Cand un taximetrist, satul de reparatiile pe care trebuia sa le faca saptamanal amaratei de Dacii cu care-si castiga existenta, din cauza arhimediatizatelor gropi din carosabil, a apelat la ajutorul unui preot ca sa faca o sfintire vehiculului, ziarele de scandal s-au grabit sa relateze evenimentul in mod ironic, speculand senzationalul. Accentul a fost pus pe incompetenta primarilor de a rezolva acest cosmar edilitar, ca si cum numai o stare de disperare extrema ar putea aduce pe un crestin in situatia de a cere ajutorul Celui de Sus pentru apararea bunului sau de rele. In realitate, sfintirea unei masini, a unui vapor sau avion de catre preot, nu este ceva iesit din comun, un fapt  bun de scris numaidecat cu litere de o schioapa pe prima pagina a ziarelor Este vorba de o practica crestina, care la noi, numai dupa decembrie ’89 a inceput sa fie vizibila.

Traditia ierurgiilor

Toate binecuvantarile si sfintirile de care se bucura crestinul in timpul vietii se numesc ierurgii. Acestea sunt, asa cum defineste dictionarul ortodox, „slujbe oficiate de preoti sau episcopi, care au menirea de a scoate credinciosii, natura si lucrurile ce ii inconjoara de sub puterea vrajmasului si de a-i sfinti, a-i curata si a-i binecuvanta, prin pogorarea asupra lor a harului si a puterii dumnezeiesti.

Spre deosebire de Taine, la ierurgii primeaza credinta primitorului pentru a se inregistra efectul slujbei“. Scopul ierurgiei este de a-l purifica pe omul credincios si firea inconjuratoare in care traieste el, adica, vietatile si lucrurile de care are nevoie pentru trai sau pentru viata sa materiala si spirituala. Dupa forma, structura externa sau lungimea lor,  ierurgiile se pot imparti in trei categorii: rugaciuni, randuieli si slujbe. Cele mai scurte ierurgii sunt alcatuie dintr-o simpla rugaciune sau molitfa. Spre exemplu: rugaciunea pentru binecuvantarea salciei, citita in Duminica Floriilor, sau rugaciunea pentru binecuvantarea strugurilor, citita pe 6 august, de Schimbarea la Fata. Cele mai importante si mai lungi ierurgii sunt cele care poarta titlul de slujbe.

 

De la icoane la calorifere

Exista rugaciuni speciale, care se citesc de catre preot, pentru ograda, vie, pomi si fructe, gradini, holde, tarina, animale, pentru oprirea ploilor abundente ori pentru seceta, pentru izbavirea de cutremur, pentru cei ce calatoresc si pentru cei ce nu pot dormi, pentru copiii care nu reusesc sa invete etc. Se rostesc rugaciuni pentru binecuvantarea institutiilor sau asezamintelor, la inaugurarea unor firme sau spatii comerciale. La romanii ortodocsi se mai sfintesc: icoanele, statuile, fantanile, placile comemorative, steagurile, troitele, crucea care se asaza la capataiul mortului in cimitir, barcile, uneltele, hainele etc. Vasile Ioana, un preot inimos de la „Biserica Dintr-o zi“ din Bucuresti, a sfintit mai multe calorifere, cumparate cu banii stransi de la credinciosi, pe care le-a oferit apoi saracilor din Parohia sa. Majoritatea credinciosilor de la noi cheama preotul pentru sfintirea locuintei sau a terenului pentru constructie. Se spune ca e bine sa se faca sfintirea casei la fiecare inceput de luna. Inainte de venirea preotului totul trebuie sa fie curat, se spala geamurile, usile, covoarele, se vopsesc dusumelele, pentru a respecta acest moment cum se cuvine. Au fost si cazuri, la tara, cand oamenii au chemat preotul sa sfinteasca grajdurile sau cotetele cu pasari, un lucru in totala contradictie cu rolul acestui act crestin. Altii l-au chemat pe preot ca sa le  sfinteasca mobila noua de bucatarie, aparatura electrocasnica (ce includea o masina de spalat cu programe, un robot de bucatarie, aparatul de aer conditionat si un frigider).

 

Cum se sfinteste o masina

E bine de stiut ca nu orice obiect se poate sfinti. De exemplu, nu se pot sfinti verighetele, inainte de cununie, pentru acestea existand chiar slujba de cununie. Unii preoti spun ca nu se pot sfinti nici cruciulitele care se poarta la gat, pentru ca nu exista o rugaciune pentru acestea. Nu acelasi lucru, insa, se poate spune despre autovehicule pe patru sau mai multe roti. Pentru acestea exista o rugaciune de sfintire cu totul si cu totul speciala! Preotul si dascalul incep sa citeasca „rugaciunea pentru binecuvantarea masinii“, iar proprietarul acesteia trebuie sa stea alaturi de ei. Capota este ridicata, in asa fel incat sa se poata stropi motorul cu agheazma, iar usile autoturismului si portbagajul sunt larg deschise. Chiar si in interiorul masinii se da cu apa sfintita, pe fiecare scaun si pe volan. In vremea aceasta preotul zice de trei ori: „Se binecuvanteaza masina aceasta prin stropire cu apa sfintita, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin!“. O rugaciune asemanatoare se face si pentru binecuvantarea elicopterelor, avioanelor din flotila comerciala, de pasageri,  militare sau particulare. Preotul stropeste cu apa sfintita motoarele, elicele, aripile, fuselajul. Apoi se urca in cabina pilotilor si in interiorul avionului, dand cu agheazma pe fiecare loc. De curand, Compania Austrian Air Lines  a sfintit unul dintre avioanele sale de pasageri pe Aeroportul International Bucuresti Otopeni.

Rugaciune de binecuvantare a masinii

„Doamne, Cel ce esti Calea, Adevarul si Viata, Cel ce porti de grija fapturilor Tale, indreptandu-le si pazindu-le pasii, Cel ce ai trimis lui Isaac si lui Tobie ingeri impreuna calatori, si calatoria si intoarcerea lor pasnica ai facut-o, Cel ce L-ai ridicat pe Ilie la cer cu caruta de foc, iar inspre Emaus ai calatorit dimpreuna cu Luca si cu Cleopa, binecuvanteaza masina robilor Tai (se rosteste numele proprietarului), ocrotindu-i in drumurile lor de toate primejdiile, dandu-le inger pazitor, insotindu-i cu dumnezeiasca Ta binecuvantare si intorcandu-i totdeauna cu pace la casa lor. Caci Tu esti Cel ce ocarmuiesti si binecuvantezi toate si Tie marire inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin!“

                                                                                     Gabriel MATEESCU
                                                                           Lumea credintei, anul II, nr. 10(15)

.