Invatatura teologica despre Maica Domnului a fost formulata de catre Sfintii Parinti intr-un mod contradictoriu din punct de vedere rational, sau mai bine-zis suprarational din perspectiva credintei. Maica Domnului este nedesparaita de Fiul Ei. Aceasta negraita legatura este exprimata iconografic prin numeroasele icoane ale Maicii Domnului cu pruncul in brate, invatandu-ne ca Hristos este Calea, Adevarul si Viata, iar mantuirea se realizeaza numai in comuninune cu El; foarte rar este reprezentata singura, dar atunci este in postura de rugatoare. Maica Domnului desi a ajuns la cea mai inalta treapta de sfintenie, ea ramane in stare de rugaciune pentru noi cei de pe pamant. “In Maica Domnului avem in cer o inima de mama, inima care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei si a batut si bate ea insasi la inima Lui pentru cauza Lui, care e mantuirea noastra”.(Parintele Staniloae)
Maica Domnului, potrivit invataturii crestine ortodoxe, este: Nascatoare de Dumnezeu, Pururea Fecioara si I se cuvine un cult de supravenerare care nu se confunda cu cel de adorare acordat lui Dumnezeu si cel de venerare acordat sfintilor, ca si iubirea noastra care cunoaste foarme diferite de manifestare si trepte diferite de exprimare.
Praznicul Adormirii Maicii Domnului este cea mai mare sarbatoare inchinata ei. Potrivit traditiei Bisericii, Maica Domnului, cu trei zile inainte de moarte, a fost instiintata de Sfantul Arhanghel Gavriil ca va trece din lumea aceasta la viata vesnica. Astfel Maica Domnului s-a pregatit duhovniceste prin rugaciune catre Dumnezeu si prin cuvinte de ramas bun de la cei din jurul sau. Sfintii Apostoli au fost indrumati de Duhul Sfant sa se reintoarca la Ierusalim ca sa fie prezenti la inmormantarea ei, in satul Ghetsimani. Dupa trei zile de la inmormantarea sa, a ajuns si Sfantul Apostol Toma la Ierusalim si a mers la mormantul ei. Dorind el sa vada si sa cinsteasca trupul Maicii Domnului, a cerut sa fie deschis mormantul ei. Dupa deschiderea mormantului, toti cei prezenti au constatat cu uimire ca trupul ei nu mai era in mormant, pentru ca in chip minunat a fost ridicat la cer, unde se afla si sufletul ei. Deci Maica Domnului s-a mutat cu sufletul, iar apoi a fost mutat si trupul la cer, in lumina lui Hristos, fiind “Maica Vietii”, iar cu rugaciunile sale “izbaveste din moarte sufletele noastre” (Troparul Adormirii Maicii Domnului)
In preajma acestei sarbatori observam foarte multe obiceiuri populare. In conceptia populara, nu numai la noi, ci si la alte neamuri crestine, o zi de sarbatoare trebuie sa fie consacrata lui Dumnezeu ori Maicii Domnului, unui sfant, mucenic, ori unei zile a saptamanii personificate. Cele doua Santamarii incadreaza calendaristic anul bisericesc care incepe la 1 septembrie. O parte dintre trasaturile specifice anului bisericesc si ale mitului creatiei de catre Dumenzeu Tatal au fost preluate de Santamaria Mare si Santamaria Mica, purtatoare ale mitului creatiei, asa cum explica etnologii “trecerea de la vara la toamna pastreaza in Calendarul popular amintirea unui stravechi inceput de an, marcat de moartea si renasterea Zeitei Muma, peste care parintii Bisericii crestine au suprapus moartea (Adormirea) si nasterea Fecioarei Maria. (Ion Ghinoiu)
Fecioara Maria este identificata in Panteonul romanesc in mai multe ipostaze: Santamaria Mare (15 august), Santamaria Mica (8 septembrie) si cu sinonimele Maicii (Precesta Mare si Precesta Mica).
Importanta calendaristica a Santamariei Mari este subliniata de postul de doua saptamani care o prefateaza (1-14 august), de pelerinajele organizate la manastirile cu acelasi hram, de deschiderea unui important sezon de nunti (16 august - 14 noiembrie), de inceperea targurilor si iarmaroacelor de toamna, ca si in cazul orasului nostru, poate chiar ca o prelungire a agapelor crestine si formelor de comuniune existente in crestinismul primar, de praznicele de pomenire a mortilor.
La inceput am amintit ca Maicii Domnului I se cuvine un cult de supravenerare si ca este pururea rugatoare, acest lucru este pastrat cu evlavie si in traditia populara, care aminteste ca inainte de Judecata de Apoi, Maica Domnului va da de trei ori cu un navod prin iad, iar sufletele chinuite vor iesi la suprafata si se vor mantui.
Formele cultice traditionale, inchinate sarbatorii Adormirii Maicii Domnului, dincolo de caracterul popular, sunt o expresie a sentimentului de cinstire mai deosebita cu care romanii fac din sarbatoare un prilej de comuniune a credintei lor in rituri si practici ce se aduc, de fapt, ca o ofranda de viata, de suflet si aceasta ofranda sta mereu sub semnul increderii in ocrotirea divina.
George Cocosila
-
Maica Domnului in spiritualitatea ortodoxa
Publicat in : Adormirea Maicii Domnului -
Legatura harica dintre Maica Domnului si toti sfintii
Publicat in : Dogma -
Rugaciune catre Maica Domnului a Sfantului Antim Ivireanul
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Maica Domnului, primul martor al Invierii
Publicat in : Sfintele Pasti -
Maica Domnului Platytera
Publicat in : Pictura
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.