Crucea in Ortodoxie nu este vazuta niciodata ca un simplu obiect. Ea este personalizata, Il are tainic pe Hristos in ea. Asa ne putem explica de ce avem un acatist inchinat Crucii si de ce rostim in Acatistul Sfintei Cruci cuvintele "Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!" E limpede ca nu-i poti spune unui obiect sa se bucure. Ci numai unei persoane. Insa ne adresam in Acatistul Sfintei Cruci in acest fel pentru ca este loc al prezentei lui Hristos.
Parintele Dumitru Staniloae spune ca e nenatural sa desparti gandirea la Cruce de gandirea la Hristos cel rastignit pe ea. Ca nu putem gandi o cruce despartita de Hristos sau un Hristos despartit de cruce. Iar atunci cand graim "Crucii Tale ne inchinam, Hristoase", spunem de fapt: "Crucii care si-a lasat urma in Tine, Crucii care este in Tine si in care esti Tu mantuindu-ne prin ea!"
De mentionat e si faptul ca atunci cand se scoate din Sfantul Altar crucea, se face intr-o procesiune speciala, una care imita vohodul de la Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, fiindca ea este asezata pe Sfantul Disc asemeni agnetului inainte-sfintit, dupa cum marturiseste parintele arhidiacon prof. dr. Ioan I. Ica jr. Iar cantarea de la aceasta procesiune este oarecum paralela sau simetrica cu cantarea de la vohodul Liturghiei mai inainte sfintite: "Acum puterile ceresti nevazut slujesc..." La scoatere Sfintei Cruci se spune "Acum puterile ceresti nevazut inconjoara cinstitul lemn al Sfintei Cruci care acum se aduce".
Fac precizarea ca Agnetul (agnos - miel) este o bucata de paine taiata din prescura, care se transforma in cadrul Sfintei Liturghii, prin Duhul Sfant, in Trupul Domnului. Deci si prin asezarea crucii pe Sfantul Disc se face trimitere la Hristos. Crucea, dusa in procesiune la fel ca si Darurile inainte sfintite (pe capul preotului), apare in biserica ca o adevarata teofanie.
Nu trebuie trecuta cu vedere nici aruncarea si recuperarea crucii din apa de la Boboteaza (sarbatoarea Botezului Domnului). Multi au vazut in acest act intrarea si iesirea lui Hristos din apa Iordanului. Iar intrecerea tinerilor in a scoate cat mai repede crucea din apa, are ca temei faptul ca Hristos a iesit de "indata" din apa (pentru ca El nu avea pacate, nu avea ce sa marturiseasca si de aceea nu trebuia sa ramana mai mult timp in Iordan).
E bine sa mentionam ca o cruce care nu este sfintita, este lipsita de puterea lui Hristos. Ea nu lucreaza magic. Asadar nu simpla impreunare a doua bucati de lemn face ca Hristos sa fie prezent in ea. In rugaciunea de sfintire a crucii se cere: "Cauta spre crucea aceasta si cu Duhul Tau cel Sfant, si prin stropirea apei acesteia sfintite, binecuvinteaz-o, o sfinteste, si varsa spre dansa binecuvantarea Ta cea sfanta, si puterea aceea pe care prin stropirea Sangelui si rastignirea Trupului prea iubitului Tau Fiu, acel preabinecuvantat lemn a dobandit-o, si o daruieste acesteia, ca sa fie credinciosului Tau popor zid si acoperamant si turn de tarie impotriva fetei vrajmasului, spre izgonirea a toata rautatea celui potrivnic, spre tamaduirea bolilor celor sufletesti si trupesti".
In concluzie, crucea poate fi mantuitoare numai daca este sfintita si pentru oamenii care doresc sa aiba parte de o viata duhovniceasca. Crucea cheama la iubire jertfelnica. Cine nu cunoaste daruirea de sine, nu poate fi partas al puterii Sfintei Cruci.
Adrian Cocosila
-
Biserica Sfanta Cruce - Pelendri
Publicat in : Biserica in lume -
Biserica Sfanta Cruce Agiasmati
Publicat in : Biserica in lume -
Sfanta Cruce si cinstirea sfintei cruci
Publicat in : Duminica Sfintei Cruci -
Chilia Sfanta Cruce - Athos
Publicat in : Pelerinaje
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.