Născătoarea Luminii celei neînserate, mă rog: Ia aminte la mine, cel ce îţi vestesc şi mă mărturisesc. Căci m-am înnoroit şi m-am spurcat, şi întunecat m-am făcut eu, ticălosul! Pămîntul l-am pîngărit, vai mie, netrebnicul cu multele mele păcate, Stăpînă! Pentru aceasta strig acum suspinînd către Judecătorul cel nemitarnic, împotriva mea aducînd, vai mie, şi martori: cerul, împreună cu stelele şi soarele. Iar furtuna gîndurilor mele m-a împresurat şi mă cufundă întru deznădăjduire. Sufletul meu cu cutremur este ţinut, aşteptînd, vai, osînda. Născătoare de Dumnezeu, toată nădejdea mea spre tine o pun eu, curvarul. Vezi că de toată ruşinea s-a umplut, vai mie, faţa robului tău! Măcar tu roagă neîncetat pe Acela pe care L-ai născut să mă mîntuiască şi pe mine, nevrednicul. Dezleagă-mi tu singură legăturile cele nedezlegate, ceea ce pe Izbăvitorul L-ai născut lumii. Pe mine, cel ce m-am înnegrit şi întuneric m-am făcut, cu lacrimile pocăinţei albeşte-mă. Pe mine, cel ce m-am omorît cu multa trîndăvie, ceea ce ai născut Viaţa, înviază-mă. Pe mine, cel ce m-am înstrăinat de Dumnezeu şi de Sfinţii îngeri, către Dînşii întoarce-mă iarăşi.

Cu adevărat minune înfricoşată! Cum de a răbdat păcatele mele Domnul! Cum nu m-a pogorît îndată, de viu, în fundul iadului pe mine, ticălosul! Cum nu a trimis de sus toiag nearătat sau sabie, să mă lovească pe mine!

Iar tu, cu adevărat, cu rugăciunile tale mi-ai dăruit mie viaţa, Stăpînă, căutînd pocăinţa mea, pe care însăţi tu dăruieşte-o mie, robului tău. Căci tu, prea-bună, eşti zidul meu, şi limanul, şi întărirea. Străluceşte-mi mie lumina Dumnezeieştii tale feţe, ca în miezul nopţiil cîntare de laudă să-ţi aduc ţie, Dăruieşte-mij mie umilinţă, Stăpînă, suspinuri netăcute şi lacrimi. Intinăciunile mele cele sufleteşt spală-le şi iertare desăvîrşită dăruieşte-mi, ca ceea ce eşti om de Dumnezeu purtător şi pe Dumnezeu purtător de om L-ai născut. Să te văd pe tine în miezul nopţii, Prea-curată, ci ochii cei gînditori, şi mă voi bucura.

O, tăria mea! O, nădejde neruşinată! O, viaţă şi lumină dulce a robului tău! Primeşte ruga aceasta, care se aduce ţie din limbă pîngărită şi din gură spurcată. Acum, noaptea să se facă robului tău zi de mîntuire, Mireasă Dumnezeiască. Acum, bucură-se îngerii, Stăpînă, şi duhurile Drepţilor de mine, ca eu cu mulţumită să slăvesc cu bucurie prea-sfînt numele tău. Că ştiu că tu, Prea-lăudată, poţi către Dumnezeu, pe Care L-ai născut, toate cîte le voieşti; o, Treime, închinăciunea se cuvine Ţie!

O, Maică a lui Dumnezeu, mai presus de toată mintea şi cuvîntul! O, Fecioară, care eşti cu ne-asemănare mai înaltă decît toată fecioria, ca ceea ce şi mai înainte de Dumnezeiasca naştere ai fost fecioară mai presus decît toate fecioarele, şi întru însăşi naşterea, şi după naştere aceeaşi ai rămas! Prin care firea oamenilor - cea care a căzut de demult şi departe de la Dumnezeu s-a sălăşluit - prin socotelile negrăitei iubiri de oameni şi ale neasemănatei împreună pogorîri, s-a unit cu fericita şi dumnezeiasca fire, nicidecum suferind Ipostasul schimbare sau amestecare sau strămutare; prin care, şi după prea-înfricoşata unire şi împăcare - din cuviinţă căzînd noi iarăşi, din pizma celui rău Şi din deşertăciunea minţii noastre - iarăşi ne chemăm înapoi şi pe Fiul tău şi Dumnezeu îl aflăm milostiv către noi, prin mijlocirile tale cele fără de osteneală către Dînsul.

Rogu-mă - celei milostive şi iubitoare oameni, Maica milostivului şi iubitorului de oameni Dumnezeu - şi ţie mă cuceresc: Adaugă-mi mie, celui ce mă rog în ceasul acesta, mai mult decît altădată acoperămîntul şi sprijinul cel de la tine. Căci, fiind cu totul necurăţie şi noroi al păcatului şi, în scurt a zice, lăcaş al tuturor patimilor celor de suflet stricătoare, şi la prea-curatele şi înfricoşătoarele Taine ale Fiului tău şi Dumnezeu voind să mă apropii, sînt în grijă şi de cutremur sînt ţinut, căutînd la mulţimea păcatelor mele. Căci, pe care din simţirile mele nu le-am mînjit eu, ticăloşitul? Care sîrguinţă satanicească cu făţărnicie şi cu voire şi cu covîrşire nu am lucrat-o? Cu care gînduri necuvioase şi ziceri deşarte nu m-am stricat? Care chip de robie nu a stăpînit desăvîrşit mintea mea? Căci nu numai întru patimile întru care ticăloşeşte am căzut sînt purtat ici şi colo, ca un robit, cu prinderea în minte; nici numai întru acelea care-mi vin prin neînfrînarea simţurilor, din fapte străine, sau din împreună vorbiri, sau din ceea ce a venit din auz, sau care s-au văzut de mine, peste sine-mi grămădind idoli răi şi vicleni, acestea răspîndindu-mi mintea; ci sînt purtat şi întru cele ce încă nu s-au făcut, nici se vor face, nici au fost cîndva auzite, nici văzute; învoindu-se pătimaşa, şi putreda, şi copilăresc-cugetătoarea, şi neroditoarea mea minte cu ziditorul răutăţii, şi, ca şi cum ar fi închipuindu-le, întru acestea vremea ticăloasei vieţii mele am cheltuit-o.

Intru atîtea şi întru acest fel de răutăţi ţinut fiind eu, nenorocitul, către unele mai presus de fire şi prea-dumnezeieşti, către care cu adevărat şi îngerii doresc să privească, am pus scop să mă apropii, o, Stăpînă, şi mă tem, nu cumva, ca un nevrednic, precum acela ce nu a fost îmbrăcat în haină de nuntă, să fiu aruncat întru întuneric după ce mi se vor lega mîinile şi picioarele şi, în loc de luminare şi de împărtăşirea dumnezeiescului Dar, să mă osîndesc cu locuinţa întunericului, cea potrivită mie. Dar ce să fac? Cu nevrednicie împărtăşindu-mă dintru prea-înfricoşatele Taine, sub nişte pedepse ca acestea, şi mai grele, aştept să mă supun; şi ne-împărtăşit de acestea de multe ori rărnîn, şi multa nevrednicie înainte punînd-o, întru adîncul relelor care defăima cad, şi aceloraşi munci, sau şi mai mari, aşa mă fac vinovat.

Deci strimte îmi sunt lucrurile dinspre amîndouă părţile. Pentru aceea către tine alerg, ajutorul cel cu totul nebiruit şi prea-tare cu adevărat. Milostiveşte-te, dar, Prea-curată Stăpînă, asupra mea şi, folosind îndrăzneala cea de Maică spre Fiul tău şi Dumnezeu, cere-mi lăsare greşelilor celor strămoşeşti, şi nears de focul cel arzător şi luminător al făcătoarelor de viaţă Tainelor Lui pe mine arată-mă; deci mai vîrtos, ca ceea ce ai cîştigat voirea împreună alergătoare cu puterea mai presus de fire, învredniceşte-mă a mă curaţi şi a mă lumina cu împărtăşirea acestora; şi cealaltă vreme a vieţii mele întru pocăinţă, şi întru curăţie, şi întru smerenie povăţuieşte-mă să o trec, întru lucrări, întru cuvinte, întru gînduri, întru toate mişcările sufletului şi ale trupului; de-a pururea împreună fiind de faţă îndreptîndu-mă, ocrotindu-mă, povăţuindu-mă; puterile cele împotrivnice oprindu-le şi gonindu-le, şi, ca pe un rob, deşi netrebnic, al bunătăţii tale, în tot chipul grijindu-mă şi păzindu-mă.

Aşa, Stăpînă prea-binecuvîntată, să nu întorci deşarte nevrednicele şi prea-ticăloasele mele cereri, ci şi întru viaţa aceasta de aici, şi întru ieşirea ticăloşitului meu suflet, şi întru înfricoşata şi nemitarnica Judecată ce va să fie, fi-mi de faţă apărîndu-mă şi de toate cele împotrivnice izbăvindu-mă; ca, mîntuindu-mă cu Darul tău, bine să te cuvîntez şi să te slăvesc pe tine; şi, cu strălucirile tale luminîndu-mă, către lauda, către slava, către închinăciunea prea-bunei, şi a-tot-lucrătoarei, şi a fericitei Treimi să mă întind întru toţi vecii. Amin.

Sfantul Efrem Sirul

• Rugaciune catre Maica Domnului
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
• Rugaciune catre Maica Domnului a Sfantului Antim Ivireanul
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
• Rugaciune catre Maica Domnului
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: