, dar aceste, doua perspective nu se anuleaza una pe cealalta, ci sunt complementare si "nu exista nici o indoiala ca. Fiul Omului din Daniel 7, 13 este o figura mesianica in cel mai deplin sens al cuvantului".
Bazandu-se pe Sfintele Evanghelii, Sfintii Parinti chiar au echi-. valat cele doua numiri : Fiul Omului cu Fiul lui Dumnezeu iar Sfantul Ioan Hrisostom indica faptul ca din Daniel cap. 7, 13, rezulta urmatoarele invataturi de credinta :
a) Fiul este de aceeasi cinstire cu Tatal.
b) El vine in lume dupa Tatal.
c) Fiul este preexistent
Interpretarea mesianica a versetelor 13-14 din cap. 7 al Cartii profetului Daniel nu este arbitrara si se sprijina pe numeroase dovezi biblice, extrabiblice si pe vechea traditie a Bisericii.
Intre marturiile biblice pe primul loc se situeaza Sfintele Evanghelii. Mantuitorul Iisus Hristos S-a numit foarte adesea pe Sine "Fiul Omului" descoperindu-ne prin aceasta natura demnitatii Sale mesianice caci daca Mesia avea pentru Israel un inteles limitat, numele de Fiul Omului avea un inteles mult mai larg : El evoca atat smerenia naturii Sale omenesti cat si maretia Sa eshatologica.
Mantuitorul Hristos mu S-a numit pe Sine "fiu al omului", ci "Fiul Omului", articuland substantivul nominal, lasand sa se inteleaga ca, este vorba de un om unic cu totul deosebit, -mai precis ca este Mesia. Aceiasi inteles al expresiei il avem si in Faptele Apostolilor cap. 7, in cuvantarea Sf. Stefan precum si la Sf. Apostol Pavel. Expresia "Fiul Omului" este deosebit de bogata in continut si in Noul Testament are o semnificatie strict hristologiea. Ea reda in principal trei caracteristici fundamentale ale Mantuitorului :
a) natura omeneasca ;
b) mesianitatea ;
c) demnitatea de judecator (aspectul eshatologie).
M. Dalman a afirmat ca in vremea Mantuitorului expresia "Fiul Omului" nu era un titlu mesianic obisnuit, dar alti cercetatori, sunt de parere ca ea primise un sens mesianic evident chiar inainte de crestinism.
Acest lucru reiese mai ales din cartile apocrife unde interpretarea individuala, mesianica a "Fiului Omului" din Daniel cap. 7 este atestata cu certitudine : Cartea a IV-a a lui Ezdra, Parabolele lui Enoh - alaturi de cateva texte rabinice toate datand din sec. I i.d.Hr. ii aplica lui Mesia trasaturile date de Daniel 7, 13-14.
In Parabolele lui Enoh Fiul Omului care vine pe norii cerului apare ca o fiinta bine determinata, cu existenta personala si independenta dar si ca o persoana transcendenta si vesnica. Intr-un mod asemanator, "Cartea a IV-a Ezdra" Fiul Omului este conceput ca persoana individuala si transcendenta al carei rol esite acela de a mantui lumea (M. J. Lagrange priveste pericopele apocrife in care apare Fiul Omului drept interpolatii crestine, dar aceasta parere este contrabalansata de afirmatiile altor exegeti care sustin originea lor pur iudaica).
Elementele tabloului din Daniel 7, 13-14, sunt preluate de catre Sfintii Evanghelisti mai ales in legatura cu misiunea eshatologiea a Mantuitorului Hristos (Matei 10, 23 ; Marcu 13, 26 ; Luoa 22, 69 si Ioan 5 22). Daca Daniel schitase numai cateva elemente legate de aceasta misiune a lui Mesia, in Sfintele Evanghelii ne vorbeste despre Sine insusi Fiul Omului aratandu-ne ca la a doua venire se va descoperi intreaga lui slava care a inceput a se arata la inviere si ca la Judecata finala va sta in dreapta Tatalui ca Judecator suprem (Marcu 14, 62).
Pe langa aceste referinte ale Mantuitorului in calitatea Sa de Mesia Fiul Omului, in Sfintele Evanghelii mai avem si marturiile celor din jurul Sau : minunile savarsite ide El, invatatura si viata Sa dumnezeiasca reprezinta implinirea tuturor asteptarilor mesianice. Dandu-si numele de Fiul Omului mai ales atunci cand vorbeste despre patimi si moarte, Mantuitorul a mai afirmat si identitatea dintre Ebed Iahve-cel care sufera si moare pentru faradelegile poporului - si Fiul Omului.
Sfintele Evanghelii dovedesc cu prisosinta ca Fiul Omului din Cartea profetului Daniel este Hristos, Cel prin care vine in lume imparatia lui Dumnezeu (Matei 4, 17).
Intre prima venire a Domnului si Parusie este Biserica, Trupul cel tainic al Domnului, care trebuie sa-si asume rolul de Fiu al Omului in "momentul" dintre inviere si Parusie. Numai in acest sens se poate afirma ca Fiul Omului are si o valoare colectiva ca profetia lui Daniel nu se refera numai la Hristos, ei si la Biserica lui, la noul Israel, la noul popor a lui Dumnezeu (Daniel 2, 44 ; conf. Marcu 14, 58 ; Ioan 2, 19-21 ; Gal. 6, 16 etc).
In concluzie putem spune ca, textul Daniel 7, 13-14 este o profetie mesianica deosebit de importanta care a contribuit la adaugarea a numeroase elemente de credinta inedite la tezaurul doctrinar al Vechiului Testament. Semnificatia ei reala a fost lamurita o data pentu totdeauna de scrierile Noului Testament, prin care speranta domniei universale a lui Mesia, a viitorului eshatologic al omenirii - mesajul central al cartii profetului Daniel - a devenit o certitudine.
Parintele Liviu Valcea
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.