Targul iconarilor si mesterilor cruceri

Deschis vineri, de Ziua Crucii, Targul iconarilor si mesterilor cruceri de la Muzeul Taranului Roman din Capitala reprezinta un prilej deosebit pentru public de a vizita trei expozitii remarcabile, ateliere deschise, si de a se intalni cu creatorii, cu fauritorii de icoane si izvoade, troite si cruci, obiecte de cult, dar si de a gusta cateva mancaruri traditionale. Numarul  participantilor este mai restrans decat la targurile traditionale dar organizatorii au mizat in primul rand pe calitate. Targul de anul acesta este mai degraba un tip de act cultural care incearca sa recupereze frumusetea obiectului de cult si a spatiului din care provine acesta.

Lila Pasima, cercetator, coordonator al sectiei "Actiune culturala" de la Muzeul Taranului Roman s-a ocupat indeaproape de organizarea acestui targ . Am gasit-o in curtea Muzeului, printre vizitatori si expozanti, preocupata de bunul mers al lucrurilor in cadrul acestui proiect de care este foarte atasata.

- Doamna Lila Pasima, va rog sa ne fiti ghid,  cateva minute, prin expozitiile pe care le-ati pregatit pentru public.

- Am numit aceasta actiune "De Ziua Crucii. Praznic. Insemne"  pornind inainte de toate de la sarbatorirea Inaltarii Sfintei Cruci, una dintre cele mai frumoase si mari sarbatori ale crestinatatii. I-am spus  apoi "Praznic" pentru ca am vrut sa praznuim de Ziua Crucii amintirea lui Horia Bernea care s-a nascut intr-o zi de 14 septembrie si a murit acum sapte ani in decembrie.  Si "Insemne" pentru ca pornind de la semnul crucii am dorit foarte mult sa le aratam vizitatorilor seria noastra de pecetare, de pristolnice, si oarecum o incercare de tipologizare a acestui obiect de cult care este extraordinar de frumos si care reprezinta foarte, foarte multe ritmuri si alternante atat in forma si in volum cat si in scriitura, in scobirea si zugravirea lui. 

Deci in afara de inscriptiile obligatorii "Iisus Hristos Nazarineanul, Regele Iudeilor" apar foarte multe alte insemne, cateodata ingeri, uneori sfinti, alteori o casuta, o biserica, lucruri foarte delicat si fragil inscrise si, de multe ori, trecute poate cu vederea, aproape insesizabile. Expozitia aceasta cu insemne se afla in Sala "Acvariu" a Muzeului. Ea a fost imaginata intr-un spatiu de trecere aerat, marginit de doi pereti de sticla. Insemnele sunt destul de mici si fragile, puse pe niste ritmuri de panzatura foarte delicate,  este aproape ca o trecere spre expozitia mare care se cheama "De Ziua Crucii. Semne".

Aceasta expozitie se afla in Sala "Foaier" unde avem cateva trasee care ne duc foarte frumos si concentrat spre cel mai important obiect al salii, e vorba de tetrapodul extraordinar de frumos si oarecum atipic, avand de fapt cinci turle de biserica ce ii incheie forma. A fost adus tocmai din Apoldu de Jos,  de la o bisericuta din Marginimea Sibiului. Si, practic, de la acest tetrapod am pornit toata compunerea spatiului. Ne-am dorit o recuperare, bineinteles fragmentara, a acestui spatiu sacru care "musteste" de obiecte de patrimoniu, de stare, numai sa vrei sa-l vezi, numai sa ai sufletul pregatit pentru el si deschis. Am dorit sa largim putin aceasta "carare" pentru ca  suntem obisnuiti ca la targul iconarilor sa vedem icoane, mici troite, pecetare si atata tot. De data aceasta am dorit altceva. Veti vedea un perete intreg dedicat colegilor nostri de la Fundatia DALA care fac un lucru extraordinar pe teren, au cercetat peste 35 de troite din Marginimea Sibiului, le-au clasat, le-au fotografiat (unele dintre ele nici nu sunt trecute in patrimoniu). Sunt troite cu fresca de la sfarsitul  secolului al  XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. Pictura din interiorul troitelor este iarasi extraordinara si poate fi clasata ca pictura de patrimoniu. Si cred ca mi s-a parut mult mai importanta aceasta recuperare fragmentara decat un traseu simplu in care icoane contemporane, mai mult sau mai putin valoroase din punct de vedere al calitatii, sunt lasate spre vanzare. Am inchipuit iarasi acest "du-te-vino" dinspre si inspre cruce si inspre acest spatiu sacru si prin alte materialitati. Lumea poate sa gaseasca un covor de rugaciune "Rug" al Marianei Macri, artista profesionista, care este extraordinar de puternic si fragil in acelasi timp si aproape duce spre abstractie semnul crucii sau "Gradina Raiului" in chip de vartelnita si cu arborii lui Iesei pictati pe placuta de lemn, apoi putem vedea scriitura, izvod, pana si o scoarta a strabunicii mele din Macedonia care are semnul crucii primar, iarasi ca punct foarte puternic de concentrare a semnului, pusa in relatie directa cu acest tetrapod. Poate ca am incercat cumva acel traseu initiatic de care ne povestea atat de mult Horia Bernea, am incercat sa "fortam" vizitatorul sa descopere aceste semne, nu la prima vedere ci printr-un efort individual de cautare si de repozitionare a acestui frumos spatiu in care ne miscam: biserica si spatiul sacru in general.

- Aveti aici si un mester crucer care poate fi vazut la lucru.

- Da, este una dintre bucuriile noastre. Este de fapt a treia expozitie pe care am dorit s-o aratam publicului in cadrul acestei actiuni, in acelasi sistem de salvare de urgenta a unui patrimoniu care de multe ori este uitat, ignorat cu sau fara buna stiinta , tratat cu indiferenta.

De data asta e vorba de un mester crucer, unul dintre ultimii din satul Salcia din jud. Dolj care mai inchipuie cruci, asa cum a apucat de la ai lui.Paul Balaci ciopleste si picteaza cruci si crucite si puteti afla povestea mestesugului lui. El se afla si astazi aici in Sala "Irina Nicolau" unde poate fi vazut cum lucreaza si unde este si expozitia de cruci si fotografii consacrata lui. I-am facut si o instalatie de cruci chiar langa bisericuta noastra din curte. Sunt crucile pe care Paul Balaci le-a facut special pentru aceasta expozitie si cu care noi am reconstituit spatiul unui cimitir.  Pentru el, ceea ce face este o meserie dar duhul transpare prin mestesug. El spune: " asa am apucat de la ai mei". Lucrurile par simple, dar sunt atat de individuale, de personalizate si pun atat de mult accent pe identitatea locului incat practic pentru noi apar ca un fel de minuni tezaurizate aproape ca picturile sau sculpturile copte crestine. Sunt lucruri minunate cu care nu ne intalnim foarte des.