Cuviosul marturisitor Visarion Ieromonahul

Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, din randul preotilor si credinciosilor ortodocsi romani din Transilvania, s-au ridicat nenumarati aparatori ai dreptei credinte, in fata incercarilor autori­tatilor habsburgice - care stapaneau Transilvania din 1688 - de a-i trece cu forta la unirea cu Biserica Romei. Intre acestia se numara cuviosii ieromonahi Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara si Nicodim, protopopul Nicolae Pop din Balomir, preotii Moise Macinic din Sibiel, Ioan din Gales, Ioan din Aciliu, Ioan din Poiana Sibiului, Ioan si Oprea din Saliste, Ioan Pinariu din Sadu, preotesele din Tilisca, din Poiana Sibiului si din Deal, credinciosii tarani Oprea Miclaus din Saliste, Ioan Oancea din Fagaras, Constantin Petric din Jina, Ioan Craciun din Carpinis, Toma Maier din Rahau, Tanase Todoran din Bichigiu (in partile Bistritei). Istoria a pastrat, insa, si alte multe nume de preoti si credinciosi, barbati, femei si chiar copii din satele Saliste, Tilisca, Poiana Sibiului, Jina, Deal, Carpinis, Colun, Cuzdrioara (lan­ga Dej) etc, ucisi sau morti in urma suferintelor indurate, batuti pana la sange, intemnitati sau alungati din satele lor.

Sirul acestor marturisitori ai dreptei credinte, incepe cu ieromo­nahul Visarion Sarai, venit in Transilvania in anul 1744. Acest Visa­rion, numit din botez Nicolae, era nascut in Bosnia, parintii sai, Maxim si Maria, stabilindu-se apoi in localitatea Kostainita in Croatia. Multi istorici l-au considerat sarb. Mai nou s-a dovedit ca se tragea din "vlahii" din Bosnia, din familia Chircea sau Tiurcia. Chiar si intr-un act emis de autoritatile militare din Timisoara era numit "eremitul valah".

Nu stim cand a ajuns in Tara Sfanta. In anul 1738 a fost calugarit in manastirea Sfantul Sava de langa Ierusalim, sub numele Visarion. Cerceteaza apoi manastirile din Muntele Athos, dupa care se sta­bileste in manastirea Pakra din Slavonia. Apreciat de mitropolitul Arsenie Ioanovici Sacabent de la Karlovit, in 1744 acesta ii da binecuvantarea sa plece in Banat, iar de aici in Transilvania, spre a lucra in vederea intaririi Ortodoxiei, amenintata de uniatism. Trece prin Timisoara si pe la unele manastiri banatene, facand un popas mai indelungat la Lipova, in martie 1744. In apropierea orasului a ridicat o cruce, din fata careia predica multimilor de credinciosi romani din imprejurimi, veniti aici mai cu seama cu prilejul targurilor sapta­manale. Aceste lucruri le scrie protopopul Nicolae Stoica de Hateg in Cronica Banatului. La aceasta cruce s-au facut apoi adevarate pelerinaje, incat autoritatile de stat au fost nevoite, in mai multe randuri, sa ia masuri pentru impiedicarea lor.

Parasind Lipova, s-a indreptat, pe Valea Muresului, spre Dobra (jud. Hunedoara), insotit de un mare numar de credinciosi, precum si de trei negustori "greci" din Lipova (deci, macedo-romani), Dima Nino, Gheorghe Nicola si Gavrila Bistro. La Dobra a tinut credin­ciosilor aceleasi predici simple, prin care ii indemna sa nu asculte de preotii uniti, ci sa ramana statornici in credinta ortodoxa.

De aici, inconjurat de multimi, s-a indreptat spre Deva si Orastie, ajungand apoi la Salistea Sibiului. Pretutindeni era intampinat de mii de credinciosi, se trageau clopotele bisericilor din satele prin care trecea. Iar prin cuvintele sale mobiliza pe ascultatori, intarindu-i in credinta stramoseasca. Efectul predicilor sale a fost uluitor, incat episcopul unit Inonchetie Micu relata: "La indemnul lui, in multe locuri poporul nu mai merge la biserica, nu se serveste de preotii uniti, mortii si-i ingroapa fara prohod si fara mangaierile duhov­nicesti, copiii si-i boteaza prin femei batrane si se intampla si alte pagube duhovnicesti de felul acesta".

A ramas cateva zile la Saliste, unde a izbutit sa intareasca in legea strabuna pe credinciosii din Marginimea Sibiului, care au devenit apoi cei mai inflacarati aparatori ai ortodoxiei. Pe locul unde a propovaduit la Saliste s-a ridicat mai tarziu schitul numit "de la Fantana Foitii", cu hramul Izvorul Maicii Domnului.

Si-a continuat drumul spre Sibiu, dar autoritatile - informate de succesul predicilor sale - au dispus arestarea lui si a celor trei negustori care il insoteau. Inchisi la Sibiu, lui Visarion i s-a luat un lung interogatoriu, din care se desprind si cateva din datele biografice pe care le-am notat aici. La intrebarile puse in legatura cu predica sa impotriva uniatiei - principala acuza ce i se aducea - a refuzat sa raspunda. Cu aceasta, misiunea lui Visarion poate fi socotita ca in­cheiata. Ea a declansat insa o adevarata miscare de rezistenta in fata uniatiei in toata Transilvania, care a durat mai bine de 15 ani si in cursul careia nenumarati preoti si credinciosi au indurat suferinte fizice si morale, iar unii au primit cununile muceniciei pentru apara­rea dreptei credinte.

Din Sibiu, Visarion a fost trimis in inchisoarea din Deva, de acolo la Timisoara, Osiek (in Croatia) si Raab (azi Gyor, in Ungaria), ca, in cele din urma, sa fie inchis in fioroasa temnita de la Kufstein, in Muntii Tirolului. Aici se crede ca a si murit, ca sfant marturisitor pentru Ortodoxie. Cei trei insotitori ai sai au fost inchisi la Sibiu si Timisoara, fiind eliberati numai dupa un an. Marele carturar Samuil Micu scria ca lui Visarion "ii iesise vestea ca e sfant". Poporul dreptcredincios din Transilvania asa l-a socotit intotdeauna. A dobandit sfintenie prin moartea lui muceniceasca la Kufstein. Drept aceea, Sfantul Sinod al Bisericii noastre in sedinta sa din 28 februarie 1950, a hotarat ca ieromonahul Visarion sa se nu­measca cu sfintii si sa se cinsteasca dupa toata pravila sa ca sfant marturisitor, alaturi de cuviosul ieromonah Sofronie de la Cioara si credinciosul taran Oprea Miclaus din Saliste. Canonizarea lor solem­na s-a facut in Catredala din Alba lulia, la 21 octombrie 1955; de atunci, ei sunt cinstiti dupa cuviinta in aceasta zi, ca oricare din sfintii si mucenicii bine placuti lui Dumnezeu, caci prin jertfa vietii lor, ca si multi alti preoti si credinciosi transilvaneni, a supravietuit Biserica Ortodoxa romaneasca.

"Izvor de lumina si de dreapta credinta te-ai aratat, Cuvioase Visarioane, si facerile tale de bine peste toti s-au revarsat; iar noi lauda aducem Atotputernicului Dumnezeu si cantam:Aliluia" (Din Acatis­tul Sfintilor Marturisitori Visarion, Sofronie si Oprea, condacul 8).

 Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu

• Sfantul Visarion Sarai
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfintii Marturisitori Ardeleni
  Publicat in : Calendar ortodox
• Praznicul Sfintilor Transilvaneni
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: