Temple, preoti, rituri, sarbatori
Hititii, ca locuri de cult aveau temple marete, concepute ca si la asiro-babiloneni, dupa modelul palatelor regale. Templele mari se compuneau dintr-un vestibul, o curte, o sala de cult si un sanctuar sau apartament particular al zeului. Prezenta divinitatii in templu era reprezentata prin statuia acestuia. Unele rituri ale cultului nu se savarseau in templu ci pe camp, in munti, iar in astfel de imprejurari se obisnuia ca in locul respectiv sa se aseze un cort, care tinea loc de templu.
Marele preot al cultului hitit era marele rege al tarii Hatti, preotul zeitei Soare din Arinna. In provincii el era reprezentat de guvernatorii locali. La anumite sarbatori, daca tara era in razboi, regele trebuia sa lase conducerea unui general pentru a-si implini datoria de mare preot.
Clerul era impartit in doua categorii: cler superior si cler inferior. Nu li se impunea celibatul si nu locuiau in incinta sacra. Mutilarile corporale constituiau un impediment pentru savarsirea serviciului divin.
Esentialul cultului il forma, ca si la egipteni, spalarea, imbracarea si hranirea zeului.
Existau sarbatori fixe si intamplatoare. Printre cele fixe se numara in primul rand Anul Nou, care se celebra iarna, nu la sosirea primaverii. Apoi pruruli sau wurulli, sarbatoare de la sfarsitul iernii sau inceputul primaverii, celebrata succesiv in marile orase, sarbatoarea plantei comestibile antahsoum, celebrata primavara, si o intreaga serie de sarbatori ale aratului, secerisului, de fundatie a templelor sau in cinstea anumitor persoane. Sarbatorile intamplatoare erau hotarate de rege. Din acestea amintim nuntarijasa, un fel de pelerinaj pe care regele il facea la diferite sanctuare in cursul sezonului de iarna al fiecarui an, insotit de regina si principi, de o parte a curtii si de numeroase persoane consacrate serviciului zeilor, inainte de plecarea la razboi si la inapoiere aveau loc de asemenea serbari.
Zeilor li se aduceau ofrande ca : branza, lapte, fructe, grasimi, uleiuri, vite, pasari, porci si chiar cate un caine. Tot ce se aducea ca ofranda trebuia sa fie neaparat integru, fara pata sau defect.
Jertfele umane sunt amintite la hittiti numai in legatura cu dezastrele militare. Atunci se aduceau jertfa: un om, un tap si un purcel. Se taiau jertfele in doua si se asezau partile la o asa de mare distanta incat oastea sa poata trece printre ele.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.