Rugaciunea in islam
Fiecare musulman are obligatia sfanta de a se ruga lui Dumnezeu de cinci ori pe zi. Pe langa aceasta obligatie absoluta, musulmanul poate sa implineasca si alte obligatii de rugaciune ocazionala, pentru ajutor in vreme de seceta, de boala, de nenorociri etc. Termenul cel mai cunoscut pentru desemnarea rugaciunii este, in limba araba, acela de salat. Dar, de fapt, salat indica randuiala ce se urmeaza la rugaciunea din cele cinci momente ale zilei. Pentru ceea ce s-ar numi rugaciune simpla exista un alt termen, acela hizb.
Formula introductiva a rugaciunii musulmane o constituie insasi chemarea la rugaciune, pe care muezinul o adreseaza tuturor musulmanilor, de 5 ori pe zi, din inaltimea minaretului si care are urmatorul continut: "Mare este Dumnezeu ! Mare este Dumnezeu ! Mare este Dumnezeu ! Marturisesc ca nu exista dumnezei in afara de Dumnezeu ! Marturisesc ca nu exista dumnezei in afara de Dumnezeu ! Marturisesc ca Muhammad e profetul lui Dumnezeu ! Marturisesc ca Muhammad e profetul lui Dumnezeu ! Veniti la rugaciune ! Veniti la rugaciune ! Veniti la izbanda! Veniti la izbanda ! Mare este Dumnezeu ! Mare este Dumnezeu ! Nu sunt alti dumnezei decat Dumnezeu !".
Primele cuvinte par sa fie o varianta a ebraicului "Sema", prelucrata in sens musulman, prin care se pune accent pe unitatea lui Dumnezeu : Dumnezeu este unul si in afara de El nu exista alte divinitati. Asemenea credinciosului mozaic, si credinciosul musulman face aceasta marturisire de credinta inainte de a-si incepe rugaciunea propriu-zisa, fie individual, fie in locasul de cult.
Cea mai importanta rugaciune si cea mai eficienta, este aceea facuta in locasul de cult.
Rugaciunea, asadar, inalta sufleteste si poate sa duca la stergerea pacatelor, daca este facuta cu intentie sincera. Ea exprima in islamism starea de supunere absoluta fata de Dumnezeu (Allah). O astfel de stare este starea normala a omului, a musulmanului, ca supus neconditionat in fata Stapanului suprem.
Cea dintai sura a Coranului, numita surat-al-fatiha, constituie si miezul rugaciunii islamice. Iata continutul ei : "numele lui Dumnezeu cel milostiv si preaindurat! (1) Laudat fie Dumnezeu, Stapanul lumii, (2) prea milostivul, (3) imparatul Zilei judecatii! (4) Tie ne plecam si de la Tine cerem ajutor. (5) Calauzeste-ne pe drumul cel drept, (6) drumul celor pe care i-ai umplut de bunatati (7) iar nu al celor care Te-au miniat, nici al celor rataciti".
Rugaciunea islamica este structurata si pe succesiunea unor "coduri", cum ar fi : al sfinteniei (Laillaha ilallah Muham-madun lasulullah), al evidentei, al preamaririi lui Dumnezeu, al unitatii lui Dumnezeu, al apologiei si al repudierii politeismului. Surat al-fatiha ramane cea mai sfanta parte a rugaciunii.
Diverse ocazii din viata musulmanului sunt marcate prin rugaciune. Astfel: nasterea, casatoria, pocainta pentru pacate, trecerea primejdiilor neprevazute si a perioadelor de calamitate naturala, momentul mortii si asezarea in mormant. Nou-nascutul primeste, prin grija celor din jurul sau, soptita la ureche, marturisirea cea mai scurta a credintei islamice pentru ca aceasta sa-i fie reazem al intregii vieti. De asemenea, insasi chemarea la rugaciune trezeste in musulman constiinta rugaciunii ca indatorire fata de Dumnezeu. In cazuri grele, de calamitate, musulmanul se roaga si poate primi alaturi de sine, in mod exceptional, in moschee, crestini care doresc sa participe la implorarea milostivirii divine pentru inlaturarea primejdiei. Plecarea din viata pamanteasca a semenului musulman este iarasi un prilej de rugaciune si de manifestare a fratiei islamice. Dumnezeu este singurul care insoteste dincolo de pragul vietii pamantesti pe cel decedat, asa cum se desprinde din textul ultimei rugaciuni rostite la mormantul musulmanului: "Dumnezeule, impreuna calator cu cel singur, Tu Cel de fata care nu esti niciodata strain, Tu Cel apropiat cand altii sunt departe, insoteste-ne pe noi si pe el, ai mila de noi la instrainarea aceasta si de el la instrainarea lui, sterge cele scrise pe fila vietii lui si iarta lui si noua si celui care stind linga groapa lui a rostit : La illaha illa'llah Muhammadun rasulu'llah".
Musulmanul nu poate comunica prea multe cu Dumnezeu, atata vreme cat rugaciunea nu este altceva decat o forma accentuata a supunerii absolute. Rugaciunea lui este doar o reinnoire a starii de abd (rob), fata de Dumnezeu ca Imparat absolut.
-
Sfantul Ioan din Konitsa, un musulman devenit marturisitor al lui Hristos
Publicat in : Vietile sfintilor -
Stalpii religiei islamice
Publicat in : Secte si culte -
Sfantul Ahmed, musulmanul ajuns mucenic
Publicat in : Vietile sfintilor -
Catedrala Vank din Ispahan
Publicat in : Biserica in lume
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.