"In vremea aceea un om oarecare s-a apropiat de Iisus si L-a intrebat zicand: Invatatorule bune, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica? Iar Iisus i-a zis: pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat numai singur Dumnezeu. Stii poruncile: sa nu faci desfranare, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu fii marturie mincinoasa; cinsteste pe tatal tau si pe mama ta. Iar el I-a raspuns: toate acestea le-am pazit din tineretile mele. Auzind acestea, Iisus i-a zis: inca una iti mai lipseste. Vinde toate cate ai si le imparte saracilor si vei avea comoara in ceruri; apoi vino si urmeaza Mie.
Din nou trebuie sa vorbim despre bogatie. Din nou incercam sa explicam ca oricat de multe bunatati am avea, nimic din toate acestea nu ne vor ajuta la mantuire. Intr-adevar, are omul o inclinatie catre "a avea" al lui, acest "al meu" si "al tau" care nasc numai dihonii si strica armonia vietii; dar nimic lumesc din al meu nu poate sa ma mantuiasca, pentru ca poate "am adunat comori siesi" (cf. Luca 12, 21)
Cu totii apartinem unei familii, suntem copii si frati intre noi. Singura diferenta este gradul de rudenie. In clipa in care incetez sa impart ceea ce am cu fratii mei si delimitez ce este "al meu" de restul, nu fac altceva decat sa produc o ruptura din care vor suferi si ceilalti. Nimic nu este mai bineplacut Domnului ca dragostea dintre frati si respectul fata de parinti. Spune psalmistul David: "Iata acum: ce este atat de bun sau atat de frumos decat sa locuiasca fratii impreuna?" (Ps. 132,1)
Cand ai acestea doua: dragostea si respect, atunci binecuvantarea lui Dumnezeu te va insoti in tot timpul vietii tale si tot ce ai se va inmulti spre slava Lui. Niciodata nu isi va retrage Dumnezeu binecuvantarea de la cei neprihaniti si blanzi.
Daca duminica trecuta Mantuitorul spunea o pilda despre un bogat caruia ii rodise tarina, iata ca acum suntem in fata unui personaj real - un dregator. O clipa parca rupta din realitatea vietii cotidiene. Un om bogat, care vrea sa mosteneasca viata de veci. pazea poruncile, dar isi iubea avutiile. Este usor sa tii "legea", dar important este ce iubesti. Hristos nu se uita cu ce esti imbracat, vede adancul inimii tale. vrea sa comunice cu sentimentul, nu cu ratiunea. Pleca dregatorul intristat de langa Hristos, nu pentru ca nu i-ar fi raspuns, ci pentru ca nu i-a placut raspunsul.
Insa cat de minunat se leaga totul: ieri o povestioara, azi o certitudine; iar intelesul este ca Hristos nu a vorbit despre teorii si sisteme de imbunatatire ale sufletului pe calea binelui, ci stiind framantarile si neputintele omului, ne arata de fiecare data care este calea mantuirii si cat de debusolati suntem noi.
"Omul devine crestin printr-o invatatura sanatoasa, el nu se naste asa!" spunea Tertullian, insa aceasta invatatura sanatoasa poate dauna grav "fericirii" pamantesti. Este greu omului sa se increada in altcineva, pana nu s-a convins ca se poate "lasa la mana lui". Cu atat mai mult in Hristos! Inca nu v-a castigat increderea?. Sa se uite fiecare in urma lui si va vedea prezenta Lui in viata personala.
Fara indoiala Mantuitorul stia ca dregatorul bogat pazea poruncile, stia de asemenea si cat este de legat de bunurile pe care le are. Dar faptul ca i le repeta ne dezvaluie gingasia cu care aminteste si celorlalti prezenti ca trebuie sa le respecte si ei, dar si talcuieste lor in legatura cu bogatiile acestei lumi. Cu totii suntem supusi ispitei, indemnului la pacat, dar asta nu inseamna ca ne putem lasa invinsi de ispita. Sunt trei fronturi de lupta ale crestinului dupa cum spun Sfintii Parinti: eu-ul, vrajmasul si lumea.
Adica omul este supus ispitei dinauntru -pofta trupului (mancare, bautura, desfranare), pofta ochilor (bogatiile) si pofta inimii (trufia vietii, mandrie)-, si ispita din afara care vine de la vrajmasul si de la lume. Vedeti cat de mult se leaga intre ele?.
Vrajmasul se poate ascunde in spatele lumii, dar si lumea se poate ascunde in spatele vrajmasului. Este nevoie de discernamant pentru a deosebi duhurile. Si multi sunt cei care ne vor "binele", dar nu toti ne invata ce ne este de folos.
Cine nu se poate stapani la mancare incet-incet nu se va mai stapani nici la bautura; dupa aceea carnea vrea carne -trupul vrea trup- si astfel ajunge omul sa desfraneze; cautand mereu cu ochii dupa frumuseti va fi atras si de stralucirea aurului, a luxului; iar in cele din urma mandria se va cuibari in sufletul lui, deoarece are totul din belsug si slujeste trupului.
Trist este ca atunci cand pofta este satisfacuta, de cele mai multe ori se transforma in viciu. Viciile devin mod de viata, mandria va fi criteriul dupa care va actiona in viata de zi cu zi. Cu mandrie ajunge omul sa aiba o atitudine de superioritate sau dispret fata de ceilalti oameni. Aroganta se cultiva in cercurile "inalte", smerenia este straina si de neinteles. Nu este aceasta o caracteristica bogatului?
Nu inseamna ca toti bogatii sunt mandri, dar toti au un numitor comun: iubirea de arginti. Daca nu ar fi existat aceasta, nu ar fi bogati acum! Iar milostenia celui care o face in fata camerelor de televiziune, care cauta sa o afle toata lumea prin toate mijloacele posibile, nu are nicio valoare in fata lui Dumnezeu. Nu pentru ca nu vrea Domnul sa facem milostenii, ci ca in astfel de cazuri cel care face donatiile isi satisface mandria de a fi "mai bun" decat ceilalti.
Iubirea de argint naste pofte nesatioase, atata patimi, duce la inselaciune, furt, minciuna, nedreptate, apasarea oamenilor saraci, etc. Sf. Ap. Pavel spune ca: "iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta si s-au strapuns cu multe dureri" (1 Tim. 6,10). Oare aceasta nu fost pricina dureri dregatorului de astazi?
Daca bogatia lumii acesteia ar fi putut adauga viata, sau ar fi putut sa mantuiasca, atunci faraonii inca ar mai fi trait, sau Raiul ar fi fost cumparat de cei bogati si saracii nu ar fi avut nicio sansa de mantuire. Raiul nu-i un club al celor alesi (dupa conceptiile noastre lumesti), ci o familie mare ce iubeste neconditionat si fara interes, curat si respectuos.
Inima este cea care tine trupul in viata, insa din cate se pare tot de ea depinde si viata viitoare. Vei fi bogat cu adevarat atunci cand Il vei iubi pe Hristos mai mult decat averea pamanteasca, pentru ca acolo unde este inima ta, acolo este si bogatia ta.
Arhim. Siluan Visan.
Arhim. Siluan Visan
-
Bogatia si saracia
Publicat in : Religie -
Pastorala de Sfintele Pasti 2009 - HRISTOS CEL INVIAT, BOGATIA VIETII NOASTRE a PF Daniel
Publicat in : Invierea Domnului -
Comportamentul bogatiei si bogatia comportamentului
Publicat in : Editoriale -
Bogatia intru Dumnezeu
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.