Coranul ne relateaza ca dupa ce Allah l-a modelat pe Adam, "a suflat duhul sau in el", dandu-i astfel duh de viata (ruh) sau suflet (nafs). In sufletul lui Adam au fost create toate sufletele descendentilor sai, care urmau sa se nasca din femeie printr-o a doua creatie.
Ruh, indeobste tradus ca duh sau spirit, isi are originea directa in Allah. El insufleteste trupul. In ceea ce priveste natura ontologica a lui ruh, se crede ca ar fi un corp fin plasat in trup, probabil in inima, sau chiar raspandit in intreg trupul. Atat musulmanii ortodocsi cat si misticii sustin ca ruh este un corp si ca de el depinde viata noastra. Exista cazuri in care conceptul de ruh este definit prin termenul nafs. In astfel de imprejurari confuziile terminologice raman bine limitate, intrucat conceptul in sine poate fi usor diferentiat si fixat.
Nafs sau sufletul este considerat in general ca fiind sufletul animal, cea mai joasa parte spirituala care incita la rau. In gandirea mistica musulmana, nafs este corespondentul notiunii de trup, un trupul care incita la pacat. In acelasi timp, nafs mai este si eul uman - ego.
Despre existenta sufletului dupa moarte Coranul nu da prea multe detalii. Doar ca la moartea celor piosi sufletele lor sunt luate de Allah langa El, pastrandu-l pana la ziua judecatii, cand vor fi reunite cu trupurile inviate.
Cat priveste problema preexistentei sufletelor, traditia islamica sugereaza ca la prima creare a tuturor sufletelor in sufletul lui Adam si pana la cea de a doua creare prin concepere in pantecele unei femei, ele sunt pastrate de Allah.
Conceptia coranica despre suflet a fost preluata si interpretata in diferite feluri de catre teologi si mistici. Primii teologi musulmani (mutakallimu) adopta o atitudine materialista fata de suflet. Tot ceea ce exista, de la spiritul divin si pana la sufletul animal, este de natura materiala, sau reprezinta un accident al substantei materiale. Atomistii musulmani, dupa care intreaga lume consta din atomi si accidenti ai atomilor, plaseaza sufletele printre accidentii atomilor. Aidoma atomilor, sufletele iau nastere si dispar in fiecare clipa. Aceasta negare a independentei si continuitatii naturii esentiale a sufletului nu anuleaza in nici un caz imortalitatea, ci scoate sufletul din inlantuirea cauzalitatii naturale. Conceptia despre suflet ca substanta materiala este, de altfel, strans legata de credinta in metempsihoza sau reintrupare.
Printre primii teologi musulmani care au sustinut natura spirituala a sufletului amintim pe Nazzam si scoala creata de el.
In general, misticii musulmani accentueaza factorul emotiv al religiei, starile afective, desi scopul suprem al vietii omului este prezentat ca o forma de cunoastere (gnosis) realizata prin experienta imediata a divinului.
Misticii de mai tarziu au dezvoltat idee Omului perfect, de obicei prezentat dupa chipul lui Mohamed, care constituie nu numai o reflectie a frumusetii divine.
In ciuda acestei conceptii superioare despre om, si acestei mistici se pastreaza credinta ca Domnul ramane Domn, iar servitorul ramane servitor.
-
Crearea omului in islam
Publicat in : Islam -
Trupul in islam
Publicat in : Islam -
Coranul - argument pentru violenta?
Publicat in : Islam -
Scrierile sacre in Islamism
Publicat in : Islam
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.