Reactie a firii umane
Duminica aceasta ne aduce, dincolo de modelul sfintei crescute din pocainta si pustie, in varful unui urcus de pe culmea caruia se vede Duminica Floriilor, anticamera de lumina a saptamanii Patimilor si mai apoi a Invierii. Evanghelia zilei, Marcu 10.32-45, consemneaza o proorocie a Mantuitorului asupra celor Ce le Va patimi in Ierusalim si un dialog, exemplar, intre Invatator si Ucenici. Este una dintre cele mai umane reactii pe care le consemneaza Evanghelia. Hristos Domnul vorbeste despre Patima Sa si sopteste despre Invierea Sa. Ucenicii cauta, cu suflet curat de altfel, care sa preia sefia grupului. Sa le fi dat in gand din vestirea Patimilor? Sa fi inteles ca Hristos lasa locul liber? Ce uimeste este tocmai reactia umana a Apostolilor.
Asa a hotarat El
Mantuitorul nu-si pierde rabdarea de invatator, nu anuleaza spiritul pedagogiei sale dupa calapoadele reactiei umane. La cererea de ungere intru conducere a Apostolilor, Mantuitorul pune o intrebare-examen: „Nu stiti ce cereti! Puteti sa beti paharul pe care il beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu?“ (Marcu 10.38). Acest „nu stiti ce cereti“ pare a fi intrebarea care strabate istoria dorintelor noastre omenesti. Dinaintea ei ne aflam descoperiti sufleteste, asemeni Apostolilor. Pentru ca nu de putine ori suntem pusi in situatia de a cere lui Dumnezeu lucruri care-i jignesc Patima, Moartea, Invierea.
Cerem lucruri marunte
Nu de putine ori transformam rugaciunea intr-o rugaminte penibila de continut, cerand lui Dumnezeu lucruri care nu au nicio legatura nici cu mantuirea si nici cu vesnicia noastra. Perpetuu antrenati in dispute si barfe, credem ca Dumnezeu Insusi se arunca in dispute penibile si isi disputa dumnezeirea cu tot felul de intrusi spiritual. Nemernicia vremii de acum descopera, mai mult decat inainte parca, limita sufleteasca in care ne zbatem, micimea de suflet in care coexistam. Obsedati de bani, cariera si bunastare am uitat, daca am stiut vreodata cu adevarat, ca Imparatia cerurilor e mult mai mult. Ca a sti sa ceri de la Dumnezeu este mai de pretuit decat ati darui tot ce voiesti.
Rostul sfintirii
Ori Evanghelia aceasta, din Duminica Mariei Egipteanca, descopera acest sens: al fidelizarii efortului de a sta de partea lui Hristos. Fara interogatii orgolioase. Ascultand in smerenie soapta Lui de mantuire. Zgomotului lumii de acum, Dumnezeu opune susurul de roua al florilor Raiului. Greu de auzit, de intuit in bufoniada de valori de acum, in deznadajduita conduita a vremii. Zelosii nu cresc credinta. O anacronizeaza de cele mai multe ori. Nici intelectualistii, caci nu-i dat ratiunii sa cuprinda inefabilul Ratiunii. Atunci cine, veti zice? Aceia care stiu sa ceara. Aceia carea asculta taina rostirii lui Dumnezeu fara dorinta de marire, fara dorinta, orgolioasa, de a vrea sa-i ia locul.
Taina Iertarii
Actorul marturisitor Dan Puric sublinia odata ca sfintii sunt trepte ale scarii ce duce la Rai pe care Dumnezeu coboara in intampinarea noastra. Cu alte cuvinte sa ne vrem ai lui Dumnezeu nu ca sa urcam la El, ci pentru ca El sa coboare spre oameni, sa vina, sa locuiasca in mijlocul acelora care-L asteapta. Viata Sfintei maria Egipteanca ne dovedeste ca asa este. Timp indelungat ocrotita de pustiu, pocaindu-se pentru viata de desfrau dusa candva in Alexandria, femeia aceasta devine model de reacceptare in Harul lui Dumnezeu. Nu pentru ca vede lumina cea necreata, lumina Invierii cea dinainte de Inviere - cum numea Sfantul Grigorie Palama lumina cea necreeata ce invaluia Taborul, ci pentru ca iluminarii aceleia ii urmeaza impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului Dumnezeu, Hristos Iisus. Semn de acordare cu cerul, Taina Impatasirii se vadeste ca Taina a Iertarii.
Pentru a trai vesnicia
Un popor care cere mila lui Dumnezeu nu va ajunge niciodata un popor de milogi, de slugi ale intereselor obscure ale unei persoane sau clici politice. Cerand pe Hristos, nascuti de Sus, mereu si mereu ancorati in Piatra credintei, putem intelege ca Patima, Moarte si Invierea Domnului nu ne sunt date pentru a obtine facilitati de trai, ci pentru a trai vesnicia. Maran Atha! Domnul vine e strigatul de biruinta a celor care au inteles aceasta. Si au curajul de a cere.
Pr. conf. univ. Constantin Necula
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.