
Facut-a si va mai face minuni Domnul cu noi. Exista momente in care suntem constienti de faptul ca fara ajutorul Lui nu am putea face nimic. Din pacate insa, ne este mai usor sa ne incredem in noi, decat in iubirea si Mila Lui.
Bineinteles ca titlul este verset din pericopa Evanghelica a pescuirii minunate. Si as vrea sa il privim ca o balanta in care avem de o parte "iesi de la mine", piatra din capul unghiului "Doamne", si de cealalta parte "ca sunt om pacatos".
"Iesi de la mine"
Cu tristete mare am observat de multe ori ca exista si oameni care nu-L vor pe Dumnezeu, ci incearca sa-si umple golul existentei cu lucruri trecatoare si daunatoare, atat sufletului, cat si trupului; iar in fata bolii si a mortii isi arata adevarata bogatie.
Sunt oameni care nu au inteles cuvantul Evanghelic, caci nu s-au putut smerii; dar mai presus de toate, nu s-au putut iubi decat pe ei. Le este greu sa vada Adevarul, dar n-au incetat niciodata sa creada ca tot ce spun si fac ei, este drept; fara sa caute dreptatea lui Dumnezeu si Imparatia Lui. (cf Matei 6, 33). Mai mult decat atat, au strans bogatii aici "unde molia si rugina le strica, si unde furii le sapa si le fura". (Matei 6, 19)
Le este mai usor sa zica "iesi de la mine, Doamne", caci n-au privit niciodata cu atentie chipul rastignit al Mantuitorului. Au preferat necredinta crezand ca au o scuza, dar n-au gandit ca suntem oameni trecatori prin aceasta viata, si "daca este ceva cutremurator, nu este faptul ca murim, ci ca nu vom muri niciodata", spunea Pr. Savatie.
Chiar si noi cei care incercam sa dam viata credintei prin urmarea lui Hristos, de multe ori n-am inteles cine-i Fericitul pe acest pamant. Fericiti sunt: cei saraci cu duhul, cei ce plang, cei blanzi, cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, cei milostivi, cei curati cu inima, facatorii de pace, cei prigoniti pentru dreptate, cei ce cred.
"Ca sunt om pacatos"
Oricat ni s-ar parea de ciudat, nu exista lucru mai de pret ca smerenia. A recunoaste ca esti pacatos este primul pas de intoarcere catre Casa Parinteasca, din Parabola Fiului risipitor. Bratele Domnului sunt deja deschise.
Si inca ceva. Toti am trecut prin situatii critice in care se cerea sa dam inapoi ca sa fie pace, incercand sa ne aparam dreptul si parerea. Cine a fost cel castigat, cel care a reusit sa faca pace sau cel care din mandrie insista? Cel care s-a smerit, sau cel care s-a inaltat pe orgoliul lui?
Cei ce cred in Hristos cu adevarat de multe ori plang dar raman blanzi, sunt milostivi si curati cu inima; facatori de pace, dar flamanzesc si inseteaza de dreptate; caci de cele mai multe ori sunt prigoniti. Fiecare dupa puterea lui.
Pentru cel ce-si recunoaste pacatosenia, orice clipa de pocainta este ca o plimbare pe valurile marii, acestei vieti infurtunate, cand Mantuitorul il tine de mana si pasesc impreuna.
"Sa stam bine, sa stam cu frica" si sa cugetam adanc ce alegem sa facem in viata: sa iubim dupa cum ne-a invatat Hristos sau sa ne iubim numai pe noi?!
"Exista trei feluri de oameni: trupesti, sufletesti si duhovnicesti. Omul trupesc cauta odihna, iubeste laudele, nu vrea sa-si taie voia inaintea celorlalti, se apara pe sine insusi, si cauta toate cele ce sunt spre odihna sa. Cel sufletesc nu vrea sa nedreptateasca, dar nu vrea nici sa fie nedreptatit; nu osandeste, dar nu vrea nici sa fie osandit. Daca sufera vreo nedreptate, nu carteste, insa se intristeaza si se mahneste ca i-au facut asa ceva oamenii. Iar cel duhovnicesc, daca este nedreptatit se bucura, daca i se taie voia se veseleste si orice rau i s-ar intampla, se vede pe sine insusi vinovat". (Sf.
Arhim. Siluan Visan
.-
Predica la Duminica a XVIII a dupa Rusalii
Publicat in : Predici de duminica -
Pescuirea minunata
Publicat in : Duminica a 18-a dupa Rusalii -
Pescuitul in ape limpezi
Publicat in : Duminica a 18-a dupa Rusalii -
Pescuirea minunata si chemarea primilor ucenici
Publicat in : Duminica a 18-a dupa Rusalii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.