Preocuparea de a identifica metode eficiente de manipulare a populatiei exista inca din cele mai vechi timpuri. Si in antichitate (a se vedea acel "poporul poate fi condus daca are paine si circ"), si in perioada medievala sau in modernitate, dar mai ales in vremurile contemporane s-a cristalizat o adevarata stiinta avand ca obiect aceasta maniera de a controla masele. De la politicieni la conducatori de miscari (pseudo) religioase sau de alta natura, de la oameni de afaceri pana la sportivi sau actori din industria divertismentului, poti gasi un interes crescand pentru mijloacele si metodele prin care sa fii cat mai pregatit spre a seduce un public tinta.

Desigur, pentru publicul larg, este greu de sesizat in spatele unei campanii publicitare sau in declaratiile de dupa un meci de fotbal faptul ca totul este extrem de bine calculat pentru a atinge un anumit scop. O reclama seduce, de multe ori, printr-o componenta artistica, printr-un clip foarte bine realizat, care misca inimile, iar o declaratie a unei persoane implicate intr-o competitie sportiva e receptata de cele mai multe ori ca o reactie spontana, care dezvaluie ceva din trairea (autentica, vezi bine!) a celui cu pricina.

Lucrurile s-au rafinat atat de mult, specialistii care consiliaza sunt atat de bine pregatiti, incat rareori mai vezi pe cate cineva pus pe ganduri si receptand in mod critic un mesaj public, cautand sa intrezareasca ce se afla dincolo de mesajul "la vedere". Cu siguranta exista, ca peste tot, si exceptii; sunt convins ca mai exista, in orice domeniu, si oameni sinceri in intentiile si in declaratiile lor, dar tendinta generala este aceea de a manipula in mod voit.

Cele mai evidente elemente de manipulare (voita) a populatiei se pot sesiza in campaniile publicitare, de promovare a unui produs, a unui serviciu etc. Orice om, cu un minim de discernamant, poate sesiza cum se incearca, spre exemplu, asocierea unor produse eminamente sintetice cu ideea de natural sau de sanatos. Consumatorul se poate insa convinge lesne, cumparand respectivul produs, ca nu se promoveaza nimic natural sau sanatos, iar daca elementele chimice din care este alcatuit nu sunt daunatoare in acea cantitate, nu inseamna ca un consum frecvent nu ne poate otravi organismul. Aici e una dintre marile viclenii ale celor care promoveaza bauturi racoritoare, alimente si altele, ale caror ingrediente se inscriu in limitele prevazute de lege cand le consumi o singura data, dar nimeni nu avertizeaza ca a le consuma in mod regulat duce la o concentratie atat de mare in organism a unor substante, incat ele pot provoca boli, unele foarte grave, mortale chiar.

La fel e si in politica, cu mentiunea ca efectele daunatoare se regasesc mai pregnant si in ceea ce inseamna sanatatea spirituala a unui popor. Tema iubirii de tara sau de popor, tema luptei impotriva coruptiei, cea a urmaririi interesului public si multe altele se pot identifica, ca atare sau voalat, in cea mai mare parte a crezului politic al cuiva. Este si firesc, paina la un anumit punct, acest lucru, un politician pierzandu-si insa credibilitatea in momentul in care se dovedeste ca vorbele sale nu sunt acoperite si de fapte.

Exista insa o limita a suportabilitatii, cetatenii putand digera astfel de discursuri in conditiile in care ele contin si elemente care vizeaza probleme reale, cu solutii realiste, de interes social. Este ingrozitor insa cand un discurs politic se concentreaza exclusiv pe bombardarea electoratului cu mesaje care fie nu au legatura cu realitatea, fie isi au aici un firav punct de plecare, iar in rest nu sunt decat repetarea obsesiva, sub chipuri cat mai diferite si cat mai de impact, a unor lucruri ce rareori au de a face cu interesul public. Aici constiinta fiecaruia dintre noi, dezintoxicata si luminata de har, poate fi singurul judecator si singura instanta in masura a ne ghida alegerile.

Sa faci din Hristos "un politician"

Credeti sau nu, genul acesta de manipulari (devenite subiect pentru o intreaga literatura de specialitate) are o anume legatura cu minunile inmultirii painilor si pestilor in pustie de catre Mantuitorul. Maine vom auzi, in biserici, relatandu-se unul dintre cele doua astfel de momente consemnate in Evanghelii, cel de la Sf. Ap. Matei (din capitolul 14). Desi se retrasese, prin partile Tiberiadei, intr-un zona indepartata de cele locuite, Iisus este cautat de multimi mari de oameni care au plecat "pe jos, din cetati" (Matei 14, 13), pentru a fi langa Dansul. Fiindu-le mila de ei, Domnul nu doar ca le-a impartasit din cuvintele vietii vesnice, ci a si "vindecat pe bolnavii lor" (Matei 14, 14). Iar spre seara, stiind ca le este foame si nu au de unde manca, iar pana sa ajunga in locuri de unde sa cumpere mancare este drum lung si istovitor, Mantuitorul inmulteste cinci paini de orz si doi pesti pe care ii avea un baiat, incat hraneste cu ele cinci mii de barbati (la care se adaugau femeile si copiii) si mai si raman douasprezece cosuri pline cu resturi.

Evanghelistul Ioan ne mai spune ca, dupa aceasta minune, stiind ca multimile vor dori "sa-L ia cu sila ca sa-L faca rege" (Ioan 6, 15), Hristos se retrage singur in munte. Iar cand Il reintalnesc, dupa o vreme, pe Mantuitorul, care ajunsese intre timp in Capernaum, aceste multimi primesc de la Dansul un cuvant greu, care ar trebui sa ne tulbure si pe noi, cei de azi: "Adevarat, adevarat zic voua: Ma cautati nu pentru ca ati vazut minuni, ci pentru ca ati mancat din paini si v-ati saturat" (Ioan 6, 26). E cutremurator cat de multa josnicie si ingustime putem afla in noi: sa primesti daruri dumnezeiesti, sa primesti vindecare si hrana euharistica si totusi sa-L cauti pe Dumnezeu doar pentru ca-ti poate asigura cele necesare traiului zilnic pe acest pamant al suferintei. Cat de mult ne ofera El si pentru cat de putin Il cautam, de fapt, fiecare dintre noi! Si cat de mult distorsionam dragostea Lui pentru noi atunci cand, dintr-un Dumnezeu iubitor de oameni vrem sa facem doar "un politician" sau, cum era in vremea aceea, un rege care sa ne conduca prin mijloace lumesti!

Acest moment petrecut acum doua milenii ii inspira si pe cei care manipuleaza astazi multimile. Numai ca ei nu pot lucra cu putere dumnezeiasca si nu au iubirea lui Hristos pentru om. Atunci apeleaza la surogate. In loc de cuvinte mantuitoare, care sa ridice omul la demnitatea acelui "dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preainalt" (Psalmi 81, 6), livreaza in mase idei, sentimente, stari sufletesti care sa imite aceste lucruri, inoculand false sperante in false izbaviri. Apoi, in loc sa ofere o vindecare reala a omului intreg (trup si suflet), ofera tot soiul de "droguri", stimuland acele energii care pot da satisfactii foarte mari, dar de moment (cum e in cazul sportului sau al concertelor de muzica pop, rock etc.). Iar in loc de paine, le ofera ideea de "corn al abundentei", sentimentul ca se inmultesc "bunatatile" din viata lor si le creste confortul (de cele mai multe ori insa prin crearea unor nevoi artificiale, pe care apoi omul cauta, cu infrigurare, sa si le implineasca). Si, in final, spre deosebire de Hristos, acesti "manipulatori" nu resping, ci chiar urmaresc sa fie "regi" peste multimile astfel castigate. Incat avem de a face aici cu o "prelucrare" a ceea ce este omenesc si universal valabil, insotita de o pervertire a unor procese spirituale, coborate la nivelul unor metode eficiente de atingere a unor scopuri lumesti.

Evident ca, spre deosebire de dragostea cristica pentru om si ajutorul real pe care omul il primeste cand se impartaseste de prezenta lui Dumnezeu, aceste denaturari si folosiri "pe dos" ale principiilor evanghelice isi arata limitele in timp si sunt demascate de insesi consecintele lor. Iar daca vrem sa dobandim capacitatea de a discerne intre cele cu adevarat de folos si cele prin care suntem, de fapt, folositi, sa ne punem inima la rugaciune. Rugaciunea este, intre altele, si antidot la cele care ne otravesc sufletul (in doze mici, suportabile, ce-i drept, dar nu mai putin aducatoare de moarte). Iar solutia adecvata este inmultirea painii euharistice, nu a celei asociate cu circul pentru mase. Pentru ca, in afara de cea euharistica, atunci cand e cinstita ca atare!, orice alta "paine" are in sine ispita de a se asocia si cu un (chiar daca mai modern) "circ".

pr.

Constantin Sturzu
Sursa: ziaruldeiasi.ro
 

.

• Inmultirea painilor in pustie
  Publicat in : Duminica a 8-a dupa Rusalii
• Duminica a VIII-a dupa Rusalii - Inmultirea painilor
  Publicat in : Religie