Hristos a venit sa vindece pe cei bolnavi

Hristos a venit sa vindece pe cei bolnavi Mareste imaginea.

"Indrazneste, scoala-te! Te cheama“. [1]

Duminicile a doua si a treia dupa Pasti insista asupra realitatii Invierii Mantuitorului. Slujbele acestor duminici vor sa ne intareasca convingerea asupra faptului ca Hristos a murit si a inviat cu adevarat. In cele trei duminici urmatoare, desi Invierea Domnului ramane o tema centrala, pe langa aceasta se face si pomenirea cate unui eveniment important din viata Fiului lui Dumnezeu intrupat. Aceste evenimente pun in evidenta puterea dumnezeiasca a lui Iisus Hristos si ne arata ca El este Mesia Cel fagaduit.[2] In "Duminica a patra dupa Pasti, a Slabanogului“ se face pomenirea vindecarii minunate, prin cuvant, de catre Hristos, a unui slabanog bolnav de 38 de ani (Ioan 5, 1-16), in "Duminica a cincea dupa Pasti, a Samarinencei“, pomenim intalnirea lui Iisus cu femeia samarineanca la fantana lui Iacov, cand Iisus S-a descoperit acesteia drept Mesia cel profetit (Ioan 4, 1-42). In sfarsit, in "Duminica a sasea dupa Pasti, a Orbului“, pomenim minunea vindecarii unui orb din nastere de catre Mantuitorul (Ioan 9, 1-41).

Pomenirea cu praznuire a celor trei evenimente se face in timpul Cincizecimii, deoarece ele s-au petrecut in rastimpul dintre Pasti si Rusalii, dar mai ales pentru ca prin ele Hristos, S-a descoperit drept Mesia cel prezis de profeti, Fiul lui Dumnezeu. Temele duminicilor a patra si a sasea dupa Pasti se aseamana prin faptul ca in ambele ni se prezinta vindecari minunate savarsite de Mantuitorul, fapt pentru care le vom trata impreuna.

Cine este Cel ce a vindecat pe slabanog si a dat lumina celui orb ?

Asa cum orice opera pune in evidenta mai intai talentul, celui care a creat-o, asa cum intregul univers marturiseste maretia Creatorului sau, tot astfel si minunile relatate in Sfintele Evanghelii, dau marturie despre Cel care le-a savarsit. Iisus, vindecand pe slabanog intr-o sambata, i-a scandalizat pe iudeii legalisti, care chiar in aceasta vindecare gaseau o dovada a faptului ca Cel ce nu tine sambata nu poate fi de la Dumnezeu (Ioan 5, 10, 16). Hristos insa, a folosit si acest prilej pentru a se declara Fiul lui Dumnezeu[3], lucrarea Lui fiind una cu cea a Tatalui. Cantarile din Penticostar, randuite pentru cele doua duminici, pun in evidenta faptul ca Cel care a savarsit aceste minuni, Cel care a vindecat prin cuvant si a luminat ochii cu ajutorul tinei si al apei, este Acela care la inceput crease intregul univers prin Cuvant si pe om din pamant. Prima stihira a Vecerniei mari de la Duminica Slabanogului, referitoare la acest eveniment se opreste tocmai asupra acestui fapt.

"Cela ce ai zidit pe om cu mana Ta cea preacurata, Milostive Hristoase, ai venit sa vindeci pe cei bolnavi; pe slabanog la scaldatoarea oilor, cu cuvantul Tau l-ai sculat; durerea celeia ce-i curgea sange o ai vindecat; pe fiica Cananeencei, ce era bantuita, o ai miluit; si nu ai trecut cu vederea rugaciunea sutasului“. [4]

Icosul Duminicii Slabanogului este si mai clar, facand si o distinctie. Cel ce a facut aceste vindecari a fost Iisus Hristos, Una din Persoanele Sfintei Treimi.

"Cela ce cuprinzi cu palma mainii Tale marginile lumii, Iisuse Dumnezeule; Cela ce impreuna cu Tatal esti fara de inceput si impreuna cu Duhul Sfant stapanesti toate, Care Te-ai aratat in trup, vindecand bolile si Patimile alungand; pe orbi i-ai luminat si pe slabanog, cu dumnezeiescul Tau cuvant l-ai ridicat, poruncindu-i indata sa umble si sa ridice pe umerii sai patul, pe care l-a purtat. Pentru aceasta, toti, impreuna cu dansul cantam si strigam: Indurate Hristoase, slava puterii Tale“. [5]

Aceleasi lucruri le marturisim si la Duminica Orbului, cand seara la Vecernie spunem:

"Dumnezeule si Cuvinte, vedere a obstii credinciosilor fiind si ochi al trupului acestuia lumesc, Facator laolalta si Ziditor al ochilor fiind cunoscut, si acum din amestecarea tinei cu scuipat, dai vedere orbului, in chip negrait. Intre degetele Tale se plasmuieste si tina si vederea; pe care dobandindu-o cel cel ce mai inainte era stiut ca din nastere n-a vazut nicidecum soarele, Te vede pe Tine, Soarele cel dulce, privind chipul Celui ce ne-a zidit pe noi, pentru milostivirea cea negraita“.[6]

Sinaxarul Duminicii Orbului subliniaza acest fapt spunandu-ne ca: "Hristos a scuipat in tarana, a facut tina, a uns cu ea locul gol al ochilor orbului si i-a poruncit sa se duca sa se spele la fantana Siloamului.Prin aceasta Hristos a aratat ca El este Cel care la inceput, luand tarana din pamant a plasmuit pe om; si pentru ca dintre toate partile trupului, ochiul este cel mai de seama, El plasmuieste acum ochii orbului, facand dovada ca tot El este Acela, care da puterii sufletesti miscare“. [7]Cel prin care la inceput, toate s-au facut, este deci Acela, care intrupandu-Se, are puterea de a reface creatia slabanogita si orbita de pacat. Cel ce odinioara crease pe om din pamant, din tina facuta din acelasi pamant, ii face acum celui ce nu vedea ochi, cu care sa-si priveasca Creatorul si Binefacatorul.

Hristos Fiul lui Dumnezeu, alinator al suferintei omului

Motivul central al intruparii Fiului lui Dumnezeu a fost mantuirea noastra, introducerea noastra in imparatia cerurilor. Hristos a venit insa in lume, nu doar pentru a ne ajuta sa castigam o viata viitoare in fericire, in urma unor suferinte indurate pe pamant, ci El a alinat si alina in continuare suferintele omului inca din aceasta viata. El vrea chiar sa-l scuteasca pe om de suferinta. Astfel, in lumina Evangheliei si conform invataturii Bisericii, suferinta este un lucru ingaduit de Dumnezeu, din pricini doar de El stiute, de multe ori drept consecinta a pacatelor omului, dar este ceva nedorit de om, ceva ce Biserica lui Dumnezeu deasemenea nu ii doreste omului. Dimpotriva, la sfintele slujbe noi ne rugam pentru "sanatatea si mantuirea“[8] tuturor. Acceptam suferinta, in cazul in care ne este randuita, dar ne dorim sanatatea, dorinta conforma intru totul cu vointa Creatorului, Care la inceput le-a facut pe toate "bune foarte“ (Geneza 1.31). Suferinta si boala au intrat in lume doar in urma pacatului care a slabanogit intreaga creatie. Hristos a venit in lume pentru a-l repune pe om in demnitatea lui, pentru a regenera creatia, astfel ca noi suntem datori sa dorim vindecarea, regenerarea, desavarsirea omului si a intregii creatii.

La slujbele celor doua duminici este subliniat in mod deosebit acest lucru. In Duminica Slabanogului ni se spune ca Hristos "a venit sa vindece pe cei bolnavi, ca El pe slabanog l-a intarit cu cuvantul, durerea celei ce-i curgea sange a vindecat-o, pe fiica Cananeiencei ce era bantuita o a miluit si nu a trecut cu vederea rugaciunea sutasului“ [9] Luminanda acestei duminici ni-L prezinta pe Hristos venit la scaldatoare special pentru a vindeca:

"Venit-a Iubitorul de oameni si Prea induratul Domn la scaldatoarea oilor ca sa vindece bolile; si afland un om zacand de multi ani a strigat catre dansul: Ridica-ti patul tau si mergi pe caile cele drepte“. [10]

La Duminica Orbului il vedem pe Hristos, "trecand pe cale“[11], neavand in vedere a face o vindecare, dar intalnind in cale un om care suferea, se opreste pentru a-l vindeca, pentru a implini lucrul Celui care L-a trimis, deoarece un motiv al trimiterii lui Hristos in lume a fost si vindecarea omului care zacea in suferinta. Luand aminte la invataturile celor doua praznice, ne rugam si noi pentru vindecarea noastra sufleteasca si trupeasca:

"Vindeca, Prea Bunule, sufletul meu, cel ce zace cumplit de multi ani, ca mai inainte pe slabanogul; ca sa merg pe cararile Tale, pe care le-ai aratat celor ce Te doresc pe Tine“. [12]

"Ridica Doamne, cu dumnezeiescul Tau ajutor, sufletul meu cel slabanogit intru pacate de tot felul si intru fapte netrebnice, precum de demult ai ridicat pe slabanogul, ca mantuit fiind sa strig Tie: Indurate Hristoase, slava puterii Tale“. [13]

"Fiind lipsit de vederea sufletului, vin la Tine, Hristoase, ca orbul cel din nastere, cu pocainta, strigand Tie: Tu esti lumina cea prea stralucitoare a celor din intuneric“. [14]

"Lumineaza Doamne ochii mei cei intelegatori, care sunt slabiti de pacatul cel intunecat, insuflandu-le smerenie, Indurate, si curateste-ma cu lacrimile pocaintei“. [15]

Sanatatea noastra trupeasca si sufleteasca, pentru care ne rugam, sunt asadar in stransa legatura una cu alta. Sufletul si trupul, intreaga creatie trebuie sa tinda spre a fi "bune foarte“.

Insemnatatea omului

Caderea in pacat a insemnat in primul rand alterarea comuniunii cu Dumnezeu, dar si stricarea armoniei relatiilor dintre oameni. Caderii i-a urmat izgonirea din rai dar si intaia omucidere. Pana la venirea lui Hristos oamenii erau departe de Dumnezeu si departati intre ei, insingurati. Slabanogul de la Vitezda si orbul din Ierihon oglindesc tocmai aceasta stare de lucruri. Pentru faptul ca nu avea pe cineva care sa-l ajute, slabanogul se socotea ca un mort.

"Ca un mort neingropat fiind slabanogul, vazandu-Te pe Tine a strigat: Miluieste-ma Doamne! ca patul meu mormant s-a facut mie. Ce castig am eu de pe urma vietii? De scaldatoarea oilor nu ma pot folosi, caci n-am pe nimeni sa ma arunce cand se tulbura apa“. [16]

Lipsa omului este plangerea sa in fata Mantuitorului - "nu am om“. Desi inconjurat de oameni, era singur. Fiecare, in egoismul sau, urmarea doar binele propriu. Fiul lui Dumnezeu, avand in vedere aceasta stare de lucruri, a coborat din slava dumnezeirii Sale pentru a se face om, frate al oamenilor necajiti si impovarati de pacate, carora le-a adus pace, liniste, usurare. In fiecare clipa, El a fost omul cuiva: al vamesului, al lui Zaheu, al vaduvei din Nain si al lui Iair, al lui Lazar din Betania[17], al slabanogului de la Vitezda si al orbului din Ierihon. El a fost omul orbilor si al bolnavilor fara leac, omul celor insingurati, omul tuturor ce aveau nevoie de om. Slujba Duminicii Slabanogului subliniaza indeosebi acest fapt, scotandu-se in evidenta faptul ca Hristos s-a facut om pentru cei ce aveau nevoie de om.

"La scaldatoarea oilor, zacea un om intru neputinta, si vazandu-Te pe Tine, Doamne a strigat: Om nu am, ca daca se tulbura apa sa ma arunce intr’insa; si pana cand merg eu, altul apuca inaintea mea si ia tamaduire, iar eu zac neputincios. Si indata, milostivindu-Se, Mantuitorul a zis catre dansul: Pentru tine m-am facut om, pentru tine m-am imbracat in trup si tu zici:

Om nu am! Ridica-ti patul tau si umbla! Toate iti sunt cu putinta Sfinte, toate asculta de Tine, toate se pleaca Tie; adu-Ti aminte de noi toti si ne miluieste ca un Iubitor de oameni“. [18]

La Duminica Orbului, Iisus este prezentat drept omul care a adus vindecarea.

"Un om care se chiama Iisus, Acela mi-a zis: Spala-te in Siloam, si am vazut. Acesta este cu adevarat Mesia Hristos, despre care a grait Moisi in Lege; Acesta este Mantuitorul sufletelor noastre“. [19]

Totusi, vedem ca in jurul nostru este multa suferinta, insingurare, egoism. Sa nu uitam ca Hristos s-a facut om tuturor oamenilor. Daca azi oamenii sufera, daca ei sunt singuri, aceasta se datoreaza in primul rand egoismului in care se inchid. La Botez ne-am unit cu Hristos si ne-am indatorat prin aceasta a fi oameni, oameni dispusi sa ajute, sa mangaie, sa aline. Sa privim in jur si vazand pe atatia care au nevoie de om, sa ne facem noi om, om pentru oameni.

Intunericul pacatului si lumina lui Hristos

In textele de slujba ale celor doua duminici se vorbeste foarte des de pacat, de intunericul si urmarile lui si despre lumina care vine de la Hristos, Lumina cea adevarata, lumina ce lumineaza pe toti cei ce se fac asemenea Lui.

a) Pacatul

Dupa cadere, intreaga lume se afla sub imperiul pacatului. Prin pacat fiinta umana n-a pierdut chipul lui Dumnezeu, dar acesta a fost intunecat si deformat, ca o oglinda intinata de noroi. Pacatul l-a antrenat (pe om) intr-o existenta nu numai contra lui Dumnezeu, ci si contra naturii sale: suferinta, boli, catastrofe, moarte. Prin pacat a creat dezordine si in relatiile sale cu trupul sau si cu creatia.[20] Refuzand sa priveasca spre Dumnezeu ca spre viata si tinta sa, omul a rasturnat scara valorilor. El a refuzat sa fie preot al lui Dumnezeu, caruia sa-i jertfeasca intreaga creatie, ci inchizandu-se in egoismul sau, el a ajuns sa vrea a jertfi totul pentru a se afirma pe sine. Aceasta stare de lucruri, stransa legatura dintre pacatul, decaderea omului, precum si bolile trupesti, este clar prezentata de slujba acestei sarbatori. Sinaxarul de la Duminica Slabanogului ne spune ca Iisus, aflandu-l in templu pe slabanogul pe care-l vindecase i-a spus: "Iata te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai gresesti, ca sa nu-ti fie tie mai rau“[21], deoarece a vrut sa arate prin aceasta ca "suferinta slabanogirii, i-a venit acestuia de pe urma pacatelor“.[22] La fel si in ce-l priveste pe orbul din Ierihon. Toti se intrebau pentru ale cui pacate s-a nascut orb. Boala trupeasca, in multe cazuri este o urmare a pacatului, pe care de multe ori il vindeca. Urmarea cea mai grava a pacatului este intunecare mintii, care poate ajunge pana la a falsifica, la a schimba sensul celor mai evidente lucruri si fapte bune. In cazul vindecarii slabanogului iudeii se revoltasera pentru ca nu fusese pazita odihna Sambetei.

"La intarirea slabanogului, cea savarsita in zi de Sambata, cei invartosati in slabanogirile urii, gandind, fiind cuprinsi in tot trupul de dispret, ziceau: Nu se cade sa se faca vindecari Sambata si sa se strice odihna cea din stramosi a Sambetei; necunoscand ca Tu esti Stapanul Legii si tamaduitorul sufletelor noastre“. [23]

Iata cum pacatosii, avand judecata pervertita de pacat isi sprijina faptele lor rele chiar pe Scriptura. La fel stau lucrurile si in ce priveste vindecarea celui orb din nastere. "Acesta e un pacatos fiindca strica Sambata“ [24], ii spuneau fariseii celui vindecat. In Duminica Orbului avem de-a face cu doua feluri de orbi: "Orbul din nastere care s-a tamaduit si orbii care pretindeau ca vad dar care erau cu mintea impaienjenita si fara judecata si cu sufletul de-a dreptul orbi“.[25]Judecata stramba a fost aceea care a dus in cele din urma chiar la Rastignirea lui Hristos, cel fara de pacat. "Soborul fariseilor, topindu-se de ura, Te-a rastignit pe lemn, pe Tine Doamne“[26], spunem la slujba din aceasta duminica.

Aceasta stare a omului, intunecata de pacat, Hristos intrupandu-Se, a venit s-o vindece, sa o lumineze.

b) Lumina

Cel ce la inceput crease lumina, la plinirea vremii S-a intrupat pentru a-l lumina iarasi pe omul care cazuse in intuneric. Vindecand bolile trupesti, Hristos voia sa vindece totodata si sufletele celor bolnavi. De aici si indemnul: "Sa nu mai pacatuiesti“. Hristos voia sa restabileasca in suflete lumina.

"Cine va spune puterile Tale, Hristoase, sau cine va numara multimile minunilor Tale? Ca precum ai fost vazut in doua firi pe pamant, pentru bunatatea Ta, indoite tamaduiri ai dat si celor bolnavi. Ca nu ai deschis numai ochii trupesti ai celui orb din nastere ci si pe cei sufletesti. Pentru aceasta te-a marturisit pe Tine Dumnezeu tainuit in trup, Care dai tuturor mare mila“. [27]

Celor ce puneau mai presus decat orice prescriptiile exterioare ale Legii, Hristos le dovedea ca omul e mai presus de Lege, ca Legea a fost data pentru binele si folosul lui, nu pentru a-l asupri. Celor izolati in egoism, El le arata prin minunile facute ca omul trebuie sa traiasca in comuniune, sa priveasca mereu spre nevoile celui de langa el, sa se faca pentru cei din jur om gata sa ajute nu fiara care sa sfasie. Astfel de lucruri avand noi in vedere, la aceste praznice, ne rugam lui Hristos spunand:

"Fiind lipsit de vederea sufletului, vin la Tine Hrisoase, ca orbul cel din nastere, cu pocainta strigand Tie: Tu esti lumina cea prea stralucitoare a celor dintru intuneric“. [28]

"Lumineaza Doamne, ochii mei cei intelegatori, care sunt slabiti de pacatul cel intunecat, insuflandu-le smerenie, Indurate si curateste-ma cu lacrimile pocaintei“. [29]

Lumina, iata un lucru de pret pentru noi. Hristos este lumina, intreaga Sfanta Treime este lumina. Viata noastra a crestinilor, trebuie sa fie lumina.

Consideratii teologice

Slabanogul de la scaldatoarea oilor ca si orbul din Ierihon, sunt dupa Sfintii Parinti imaginea omenirii paralizate, orbite de veninul pacatului stramosesc, care la oameni nu gasea nici un remediu, deoarece intreaga omenire era infierata de acel pacat. Omenirea astepta vindecarea sa tot de la puterea lui Dumnezeu, simbolizata prin scaldatoarea oilor. "Deoarece Dumnezeu avea de gand sa dea Botezul, curatire de toate pacatele, randuise in Legea veche, sa se lucreze minuni prin mijlocirea apei, astfel incat atunci cand avea sa vina Botezul, sa poata fi primit cu usurinta“. [30] Dumnezeu Omul nu era inca venit sa afunde omenirea in scaldatoarea Botezului si prin cuvantul Sau sa o intareasca spre a servi lui Dumnezeu, Creatorului sau. Iata ca la "plinirea vremii“ (Galateni 4,4), Dumnezeu a trimis in lume pe Fiul Sau, Unul Nascut pentru a aduce aceasta vindecare. L-a trimis nu doar pentru un neam, pentru un popor anume, ci pentru intreaga omenire. "Vindecarea orbului s­-ar putea talcui si printr-o asemanare: Orbul adica inchipuieste si pe poporul pagan, pe care l-a aflat Hristos in timp ce trecea pe cale, cu alte cuvinte, in timp ce S-a salasluit pe pamant, in loc sa ramana in cer. Sau si astfel: Hristos a venit pentru poporul evreiesc si in treacat a pasit si la pagani. Scuiparea in tarana si ungerea cu tina a ochilor, inseamna ca a invatat mai intai pe acestia; si ca El s-a pogorat pe pamant intocmai ca o picatura de ploaie si S-a intrupat din Sfanta Fecioara. Apoi El a dat si dumnezeiescul Botez, pe care il preanchipuie Siloamul“. [31] Trimiterea celui orb sa-si spele tina de pe ochi in scaldatoarea Siloamului inseamna trimiterea tuturor celor ce vor sa se lumineze, spre baia Botezului. Prin Botez ne unim cu Hristos, Lumina, devenind si noi luminati. Sa pastram asadar Lumina, sa n-o umbrim cu intunerecul pacatelor. Sa traim ca fii ai Luminii, ai Dumnezeului iubirii, deoarece doar traind in iubirea lui Dumnezeu vom putea birui asupra sagetilor rautatii vicleanului, scapand de slabanogirea rautatii.

PS Sofian Brasoveanul

Note:

[1]Marcu 10, 49.

[2]Dr. Vasile Mitrofanovici, op. cit. p. 650.

[3]Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, op. cit. p. 78.

[4]Penticostarul, ed. cit. Duminica Slabanogului, Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 8, p. 142.

[5]Ibidem. Utrenia Duminicii Slabanogului, Icos, p. 152.

[6]Ibidem. Duminica Orbului, seara, Vecernie, Doamne strigat-am, stihira 1, p. 260.

[7]Ibidem. Duminica Orbului, Sinaxar, p. 253.

[8]Liturghier,ed. cit, p. 118.

[9]Ibidem. Duminica Slabanogului, Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 8, p. 142.

[10]Ibidem. Duminica Slabanogului, Luminanda, p. 156.

[11]Ibidem. Duminica Orbului, Vecernia mare, Doamne strigat-am, Slava..., p. 244.

[12]Ibidem. Duminica Slabanogului, Utrenie, cantarea 3, oda 3, p. 148.

[13]Ibidem. Duminica Slabanogului, Condac, p. 151.

[14]Ibidem. Duminica Orbului, Condac, p. 253.

[15]Ibidem. Duminica Orbului, Luminanda, Slava..., p. 257.

[16]Ibidem.Duminica Slabanogului, Vcernia mare, Doamne strigat-am, stihira 9, p. 142.

[17]Pr. Marin M. Negulescu, op. cit. p. 38.

[18]Penticostarul, ed. cit. Duminica Slabanogului, Litie, Slava..., p. 143.

[19]Ibidem. Duminica Orbului, Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 9, p. 244.

[20]Pr. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 60.

[21]Penticostarul, ed. cit. Duminica Slabanogului, Sinaxar, p. 152.

[22]Ibidem........................................................p. 152.

[23]Ibidem. Luni, dupa Duminica Slabanogului, Utrenie, sedealna dupa stihologia a doua, p. 160.

[24]Ibidem. Duminica Orbului, Sinaxar, p. 254.

[25]Protos. Olivian Bindiu, De la cuvant la fapta - Predici la duminicile si sarbatorile de peste an, Bucuresti, 1991, p. 40.

[26]Penticostarul, ed. cit Duminica Slabanogului, Utrenie, cantarea 4, oda 1, p. 149.

[27]Ibidem. Marti in Saptamana a sasea dupa Pasti, Utrenie, Laude, Slava...Si acum..., p. 268.

[28]Ibidem. Duminica Orbului, Condac, p. 253.

[29]Ibidem. Duminica Orbului, Luminanda, Slava..., p. 257.

[30]Ibidem. Duminica Slabanogului, Sinaxar, p. 152.

[31]Ibidem. Duminica Orbului, Sinaxar, p. 254

 

Pe aceeaşi temă

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 2527

Voteaza:

Hristos a venit sa vindece pe cei bolnavi 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE