Inainte de toate, pentru a patrunde in tainele simbolisticii crucii trebuie sa pornim de la definitia acestuia. Simbolul este un lucru sau un obiect material a carui vedere trezeste in minte o idee abstracta. De exemplu, pestele, la inceputurile crestinismului, a fost simbolul acestora, ancora simbolizeaza nadejdea, ramura de maslin, pacea, drapelul ostasesc este simbolul patriei, culoarea neagra este simbolul doliului sau al tristetii, sarpele este simbolul intelepciunii, vulpea al sireteniei, cainele al fidelitatii etc.

In traditia crestina, exista un fel de a vorbi prin simboluri sau simbolic, care se mai numeste si vorbire parabolica. Cel mai stralucit exemplu de vorbire parabolica sunt pildele Mantuitorului Hristos, in care semanatorul, stapanul de vie, stapanul de casa, imparatul sunt simboluri ale lui Dumnezeu, iar samanta este cuvantul Sau, via este Legea lui Moise, lucratorii sai sunt iudeii etc.

Pe de o parte, scopul intrebuintarii simbolurilor in crestinism a fost acela de a face mai lesne inteleasa si de catre cei simpli ideea abstracta ce o reprezinta acestea, iar pe de alta parte, de a se feri de profanarea vulgului, ideile mai inalte si greu de inteles. Cei dintai crestini s au servit mult de simboluri, mai ales pentru cel din urma motiv, pentru ca misterele crestine sa nu fie luate in deradere de pagani, care nu le intelegeau. Din aceasta motiv, comunicarea in crestinism, indeosebi, asa cum se gaseste in catacombe, consta aproape numai din simboluri. Astfel, Dumnezeu Tatal, era simbolizat printr o mana ce iese din nori, printr un rug de foc, printr un om inaripat, iar pestele indica faptul ca esti crestin si, multe altele. Apoi, cultul crestin ortodox este presarat cu o multitudine de simboluri, fiecare avand o semnificatie aparte, in special, pentru cei care aleg sa duca o viata crestina ortodoxa autentica.

In conceptia traditiei ortodoxe, crucea are patru semnificatii si anume: obiect material, simbol, putere, jertfa. Crucea a insemnat dintotdeauna inceputul si sfarsitul, cerul si pamantul, viata si moartea. Crucea reprezinta cheia care deschide usa mantuirii. De ce aceasta? Pentru ca timpul crucii imbratiseaza totul si pe toate le purifica. Tatal este dragostea care crucifica, Fiul este dragostea crucificata, Sfantul Duh este puterea de neinvins a crucii. „Cheia catre paradis este Crucea lui Iisus”, ne spune si Sfantul Ioan Damaschin.

Crucea inseamna materie si spirit, simbol, putere, jertfa si mantuire. Nu exista mantuire in afara crucii si a suferintei. Porti cu tine o cruce, o suferinta, o durere, atunci sa sti ca ai in mana cheia mantuirii tale. Crucea-devotiune este unicul raspuns: „Daca nu se poate ca paharul acesta sa treaca de la mine… fie voia Ta!”.

Crucea, intr-un inteles mai larg, simbolizeaza credinta crestina, dar ea are mult mai multe semnificatii in traditia ortodoxiei. In primul rand, crucea are un rol determinant intr-o noua restaurare a omului in planul vesnic al dumnezeirii. De altfel, Iisus Hristos a murit pe cruce nu pentru pacatele sale, caci El a fost fara de pacat, ci El s-a jertfit pentru pacatele noastre, ale tuturor si pentru pacatele fiecarei persoane in parte. El ne da o lectie, pe viu, de rascumparare a fiecarui suflet in parte.

In al doilea rand, crucea este cel mai mare pedagog al omului. De la cruce, putem deslusii tainele ascunse ale vietii si ale mortii. Ea ne arata sensul vietii care este credinta crestina. Ea ne indruma pasii pe calea vietii, ferindu-ne de necazuri si ispite. Crucea ne povatuieste “sa omoram saltarile trupului nostru” pentru ca prin patimile lui hristos sa ne facem si noi partasi imparatiei ceresti a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, asa cum ne spune traditia ortodoxiei “Crucea pe umeri purtandu-si hristos ne-a lasat pilda noua, tuturor cum sa putem sa traim intru El, ca sa ne putem preamari cu El”.

Apoi, crucea, pe langa rascumpararea sufletelor oamenilor, are un rol de regenerare a intregului univers, ea cautand sa aduca la rosturile ei dintru inceput intreaga creatie. Evident ca sensul adevarat al acestei lucrari providentiale este de restaurare a intentiilor ordinii divine de la inceput. Iata, asadar, cum patimile si moartea pe cruce a Mantuitorului au omorat intr-adevar pacatul si a odraslit din impacarea cu Dumnezeu o innoire a omului si a universului.

Crucea-Logos este miscarea spre ceruri, talauzire care nu poate fi oprita si cununa timpului se face prin puterea lucrarii in Biserica. Dumnezeu poate totul in afara de a-l constrange pe om sa il iubeasca. Prin urmare cel care isi asuma crucea isi asuma cerurile „ravnitoare si insetate dupa iubirea pamantului”. Crucea inseamna a imbraca camasa mortii pentru Hristos, adica camasa pacatului lumii acesteia. In acest sens, un exemplu elocvent il reprezinta monahii. Pentru ei calea crucii inseamna multa osteneala si, uneori, stradanii eroice. Fiecare poate deveni un erou prin purtarea crucii lui Hristos.

Asadar, Crucea este semnul biruintei vietii asupra mortii, este expresia dragostei supreme a dumnezeirii pentru intreaga umanitate, dar si pentru fiecare persoana in parte, in asa fel incat, orice fiinta omeneasca, prin osteneli personale, sa poata dobandi viata vesnica. Numai prin crucea lui Hristos omul poate pasi in univers ca rege si imparat. Amin!

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

Doamne ajuta!
Stefan Popa

.

• Biserica Sfanta Cruce - Pelendri
  Publicat in : Biserica in lume
• Biserica Sfanta Cruce Agiasmati
  Publicat in : Biserica in lume
• Sfanta Cruce si cinstirea sfintei cruci
  Publicat in : Duminica Sfintei Cruci
• Chilia Sfanta Cruce - Athos
  Publicat in : Pelerinaje