Sarbatoarea Corturilor este una dintre cele trei mari sarbatori evreiesti de peste an, alaturi de Paste si Cincizecime. Evreii isi sarbatoreau zilele alese prin pelerinaj la Templu, prin cantece religioase si prin aducerea de jertfe, in semn de recunostinta fata de Iahve, pentru toate binefacerile primite din partea Lui. Fiecare sarbatoare devenea obligatorie, pentru fiecare evreu, incepand cu varsta de 13 ani, cand el era considerat apt in implinirea poruncilor mozaice.
Aceasta sarbatoare tinea sapte zile, ea fiind praznuita intre zilele 15 si 22 ale lunii a saptea (Tisri). Numele acesteia, anume "a Corturilor", se trage de la perioada despre care aceasta face amintire, anume de perioada locuirii in corturi, de la iesirea din Egipt si pana la intrarea in Canaan.
"In ziua a cincisprezecea a lunii a saptea, cand va strangeti roadele pamantului, sa sarbatoriti sarbatoarea Domnului sapte zile: in ziua intai este odihna si in ziua a opta iara este odihna. In ziua intai sa luati ramuri de copaci frumosi, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunzele late si salcii de rau si sa va veseliti inaintea Domnului Dumnezeului vostru, sapte zile. Sa praznuiti sarbatoarea aceasta a Domnului sapte zile in an: acesta este asezamant vesnic in neamul vostru. In luna a saptea sa o praznuiti.
Sa locuiti sapte zile in corturi; tot israelitul bastinas sa locuiasca in corturi, ca sa stie urmasii vostri ca in corturi am asezat Eu pe fiii lui Israel, cand i-am scos din pamantul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru" (Levitic 23, 39-43).
Precum am amintit si mai sus, aceasta sarbatoare aminteste de sederea evreilor in corturi, in toata vremea ratacirii prin pustie (40 de ani), cand Dumnezeu, in urma legamantului de pe Muntele Sinai, le-a purtat de grija si, in pofida greutatilor naturale, le-a asigurat existenta.
Serbarea acesteia arata si multumirea adusa lui Dumnezeu pentru culegerea roadelor de toamna. Datorita acestui lucru, ea se mai numeste si "sarbatoarea culesului". "Sa tii apoi sarbatoarea secerisului si a strangerii celor dintai roade ale tale, pe care le-ai semanat in tarina ta, si sarbatoarea strangerii roadelor toamna, cand aduni de pe camp munca ta" (Iesire 23, 16).
Vreme de sapte zile, evreii se mutau in corturi, adesea construite pe acoperisul caselor lor, in curti sau pe strazi, prima si ultima zi fiind tinute dupa randuiala sabatica, in repaos total. Zilele de la mijloc erau vazute ca semi-sarbatori religioase, in acestea aducandu-se numai jertfe, afara de repaos sabatic si adunare sfanta.
Solemnitatea acestor zile se vede si din multimea jertfelor ce se aduceau la Templu. Astfel, in prima zi se aduceau la Templu un tap, ca jertfa pentru pacat, 13 vitei, 2 berbeci si 14 miei de un an (ardere de tot - holocaust). Impreuna cu acestea se aduceau si jertfe nesangeroase, faina si untdelemn. "In ziua intai sa aduceti ardere de tot, jertfa, mireasma placuta Domnului: din cireada, treisprezece vitei, iar din turma, doi berbeci, paisprezece miei de cate un an; dar sa fie fara meteahna. (...) Si cu ei dar de paine si turnare pentru vitei, pentru berbeci si pentru miei, dupa numarul lor, cum e randuiala; iar din turma de capre sa aduceti un tap, jertfa pentru pacat, peste arderea de tot necontenita cu darul de paine si cu turnarea ei" (Numeri 29, 13, 33-34).
Ca semn al bucuriei, evreii impodobesc locul (casa, sinagoga) cu frunze de copaci (finic, palmiei, salcie). "In ziua intai sa luati ramuri de copaci frumosi, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunzele late si salcii de rau si sa va veseliti inaintea Domnului Dumnezeului vostru, sapte zile" (Levitic 23, 40). Ultima zi a sarbatorii se numeste, ca si la Pasti, "incheierea sarbatorii", ea fiind praznuita prin aducerea de mai putine jertfe (un vitel, un berbec, sapte miei, faina si untdelemn).
Cand sarbatoarea Cincizecimii cadea intr-una dintre cele sapte zile, in anul sabatic, inaintea poporului se citeau cele cinci carti ale Pentateuhului (Tora). Aceasta sarbatoare era una mai putin religioasa si mai mult populara. Dupa exil, solemnitatea sarbatorii a crescut, ea adunand mai multe obiceiuri.
Dintre noile traditii, luate in timp de sarbatoarea Corturilor, le amintim pe urmatoarele: in prima seara se aprinde candelabrul din curtea femeilor, de la Templu, iar barbatii, cu faclii in mana, canta si joaca. Mai apoi, zilnic, evreii poarta in mana ramuri din patru pomi diferiti: etrog, palmier, mirt si salcie. Frunzele se fluturau deasupra Altarului, zicandu-se: "Miluieste-ne!" In ziua a saptea, aceasta inconjurare a Altarului se facea de sapte ori, amintindu-se de cucerirea Ierihonului.
In fiecare zi, cand se aduceau jertfele ardere de tot, slujitorul de la Templu mergea la lacul Siloam, spre a lua apa, intr-un vas de aur. Apa amestecata cu vin era, mai apoi, aruncata la picioarele Altarului, in timp ce altii cantau cantece, spre a face amintire de minunea izvorarii apei din stanca, pe cand poporul ratacea prin pustie. Acest obicei facea trimitere si la profetia mesianica din cartea Isaia: "Veti scoate apa cu veselie din izvoarele mantuirii" (Isaia 12, 3).
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Aducerea Fecioarei Maria la templul din Ierusalim
Publicat in : Intrarea in Biserica a Maicii Domnului -
Belgrad - Catedrala Sfantul Sava al Serbiei
Publicat in : Biserica in lume -
Preotia universala a laicilor in traditia orientala
Publicat in : Dogma -
Cronologia vietii Mantuitorului
Publicat in : Istoria bisericii in primele trei secole -
Intampinarea Domnului nostru Iisus Hristos
Publicat in : Viata liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.