Biserica a randuit Postul Mare pentru ca omul sa descopere inima, adancul inimii sau “adancul sufletului sau”. Aceasta este “tinta” lui Dumnezeu, careia El se descopera si intru care El se salasluieste dupa marturia Sfintei Scripturi. “Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea tasneste viata”, spune Inteleptul Imparat al lui Israel (Pilde 4,23). Inima omului “cauta cunostinta” (Pilde 15,14) deopotriva intelectuala si dumnezeiasca.
In ceea ce-L priveste, Dumnezeu, Care este un "Dumnezeu gelos", nu doreste sa imparta inima, ci spune “fiule, da-mi inima ta “(Pilde 23, 26). El a plamadit inima fiecarui om intr-un mod unic si irepetabil, si cunoaste insa ca nicio inima nu Il poate cuprinde deplin, deoarece “Dumnezeu este mai mare decat inima noastra” (I Ioan 3, 20). Dar cand omul reuseste sa-I incredinteze intreaga inima lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu o face izvor de lumina si o odihneste cu prezenta Sa continua prin harul Sau.
Pentru a ne ajuta in aceasta lupta de reinnoire a inimii, Biserica ne pune inainte diferite mijloace (cai ascetice) in timpul Postului Mare: iertarea reciproca, pocainta, rugaciunea, postul, cuvantul lui Dumnezeu, imnografia. Slujbele sale sunt pline cu ganduri profunde, ceresti, care pot conduce mintea omului catre Dumnezeu.
Aceste ganduri sfinte se gasesc in pericopele biblice care se citesc in aceasta perioada, dar si in imnurile Triodului - cartea de cult pe care Biserica o foloseste in aceasta perioada -.
In Duminica Infricosatei Judecati, la Vecernia Mare, sambata seara, se canta “ Vai mie, innegritule suflete”, un imn de o profunda sensibilitate:
“Vai mie, innegritule suflete! Pana cand de la rautati nu te mai curmezi? Pana cand zaci in lene? De ce nu-ti aduci aminte de infricosatorul ceas al mortii? De ce nu te cutremuri cu totul de infricosatoarea Judecata a Mantuitorului? Oare ce vrei sa raspunzi sau cum vrei sa dai seama? Lucrurile tale stau de fata, spre mustrarea ta, faptele tale te vadesc, parandu-te. Deci, o, suflete! Vremea a sosit, alearga, apuca inainte si, cu credinta, striga: Gresit-am, Doamne, gresit-am Tie; dar stiu, Iubitorule de oameni, bunatatea Ta; Pastorule cel bun, nu ma desparti pe mine de la starea cea de-a dreapta Ta, pentru mare mila Ta!” (Slava Stihoavnei pe glasul 8).
Acest imn liturgic creeaza o atmosfera ce ne cheama la trezire duhovniceasca, si ne invita la cultivarea sensibilitatii duhovnicesti. Totodata, prin aceasta cantare liturgica suntem chemati la reconsiderarea atitudinii de neglijenta pe care o manifestam mai ales fata de sufletul nostru si fata de mijloacele pe care Biserica ni le pune la dispozitie pentru dobandirea Imparatiei Cerurilor.
De altfel, tema centrala a Duminicii Lasatului sec de carne sau a Duminicii Infricosatoarei Judecati, subliniaza ca fiecare fapta de iubire fata de semenii nostri va sta inaintea noastra pentru a ne justifica in Ziua Judecatii. Aceasta dragoste este smerita si, de aceea, este surprinzatoare prin firescul sau, chiar si in momentul in care Dumnezeu o preamareste. De cealalta parte, pacatosii vor fi la randul lor luati prin surprindere, insa sub chipul suferintei, din cauza atitudinii semete care ii insoteste chiar si dincolo de mormant.
Radu Alexandru
Asculta: Vai mie, innnegritule suflete- AUDIO
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.