"Iesit-a semanatorul sa semene samanta sa. Si semanand el, una a cazut langa drum si a fost calcata cu picioarele si pasarile cerului au mancat-o. Si alta a cazut pe piatra si, rasarind, s-a uscat, pentru ca nu avea umezeala. Si alta a cazut intre spini, si spinii, crescand cu ea, au inabusit-o. Si alta a cazut pe pamantul cel bun si, crescand, a facut rod insutit.

Acestea zicand, striga: Cine are urechi de auzit sa auda! Si ucenicii Lui Il intrebau: Ce inseamna pilda aceasta? El a zis: Voua va este dat sa cunoasteti tainele Imparatiei lui Dumnezeu, iar celorlalti, in pilde, ca, vazand, sa nu vada si, auzind, sa nu inteleaga. Iar pilda aceasta inseamna: Samanta este cuvantul lui Dumnezeu. Iar cea de langa drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul si ia cuvantul din inima lor, ca nu cumva, crezand, sa se mantuiasca. Iar cea de pe piatra sunt aceia care, auzind cuvantul, il primesc cu bucurie, dar acestia nu au radacina; ei cred pana la o vreme, iar la vreme de incercare se leapada. Iar cea cazuta intre spini sunt cei care aud cuvantul, dar umbland cu grijile si cu bogatia si cu placerile vietii, se inabusa si nu rodesc. Iar cea de pe pamant bun sunt cei ce, cu inima curata si buna, aud cuvantul, il pastreaza si rodesc intru rabdare." (Luca 8, 5-15)

Samanta este cuvantul lui Dumnezeu. Dar, de la inceputul inceputului era "Intru inceput era Cuvantul (Logosul) si Cuvantul (Logosul) era la Dumnezeu si Cuvantul (Logosul) Dumnezeu era." (Ioan 1,1) si prin cuvant s-au facut toate. Am pus in paranteza Cuvantul-Logosul pentru ca aici avem o taina mare atat in ceea ce priveste Sfanta Treime, cat si darul cu care am fost inzestrati ca oameni creati de Dumnezeu.

Dupa aceea, prin cuvant am avut profetia: "Iata, fecioara va purta in pantece si va naste fiu si-L vor chema cu numele Emanuel." (Isaia 7,14); care se indeplineste prin ascultarea lui: "Iar Maria a zis: Iata, roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau." (Luc. 1,38); si acum cand "Cuvantul trup S-a facut si S-a salasluit intru noi." (Ioan 1,14); ca si atunci cand "s-au adunat atat de multi, incat nu era loc nici inaintea usii, si le graia lor Cuvantul." (Mc. 2,2); sa stam precum Maria (sora lui Marta) care "asezandu-se la picioarele Domnului, Ii asculta cuvantul." (Luca 10,39); si El a zis: "cuvantul pe care-l auziti nu este al Meu, ci al Tatalui Care M-a trimis." (Ioan 14,24); astfel ne-am tamaduit : "sutasul raspunzand, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci zi numai cu cuvantul si servul meu se va tamadui." (Mt. 8,8); iar acum ne pastram in Viata caci: "nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu." (Mt. 4,4).

Si totul este cuprins in Sfanta Scriptura, pentru ca prin cele doua Testamente pe care le lasa omului, Dumnezeu incearca prin Logosul cat si prin cuvantul simplu sa ne initieze in tainele Sale. Tot ceea ce este de folos spre mantuire este cuprins in cartile canonice ale Scripturii.

Cat despre acele carti apocrife de care s-a vorbit de-a lungul veacurilor, dar nu au fost acceptate de Biserica, cred ca prin pronia dumnezeiasca au fost marginalizate. Deoarece nu numai ca ne-ar fi incurcat mai rau in intelegerea cuvantului, dar cat de folositor spre mantuire poate fi faptul ca Mantuitorul cand era mic a inviat o vrabiuta? Sau a lungit o barna care-i trebuia cand mestesugarea cu Dreptul Iosif?.

Nu trebuie sa alergam dupa minuni ca fiind singura certitudine ca Dumnezeu le face, ci ar fi bine sa ascultam mai intai cuvantul evanghelic, sa il pastram in inima ca Maica Domnului si sa-l pastram viu prin faptele credintei. Caci "daca veti ramane intru cuvantul Meu, cu adevarat sunteti ucenici ai Mei" (Ioan 8,31).

In acest sens "Scriptura, ca si natura, trebuie socotita ca simbol, ca mediu prin care se strevad adancimile infinite ale sensurilor duhovnicesti comunicate de Dumnezeu ca Persoana. Cine nu se scufunda in ele, cine nu are aceasta capacitate, ci se limiteaza la litera de la suprafata, acela taie legaturile Scripturii cu adancurile lui Dumnezeu. Daca ea cuprinde cugetarile si intentiile devine adresate noua si daca aceste cugetari si intentii sunt etern valabile, Scriptura trebuie sa aiba o adancime nesfarsita si o valabilitate permanenta, potrivindu-se oricarui timp si oricarei persoane. A intelege Scriptura astfel inseamna a iesi din marginea literei si a momentului temporal in care s-a rostit prima data un cuvant dumnezeiesc si a intelege ca referindu-se la mine insumi, la generatia mea, la timpul meu, la viitorul nostru, inseamna ca citind litera aud pe Dumnezeu insusi graind catre mine si catre noi, azi, sau despre mine si despre noi, despre datoriile noastre. A intelege Scriptura "in duh" inseamna a vedea raportul de totdeauna dintre Dumnezeu si noi si a trai acest raport in ce ma priveste pe mine, in clipa actuala, intrucat eu traiesc acum." (Pr. D. Staniloae)

Intr-adevar, totul se raporteaza la mine, iar eu la cei de langa mine. Suntem o "continuitate" a cuvantului in viata, dar ceea ce ma ajuta sa traiesc sunt exact cei de langa mine. Si spun asta pentru ca de multe ori am observat cu mare tristete in suflet, ca suntem buni la teorie, si schiopatam rau de tot la practica.

Asa cum la scoala nu ne indoim de invatatoarea care ne preda alfabetul, si nu incepem sa comentam de ce "a"-ul este "a", ci scriem toti cu aceste caractere si exista comunicare intre noi; tot asa si in viata, sa punem in practica cuvantul Scripturii si intelegerea dintre noi, cu noi si cu Dumnezeu va fi mult mai usoara.

"Iar Insusi Domnul nostru Iisus Hristos si Dumnezeu, Tatal nostru, Care ne-a iubit pe noi si prin Harul Sau ne-a dat vesnica mangaiere si buna nadejde, sa va mangaie inimile si sa le intareasca in tot lucru si cuvantul bun." (2 Tes. 2, 16,17)

Arhim. Siluan Visan

.

• Pilda Semanatorului
  Publicat in : Predici de duminica